ICCJ. Decizia nr. 593/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 593/2010
Dosar nr. 728/57/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.F. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Sibiu anularea Hotărârii nr. 2259/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor aferente conform legii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, după anul 1940 şi întrucât este moştenitoarea părinţilor persecutaţi pe motive etnice, în mod greşit s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de această lege, deoarece toate consecinţele nefavorabile s-au răsfrânt şi asupra sa.
Prin sentinţa civilă nr. l71/ F/CA din 2 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.F., a dispus anularea Hotărârii nr. 2259/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă următoarele.
Sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greşite a prevederilor legale în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a calităţii de beneficiar.
Efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi după strămutarea părinţilor, însă legea nu îi prevede ca beneficiari pe aceştia.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Prin Hotărârea contestată, C.J.P. Sibiu - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea formulată de R.F., reţinând că „petenta s-a născut în anul 1943, ulterior momentului schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, din anul 1940".
În cauză este dovedit că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din Loc. de domiciliu Aiorman, Jud. Caliacra, Jud. Constanţa, însă nu se poate aprecia că acesta nu a suferit o persecuţie pe motive etnice în perioada de când s-a născut şi până la 06 martie 1945.
Pe de altă parte, nu se pot reţine susţinerile recurentei-pârâte cum că „nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Or, în cazul de faţă reclamanta a fost nevoită să suporte alături de părinţii săi privaţiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prin nerecunoaşterea calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, aceasta a fost vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. l din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sibiu împotriva sentinţei nr. 171/ F/CA din 2 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 585/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 647/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
