ICCJ. Decizia nr. 606/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 606/2010
Dosar nr. 2534/36/200.
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 240/CA din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa a fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă ca tardiv formulată acţiunea reclamantului C.D. în contradictoriu cu A.N.R.P. şi C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul s-a adresat instanţei de judecată la data de 5 august 2008, în condiţiile în care Decizia nr. 549/FF din 19 octombrie 2007, ce face obiectul acţiunii de faţă, a fost comunicată reclamantului la data de 2 noiembrie 2007, constatând faptul că cererea reclamantului este tardiv formulată în raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru examinarea tuturor capetelor de cerere şi soluţionarea pretenţiilor sale.
În motivele de recurs se arată în esenţă că procedura specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 exclude procedura prealabilă şi dă acces direct la instanţă pentru urgentarea rezolvării problemelor specifice.
Se arată că în mod greşit s-a reţinut depăşirea termenului de sesizare a instanţei deşi a atacat în justiţie în principal un raport de evaluare care nu i-a fost transmis odată cu Decizia şi astfel nu a avut posibilitatea să îl verifice şi să formuleze contestaţie în termenul legal.
Recurentul expune situaţia de fapt şi pretenţiile deduse judecăţii însă aceste aspecte exced prezentului recurs, în condiţiile în care prima instanţă s-a pronunţat cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. pe excepţie şi nu a antamat fondul cauzei.
Prin întâmpinare, intimatele A.N.R.P. şi C.C.S.D. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând în principal că acţiunea introdusă de reclamant în vederea constatării nulităţii deciziei nr. 549/FF a C.C.S.D. este tardivă.
A.N.R.P. a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deşi prima instanţă în mod corect a avut în vedere prioritatea şi ordinea de soluţionare a excepţiilor procedurale care s-au ridicat de către părţi.
Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, motiv pentru care va fi menţinută.
Motivarea instanţei de recurs.
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 549 din 10 octombrie 2007 emisă de intimata-pârâtă C.C.S.D., prin care s-a emis, în favoarea sa, titlul de plată în cuantum de 4.930 RON.
Această decizie este, necontestat, un act administrativ individual.
Problema care trebuie examinată prioritar vizează excepţia lipsei procedurii prealabile, în contextul în care prima instanţă a considerat că este obligatorie, deducând acest fapt din coroborarea art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar recurenta susţine că nu este obligatorie, aflându-ne pe tărâmul unei legi speciale.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004…"
Se constată astfel că textul de lege face trimitere la legea generală în materie de contencios administrativ.
soluţia primei instanţe este legală, întrucât aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu poate fi înlăturată.
Potrivit acestui text de lege, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, aplicându-se ori de câte ori printr-o normă specială nu se prevede că actul administrativ se atacă direct la instanţa de contencios administrativ: „1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Prin urmare, acţiunea de faţă, având ca obiect anularea unui act administrativ individual, trebuia precedată în mod obligatoriu de plângere administrativă, care trebuia efectuată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 2 din chiar Decizia atacată, care indică aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 şi, deci, obligativitatea procedurii prealabile, în raport cu care se calculează apoi termenul de sesizare a instanţei potrivit regulilor stabilite de art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege.
În cauză actul administrativ contestat, respectiv Decizia nr. 549/FF din 19 octombrie 2007 a fost emisă în baza raportului de evaluare nr. 1391/R din 5 septembrie 2007 în cadrul procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv etapa evaluării a fost urmată de finalizarea procedurii prin emiterea titlului de despăgubire, care au fost contestate cu încălcarea prevederilor legii contenciosului administrativ respectiv art. 7 şi art. 11.
Pentru toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin.( 1) – (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei nr. 240/CA din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 593/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 812/2010. Contencios → |
|---|
