ICCJ. Decizia nr. 797/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 797/2010
Dosar nr.7226/2/2007
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în contencios administrativ, reclamantul S.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC „C." SA Podari, revocarea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria X nr. Y emis în martie 1999 de ministerul pârât pentru societatea comercială menţionată, în sensul diminuării suprafeţei de 338.005,294 mp, precizată în titlu, cu 3104 mp teren aferent imobilului al cărui proprietar este Fabrica de cutii ambutisate Podari.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că la 15 martie 1999 a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat, imobilul fiind înregistrat în Registrul de Inscripţiuni şi Transcripţiuni de pe lângă Judecătoria Craiova, după care a achitat impozitul pe clădiri la Primăria Podari.
Pornind demersurile pentru întocmirea documentaţiei cadastrale a imobilului dobândit, reclamantul a intrat în posesia unor documente care atestă că:
- la data de 24 februarie 1999, în temeiul HG nr. 834/1991 SC ”C." SA Podari a solicitat atestarea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de 3104 mp aferentă Fabricii de Cutii Ambutisate al cărui proprietar nu mai era, hotărârea menţionată prevăzând că sub incidenţa sa intră terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate;
- până la 29 martie 1996 imobilul s-a aflat în patrimoniul SC ”C." SA Podari, după care, ca urmare a vânzării prin licitaţie a intrat în patrimoniul SC ”F.P.” SRL care, la rândul său,la 09 decembrie 1997, a vândut acest imobil unor persoane fizice;
- la 15 martie 1999 imobilul a intrat în proprietatea reclamantului;
- transmiterea imobilului s-a făcut numai prin înscrisuri autentice, care au fost înregistrate la Registrul de Inscripţiuni şi Transcripţiuni al Judecătoriei Craiova, precizându-se că terenul aferent construcţiei este proprietatea statului;
- la data depunerii documentaţiei prevăzute de HG nr. 834/1991, SC ”C." SA nu îndeplinea condiţia cerută, de a fi proprietarul construcţiei, iar terenul aferent să servească desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, coroborate cu cele ale HG nr. 834/1991, cu modificările ulterioare.
Prin Sentinţa civilă nr. 227 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului S.F.I., în contradictoriu cu cei doi pârâţi, în sensul anulării în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria X nr. Y din martie 1999, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru pârâta SC ”C." SA, prin diminuarea suprafeţei de 334.005,294 mp precizată în titlu,cu suprafaţa de 3104 mp teren aferent imobilului proprietatea reclamantului.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia tardivităţii invocată de pârâţi.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia tardivităţii
S-a apreciat că pentru reclamant, care are calitatea de terţ faţă de actul atacat, termenul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acţiunea în justiţie este data înscrierii în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, care are ca efect opozabilitatea faţă de terţi.
În raport cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004s-a constatat că reclamantul a formulat plângerea prealabilă la 22 august 2007, primind răspuns la 10 septembrie 2007, după care a formulat acţiunea în contencios la 16 octombrie 2007, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legea menţionată.
Pe fondul cauzei
Instanţa fondului a reţinut că, din probatoriul administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă că actul administrativ a cărui anulare parţială se solicită a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile la data emiterii, în sensul că pârâta SC "C." SA nu mai era proprietara construcţiei aferente terenului, care nu mai putea servi pentru desfăşurarea activităţii conform obiectului de activitate.
Astfel, s-a avut în vedere că, după data de 29 martie 1996, imobilul respectiv nu s-a mai aflat în patrimoniul SC ”C." SA, fiind transcris prin acte autentice altor proprietari, după care, la 15 martie 1999, a intrat în proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC "C." SA Podari, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de fond a considerat admisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi, respingând excepţia de tardivitate a plângerii prealabile şi a acţiunii, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004;
- pe fondul cauzei, certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria X nr. Y a fost emis în martie 1999, cu respectarea tuturor dispoziţiilor HG nr. 834/1991, în baza documentaţiei întocmite de SC "C." SA şi avizată de Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Dolj, reclamantul nefăcând dovada nelegalităţii actului.
Recurenţii şi-au încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, în principal pentru motivul se referă la excepţia de procedură peremptorie şi dirimantă a tardivităţii plângerii prealabile - motiv întemeiat pe prevederile art. 7 alin. (3) din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi republicată.
Potrivit textului de lege menţionat, „este îndreptăţită să introducă plângerea prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului, în limitele termenului de 6 luni.
Prin urmare, reclamantul avea dreptul şi obligaţia sa depună înscrisuri doveditoare din care sa reiasă ca a formulat plângerea prealabila în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţa.
În speţă, data luării la cunoştinţa o reprezintă data înscrierii în Cartea Funciara a dreptului de proprietate a paratei SC C. SA Podari, respectiv 11 noiembrie 1999.
De asemenea, M.A.P.D.R. a mai învederat instanţei de fond faptul ca reclamantul a cunoscut existenta actului (Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare parţiala o solicita) la data de 20 septembrie 2005, cum reiese din Decizia pronunţata de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2193/com/2005. Din Decizia arătata, rezulta în mod neechivoc ca reclamantului din prezenta cauza, ce a avut calitatea de reclamant şi în dosarul menţionat, i-a fost opus Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria X nr. Y emis în 16 martie 1999, adică tocmai actul supus cercetării legalităţii pe aceasta cale.
Aşadar, întrucât reclamantul a luat cunoştinţa de existenta actului atacat la data de 20 septembrie 2005, era îndreptăţit sa formuleze plângerea prealabila cel târziu la data de 20 martie 2006, termen calculat conform art. 101 C. proc. civ. Or, aşa cum însăşi instanţa a constatat, reclamantul s-a adresat cu plângere prealabila abia la data de 22 august 2007, cu o întârziere de peste 1 an faţă de termenul limita.
Faţă de împrejurarea că neîndeplinirea procedurii administrative prealabile în termenul legal constituie fine de neprimire a acţiunii în contencios administrativ, instanţa de fond, conform art. 137 C. proc. civ. ar fi trebuit să respingă acţiunea ca inadmisibilă, fără a mai proceda la cercetarea fondului.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, pentru tardivitatea plângerii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC ”C.” SA Podari şi de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 227 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul S.F.I. pentru tardivitatea plângerii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 794/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
