ICCJ. Decizia nr. 1/2011. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1/2011
Dosar nr. 6733/2/2009
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei
Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Normelor Metodologice din 27 noiembrie 2001 aprobate prin H.G. nr. 1188/2001, cu modificările şi completările aduse de H.G. nr. 691/2004.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este pensionar militar din anul 1993, trecut în rezervă la data de 15 aprilie 1993, fără a beneficia de indemnizaţie de comandă la data trecerii în rezervă, drept introdus ulterior pensionării sale, prin art. 12 alin. (1)-(3) din Legea nr. 138/1999.
Reclamantul a susţinut că a suferit o vătămare prin aplicarea unui tratament discriminatoriu, deoarece la recalcularea pensiilor stabilită prin H.G. nr. 1188/2001 indemnizaţia de comandă s-a luat în considerare decât cadrelor militare care la data trecerii în rezervă au beneficiat de acest drept, celelalte cadre fiind excluse de la posibilitatea de a beneficia de acest drept câştigat.
Prin precizarea de acţiune depusă la data de 8 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat, în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea prevederilor art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice din data de 27 noiembrie 2001, aprobate prin H.G. nr. 1188/2001, cu modificările şi completările ulterioare; emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă reparatorie, prin care sa fie redefinit conţinutul art. 3, alin. (3) din H.G. nr. 1188/2001, în sensul ca indemnizaţia de comandă să fie inclusă în solda lunară brută, ca bază de recalculare a pensiilor şi pentru cadrele militare care aveau calitatea de pensionari militari la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1188/2001, cadre militare care îndeplineau funcţiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 138/1999; repararea pagubei cauzate prin neintroducerea indemnizaţiei de comanda în calculul soldei lunare brute ca baza de recalculare a pensiei militare.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1399 din data de 24 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat că actele normative contestate sunt legal emise în raport de actele juridice cu forţă juridică superioară, respectiv Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 479/2003.
A reţinut Curtea că dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Normele metodologice contestate reglementează includerea indemnizaţiei de comandă în solda lunară ca bază de recalculare a pensiilor numai pentru cadre militare care la data trecerii în rezervă au beneficiat de acest drept.
Or, reclamantul nu a beneficiat de acest drept la data pensionării, indemnizaţia de comandă fiind introdusă prin Legea nr. 138/1999.
Instanţa de fond a apreciat că reclamantul solicită prin recalcularea pensiilor militare de fapt o modificare legislativă, în sensul ca de indemnizaţia de comandă prevăzută de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 138/ 1999 să beneficieze şi cadrele militare pensionate anterior anului 1999, modificare ce nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ.
În consecinţă, a mai arătat prima instanţă, cererile reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului de a emite un act normativ cu un anumit conţinut şi obligarea pârâtului la plata daunelor, sunt inadmisibile şi neîntemeiate în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, faţă de principiile separaţiei puterilor şi de caracterul subsidiar al daunelor pretinse de reclamant, în condiţiile în care hotărârile contestate sunt legal emise.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei atacate, în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere că H.G. nr. 1188/2001 şi H.G. nr. 691/2004, prin art. 3 alin. (3) sunt discriminatorii, în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2002, în condiţiile în care prevăd că indemnizaţia de comandă se include în solda lunară brută ca bază de recalculare a pensiilor numai cadrelor militare care la data trecerii în rezervă au beneficiat de acest drept, nu şi celor care la momentul trecerii în rezervă nu au avut acest drept, printre care se numără.
Recurentul-reclamant susţine că a fost vătămat în dreptul prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucât la data apariţiei Legii nr. 138/1999 indemnizaţia de comandă a fost acordată doar şefilor de secţie în activitate nu şi cadrelor militare pensionate care au fost şefi de secţie, ulterior nefiindu-le luată în calcul la recalcularea pensiei, menţionând că nu contestă că cele două hotărâri ale Guvernului au fost date în temeiul şi pentru executarea legii, fiind legal emise în raport de actele care au stat la baza lor.
Se aduc critici sentinţei atacate şi sub aspectul greşitei soluţii asupra cererii privind obligarea Guvernului la emiterea unei noi hotărâri în care să prevadă includerea indemnizaţiei de comandă în solda lunară brută şi pentru cadrele militare care aveau calitatea de pensionari la data intrării în vigoare a H.G. nr. 691/2004 şi care au îndeplinit funcţia de şefi de secţie, pentru că în alte situaţii asemănătoare, referitoare la grupele de muncă, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 90/2007 şi a înlăturat tratamentul juridic diferenţiat, astfel că nu poate fi vorba de încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.
Recurentul-reclamant menţionează şi faptul că instanţa de fond nu a arătat în cuprinsul sentinţei recurate considerentele pentru care nu a reţinut discriminarea sa conform O.G. nr. 137/2000 art. 16 din Constituţie şi Hotărârea nr. 262/2009 emisă de C.N.C.D., faţă de prevederile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 691/2004.
4. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentul-reclamant, prin acţiunea precizată, a solicitat, în principal, anularea dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice privind recalcularea pensiilor militarilor de stat, aprobate prin H.G. nr. 1188/2001, modificată şi completată prin H.G. nr. 691/2004, adoptată în executarea art. II din Legea nr. 479/2003, pentru modificarea Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat, potrivit cărora: „solda de merit şi indemnizaţia de comandă se includ în solda lunară brută, ca bază de recalculare a pensiilor numai pentru cadrele militare care la data trecerii în rezervă au beneficiat de aceste drepturi”.
Recurentul-reclamant nu contestă legalitatea acestor prevederi din perspectiva Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, susţinând că au fost emise în temeiul şi pentru executarea Legii nr. 497/2002 pentru modificarea Legii nr. 164/2001, apreciind corectă soluţia instanţei din această perspectivă.
Însă, acesta critică sentinţa atacată pentru faptul că nu a analizat şi stabilit existenţa unui drept vătămat, având în vedere situaţia sa, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României care prevăd că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Este adevărat că în hotărârea recurată instanţa de fond face o analiză sumară asupra pretinsei discriminări invocate de recurentul-reclamant, însă acest fapt nu poate conduce la altă soluţie în cauză, instanţa de recurs având posibilitatea de a completa motivarea sub aceste aspecte.
Se reţine că recurentul-reclamant invocă existenţa unui tratament juridic diferit care decurge din aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea şi alte drepturi de personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituţii, fapt care contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Acesta a susţinut că potrivit art. 12 alin.(1) din Legea nr. 138/1999, indemnizaţia de comandă a fost acordată şi şefilor de secţie în activitate la data apariţiei legii, nu şi celor ce s-au aflat în aceeaşi funcţie, dar pensionaţi, cum este cazul său, iar ulterior, această indemnizaţie nu a fost avută în vedere la recalcularea pensiei pentru persoanele ce nu au beneficiat de acest drept la data trecerii în rezervă.
Cum însuşi recurentul-reclamant menţionează, la data trecerii sale în rezervă, în anul 1993, nu a beneficiat de indemnizaţia de comandă.
Întrucât Legea nr. 138/1999 nu a prevăzut acordarea beneficiului acestui drept în situaţia sa şi implicit nici prin dispoziţiile a căror anulare se solicită nu s-a prevăzut luarea în calcul a acestei indemnizaţii la recalcularea pensiei pentru persoanele care nu au beneficiat de acest drept la data trecerii în rezervă, dispoziţiile legale nefiind constatate ca fiind neconstituţionale în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, se apreciată că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la pretinsa sa discriminare şi vătămare a unui drept prevăzut de Constituţie.
Instanţa nu poate analiza conformitatea dispoziţiilor legale cu principiul egalităţii cetăţenilor statuat în art. 16 alin. (1) menţionat, întrucât acest atribut revine Curţii Constituţionale, potrivit Legii nr. 47/1992 (r 2), privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În altă ordine, nici prin Hotărârea nr. 262/2009 emisă de C.N.C.D. nu s-a constatat existenţa unei discriminări în raport de O.G. nr. 137/2000.
De asemenea, instanţa nu poate dispune obligarea pârâtului la emiterea unor acte care să ducă implicit la completarea dispoziţiilor legale privind acordarea indemnizaţiei de comandă şi cadrelor militare – şefi de secţie, care s-au pensionat anterior Legii nr.138/1999, acesta fiind un atribut al legiuitorului.
Aceasta, pe de o parte, pentru că, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, obiectul controlului instanţelor de contencios administrativ îl formează exclusiv actele administrative şi cele asimilate acestora, emise sau adoptate de autorităţile publice, iar pe de altă parte, s-ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază soluţia de respingere a acţiunii reclamantului ca fiind temeinică şi legală, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant I.M. împotriva sentinţei civile nr. 1399 din data de 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5143/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 100/2011. Contencios → |
|---|
