ICCJ. Decizia nr. 604/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 604/2010
Dosar nr.1142/54/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 228 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de nelegalitate invocată de Inspectoratul Şcolar Dolj în contradictoriu cu Grupul Şcolar de Transporturi Auto Craiova, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Romani Criss - C.R.I.S.S. Bucureşti, în sensul că a fost constatată nelegalitatea Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (4) din OGnr. 137/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de contencios administrativ sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a reţinut că hotărârile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pot fi asimilate actelor administrative, astfel că instanţa poate analiza actul atacat atât pe calea excepţiei, cât şi în cadrul acţiunii privind anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ambele acţiuni fiind admisibile.
Analizând excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pe fondul acesteia, instanţa a constatat că excepţia este întemeiată.
Instanţa a reţinut că, prin hotărârea a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că menţinerea claselor a III-a C şi a IV-a C din cadrul Grupului Şcolar de Transporturi Auto Craiova constituite după criteriul etniei (rome) reprezintă o faptă de discriminare în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (3) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, recomandându-se conducerii Grupului Şcolar de Transporturi Auto Craiova şi Inspectoratului Şcolar al Judeţului Dolj să adopte măsurile necesare, astfel încât procesul de desegregare să se încheie cât mai repede.
A mai constatat că în procedura jurisdicţională Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dolj nu a fost parte, astfel încât hotărârea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a recomandat Inspectoratului Şcolar al Judeţului Dolj să adopte măsurile necesare finalizării procesului de desegregare din cadrul unităţii şcolare arătate, a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din OGnr. 137/2000.
De asemenea, instanţa a constatat că emitentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a încălcat dreptul la apărare al Inspectoratului Şcolar al Judeţului Dolj, pentru aceste considerente hotărârea atacată fiind nelegală.
2. Recursurile părţilor
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Romani Criss (C.R.I.S.S.) care au criticat-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2.1.Recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat interpretarea greşită a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte aplicabilitatea procedurii excepţiei de nelegalitate în cazul actelor administrativ-jurisdicţionale, arătând, pe de o parte, că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării are, potrivit art. 20 din OG nr. 137/2000, natura juridică a unui act administrativ-jurisdicţional şi, pe de altă parte, că în obiectul de reglementare al art. 4 din Legea nr. 554/2004 intră numai actele administrative unilaterale, iar nu şi actele administrativ-jurisdicţionale, definite în art. 2 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege.
Cu privire la legalitatea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 103 din 24 mai 2007, recurentul-pârât a arătat că măsura aplicată viza numai părţile litigiului administrativ, anume Romani Criss şi Grupul Şcolar Auto Craiova, recomandarea făcută Inspectoratului Şcolar al Judeţului Dolj având caracter subsecvent, în considerarea raportului instituţional dintre făptuitorul direct al discriminării constatate şi forul său tutelar.
2.2. Recurentul-pârât Romani Criss (C.R.I.S.S.) a arătat, la rândul său, că sentinţa este nelegală, pentru că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este un act administrativ-jurisdicţional care nu poate forma obiectul unei excepţii de nelegalitate.
Referitor la fapta de discriminare constatată, recurentul-pârât a arătat că unitatea şcolară şi inspectoratul şcolar judeţean răspund în solidar, iar simpla recomandare adresată acestuia din urmă nu produce efecte juridice vătămătoare.
3. Apărările Inspectoratului Şcolar al Judeţului Dolj
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dolj a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a constatat corect întrunirea condiţiilor de admisibilitate ale excepţiei de nelegalitate, hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării fiind un act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act de care depinde soluţionarea litigiului de fond.
În opinia intimatului-reclamant, soluţia Curţii de Apel este întemeiată şi pe fondul excepţiei pentru că, potrivit art. 20 alin. (4) din OG nr. 137/2000, Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării numai cu citarea obligatorie a părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs
Curtea de Apel a fost învestită, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Hotărârea a fost adoptată în temeiul art. 20 din OGnr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, având următorul conţinut:
Art. 20. - (1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.
(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.
Modul în care este reglementată procedura de soluţionare a sesizărilor adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cuprinde elementele definitorii ale procedurii administrativ-jurisdicţionale, hotărârea adoptată având natura juridică a unui act administrativ-jurisdicţional, în sensul art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.
Activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi actele adoptate de acesta au primit aceeaşi calificare juridică şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (e.g. Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 795/27.11.2008).
În ceea ce priveşte obiectul de reglementare al art. 4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sintagma „act administrativ unilateral”, utilizată în alin. (1) al textului menţionat cu referire la obiectul excepţiei de nelegalitate se impune a fi interpretată prin raportare la definiţiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) al aceleiaşi legi, în care se face distincţie între actul administrativ unilateral [art. 2 alin. (1) lit. c)] şi actul administrativ-jurisdicţional [art. 2 alin. (1) lit. d)].
Prin urmare, contrar celor reţinute de Curtea de Apel, care s-a limitat la a constata că hotărârile Consiliului „pot fi asimilate actelor administrative” şi a pus semnul egalităţii între admisibilitatea acţiunii directe şi admisibilitatea excepţiei de nelegalitate vizând acest tip de acte, fără a avea în vedere trăsăturile distinctive ale actelor administrativ-jurisdicţionale, Înalta Curte reţine că, deşi art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu exclude expres actul administrativ jurisdicţional din câmpul de aplicabilitate al procedurii excepţiei de nelegalitate, sensul normei enunţate rezultă cu claritate din contextul legal la care s-a făcut referire.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând întemeiate criticile privind admisibilitatea excepţiei de nelegalitate, împrejurare care face de prisos analiza celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va admite recursurile formulate în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica sentinţa în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Romani Criss (C.R.I.S.S.) împotriva Sentinţei nr. 228 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 103 din 24 mai 2007, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 603/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
