ICCJ. Decizia nr. 625/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 625/2010
Dosar nr.2110/2/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2825 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea reclamantei E.G. în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei este întemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora principala atribuţie o reprezintă emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, instanţa constatând că această autoritate nu are atribuţii cu privire la plata despăgubirilor băneşti solicitate în baza Legii nr. 290/2003.
Pe fondul cauzei instanţa a apreciat că nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, având în vedere că pentru a fi plătite compensaţiile solicitate este necesară alocarea unor sume în buget, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a efectuat plata solicitată întrucât nu i-au fost puse la dispoziţie sume de bani cu această destinaţie.
Instanţa a constatat că, în raport de suma ce urmează a fi achitată reclamantei, compensaţiile se acordă eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, respectiv 40% în primul an şi 60% în cel de-al doilea, iar nu într-o singură tranşă aşa cum a formulat cererea reclamanta, prin acţiunea introductivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 316.055,52 RON actualizată, sumă ce a fost acordată prin Hotărârea nr. 19/2008 emisă de Prefectura Municipiului Bucureşti - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003.
Înalta Curte a constatat că acţiunile având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competenţa Tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele argumente:
Conform prevederilor art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 290/2003:
„(5) Hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
(6) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”
Întrucât dispoziţiile arătate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de raţiune, competenţa materială este aceeaşi şi în privinţa acţiunilor având ca obiect obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a dispune efectuarea plăţii despăgubirilor.
Înalta Curte reţine faptul că dispoziţiile art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că, "prin decizie, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene, respectiv ale comisiei municipiului Bucureşti. (…).
Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile iniţiale, deciziile de invalidare şi cele prin care se soluţionează contestaţiile se comunică beneficiarilor şi pot fi atacate în termen de 30 de zile la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.”
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de E.G. împotriva Sentinţei nr. 2825 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 626/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 624/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
