ICCJ. Decizia nr. 960/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 960/2010
Dosar nr. 162/39/2010
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 februarie 2010, reclamanta B.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata sumei de 79.884 lei, cu titlu de compensaţii băneşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 290/2003 modificată şi completată, sumă acordată în baza Hotărârii nr. 490 din 29 ianuarie 2008 emisă de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 Botoşani, actualizată la data plăţii efective, în raport cu rata inflaţiei.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, este moştenitoarea legală a defuncţilor O.C. şi P. şi, în această calitate, beneficiază de prevederile Legii nr. 290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de părinţii săi, situate în localitatea Tărnăuaca - U.R.S.S.
În urma acestei cereri şi pe baza documentaţiei complete, Comisia Judeţeană Botoşani pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis Hotărârea nr. 490, prin care, în baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, modificată, a aprobat în parte, cererea reclamantei cu nr. 438 din 11 decembrie 2003, în sensul acordării de despăgubiri doar pentru o casă cu anexe gospodăreşti şi 4,30 ha, teren arabil cu recoltele aferente, conform extrasului nr. 632 din 20 martie 2007 eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Botoşani şi a dispus acordarea sumei de 79.884 lei cu titlu de compensaţii băneşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 290/2003, modificată şi completată.
A mai precizat reclamanta că a demarat procedura prealabilă, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care pârâta nu a formulat nici un răspuns.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 105 din 24 aprilie 2010 a admis acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect „pretenţii", formulată de reclamanta B.O., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a obligat pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, să plătească reclamantei B.O. suma de 79.884 lei, acordată cu titlu de compensaţii băneşti prin Hotărârea nr. 490 din 29 ianuarie 2008 a Comisiei Judeţene Botoşani de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 490 din 29 ianuarie 2008 a Comisiei Judeţene Botoşani de aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost aprobată în parte cererea petentei B.O. prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru bunurile avute în proprietate de părinţii săi O.C. şi P., stabilindu-se în favoarea acesteia o compensaţie bănească de 79.884,00 lei.
Totodată, Curtea a constatat că petenta a făcut mai multe demersuri pentru a intra în posesia sumei stabilită cu titlu de despăgubiri, însă prin adresa nr. 6521 din 26 octombrie 2009, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor i-a comunicat faptul că dosarul său este incomplet, solicitându-i mai multe înscrisuri pentru a face dovada refugiului şi a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubirile.
Prima instanţă a apreciat că solicitările pârâtei de a mai face încă o dată dovada dreptului de proprietate şi a refugiului autorilor săi nu se justifică, având în vedere prevederile art. 18 din HG nr. 1120/2006 şi în condiţiile în care petenta are deja o hotărâre prin care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri şi prin care i s-a stabilit şi suma ce urmează a-i fi achitată cu acest titlu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită intimatului-reclamant cu titlu de compensaţii băneşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 290/2003 modificată şi completată, sumă acordată în baza Hotărârii nr. 490 din 29 ianuarie 2008 emisă de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 Botoşani.
Ca atare, este vorba despre o acţiune în pretenţii, datorată neplăţii în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuţie precizează că hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.
Ca atare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ. care dispun că necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.
Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
In litigiul de faţă, putem afirma că suntem în prezenţa unei acţiuni privind acordarea unor despăgubiri, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva sentinţei nr. 105 din 24 aprilie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrative şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Botoşani, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 812/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 98/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
