ICCJ. Decizia nr. 609/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 609/2010
Dosar nr.479/54/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 165 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă acţiunea reclamantului D.V. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale privind anularea hotărârii emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de trecere în rezervă cu drept de pensie militară.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data de 2 septembrie 2008, prin raportul adresat Comandantului UM 01178, reclamantul a solicitat trecerea în rezervă cu drept de pensie militară, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare şi art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la art. 27 din OG nr. 7/1998.
Instanţa de fond a reţinut că prevederile OG nr. 7/1998 nu se aplică cadrelor militare care sunt în curs de exercitare a activităţii în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, conform dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M 169 din 18 octombrie 2001.
Instanţa a constatat că între reclamant şi ministerul pârât a fost încheiat un contract care prevede exercitarea funcţiei de cadru militar până la limita de vârstă în grad, iar reclamantul nu îndeplineşte condiţia vârstei pentru trecerea în rezervă, precum şi aspectul că unitatea militară în care funcţionează nu se află în proces de restructurare.
2. Recursul declarat de D.V.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel a declarat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Deşi memoriul de recurs încorporează practic întreaga cerere de chemare în judecată, Înalta Curte decelează totuşi următoarele critici aduse sentinţei pronunţate de Curtea de Apel.
2.1. Instanţa nu a sancţionat refuzul comisiei de selecţie de a aplica procedura de avizare a rapoartelor cadrelor militare prevăzută de art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M 169/2001.
2.2. A fost ignorat faptul că actul administrativ este nemotivat, neindicându-se criteriile legale avute în vedere.
În dezvoltarea acestui motiv recurentul arată că solicitarea sa de trecere în rezervă s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 27 din OG nr. 7/1998, text legal care nu impune îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare.
2.3. Nu au fost lămurite unele dispoziţii cu caracter contradictoriu conţinute de actele normative invocate.
Recurentul indică, în acest punct al recursului său, dispoziţiile art. 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M 169/2001 şi art. 411 din Legea nr. 80/1995.
3. Apărările formulate de Ministerul Apărării Naţionale
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 decembrie 2009 intimatul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a susţinut că prima instanţă a făcut o justă apreciere asupra situaţiei de fapt, aplicând corect dispoziţiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, precum şi art. 1 şi 27 din OG nr. 7/1998.
Referindu-se, în concret, la cererea recurentului de trecere în rezervă, intimatul a arătat că pentru a primi o rezolvare favorabilă era necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: existenţa unui excedent de cadre militare în specialitatea şi gradul său şi, în plus, ca Ministerul Apărării Naţionale să aibă fonduri alocate pentru acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţă, condiţii care nu erau îndeplinite.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041, Înalta Curte constată că este legală şi se impune a fi menţinută.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant, căpitan, şef al personalului la Batalionul 116 Logistic „I.J.” al Brigăzii 2 Infanterie „R.”, a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Hotărârea din data de 16 octombrie 2008 a Comisiei de selecţie nr. 7, pentru ofiţeri cu grade de până la locotenent colonel/similar inclusiv, aprobată de şeful Statului Major al Forţelor Terestre, prin care i s-a respins cererea de trecere în rezervă în baza OG nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale.
1.1. Referitor la pretinsa încălcare a procedurii descrise în art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M 169/18 octombrie 2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 7/1998, aceasta nu există, întrucât avizul în discuţie se referă doar la cererile cadrelor militare din unităţi supuse restructurării cărora li s-a aprobat trecerea în rezervă.
Această concluzie rezultă nu numai din formularea explicită a textului art. 13 alin. (3):
„Rapoartele şi situaţiile privind cadrele militare în activitate care urmează să treacă în rezervă, însoţite de nota de fundamentare (centralizată) a fondurilor necesare aplicării ordonanţei, vor fi trimise direct şefului Direcţiei Financiar Contabile, pentru avizare”
Dar, mai ales, din faptul că reglementarea este poziţionată în Secţiunea 1 a ordinului care priveşte cadrele militare din structurile militare care se desfiinţează, iar recurentului îi sunt aplicabile dispoziţiilor din Secţiunea a 2-a care reglementează situaţia cadrelor militare din structuri militare nesupuse restructurării.
1.2. Contrar susţinerilor recurentului, în preambulul actului administrativ s-a indicat temeiul legal al soluţiei adoptate: art. 27 din OG nr. 7/1998.
Cele două condiţii indicate de intimat în întâmpinarea prezentată la pct. I.3 din decizie rezultă chiar din art. 27 din OG nr. 7/1998, text care are următorul cuprins:
„În funcţie de necesarul de personal al armatei şi de fondurile alocate măsurilor de protecţie socială a personalului disponibilizat, de prevederile prezentei ordonanţe pot beneficia şi cadrele militare care optează pentru trecerea în rezervă din unităţi care nu sunt supuse restructurării. Trecerea acestora în rezervă se va face potrivit criteriilor şi procentajelor pe corpuri de cadre, arme sau servicii şi specialităţi militare, care vor fi stabilite de către Ministerul Apărării Naţionale”.
La rândul lor, dispoziţiile art. 17 - 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M 169/2001 detaliază procedura de verificare a îndeplinirii condiţiilor menţionate, Comisia de selecţie apreciind asupra oportunităţii trecerii în rezervă/menţinerii în activitate.
În cazul concret al recurentului s-a avut în vedere că „ofiţerul este util structurii în care este încadrat” potrivit Raportului nr. GIS 1141/16 septembrie 2009, iar unitatea din care face parte avea la data respectivă o încadrare de 81,5%, în condiţiile în care Şeful Statului Major General aprobase ca trecerea în rezervă a cadrelor militare din unităţi care nu sunt supuse restructurării să se facă numai dacă nivelul de încadrare al unităţii este de peste 90% faţă de necesarul prevăzut în statul de organizare la pace.
Aşa fiind, în mod just a stabilit judecătorul fondului că hotărârea administrativă atacată este legală, intimatul adoptând-o în limitele marjei de apreciere de care dispune în organizarea propriei activităţi.
1.3. Dispoziţiile legale invocate de recurent în cuprinsul celui de-al treilea motiv de recurs, respectiv art. 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. M 169/2001 şi art. 411 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu se exclud şi nici nu au caracter contradictoriu, fiind evidentă voinţa legiuitorului de a susţine prin măsuri de protecţie socială adecvată în principal cadrele militare care sunt disponibilizate „din iniţiativa Ministerului Apărării Naţionale”.
În orice caz, în măsura în care normele metodologice aprobate prin ordin de ministru contravin dispoziţiilor legii, acestea din urmă au prioritate, potrivit principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.V. împotriva Sentinţei nr. 165 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 607/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
