ICCJ. Decizia nr. 912/2010. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 912/2010
Dosar nr.7960/1/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamantul M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice anularea legii electorale şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, anularea Codurilor de procedură penală şi civilă şi actelor subsecvente, precum şi anularea Legii asociaţilor de proprietari nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale şi morale, în valoare de 25 de milioane de euro.
În motivare, a arătat reclamantul că toate aceste acte normative încalcă prevederile constituţionale, dar şi legislaţia comunitară, inclusiv dispoziţiile Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 8, art. 18 alin. (1) - (4) şi ale art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art. 948, art. 953, art. 960 - 961, art. 966 - 968 şi art. 998 - 999 C. civ.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 raportate la cele ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei, fiind o excepţie de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa".
Prin urmare, potrivit textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă nu are competenţă materială în soluţionarea cauzelor civile ca primă instanţă.
Pe de altă parte, reclamantul a înţeles să invoce ca temei de drept al acţiunii prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2008, au stabilit că "(...) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţi publice centrale (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".
Alin. (2) al art. 10 din acelaşi act normativ prevede că împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, se judecă la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dând eficienţă principiului disponibilităţii părţii în procesul civil şi aplicând, coroborat, dispoziţiile procedurale privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, precum şi la temeiul juridic principal invocat de reclamant, respectiv dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, care se completează cu cele ale C. proc. civ., rezultă cu evidenţă că instanţa supremă nu are competenţă materială de a soluţiona prezenta cauză în primă instanţă, instanţa competentă fiind Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Curtea de Apel Bucureşti este competentă şi din punct de vedere teritorial potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, domiciliul reclamatului fiind situat pe raza municipiului Bucureşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) raportate la cele ale art. 159 alin. (2) C. proc. civ. şi va constata că pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad şi, în consecinţă, va admite excepţia necompetenţei materiale, trimiţând cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cererea formulată de M.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 906/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 918/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
