ICCJ. Decizia nr. 1000/2011. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1000/2011
Dosar nr.1540/33/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă.
a) Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R. SRL Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat instanţei, ca după analizarea motivelor de fapt şi drept, să pronunţe o hotărâre prin care să admită acţiunea şi să oblige Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia administrativă împotriva raportului de inspecţie fiscală parţială înregistrat sub nr. 31061 din 25 februarie 2010 şi deciziei de impunere nr. 40 din 25 februarie 2010, privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, înregistrată sub nr. 983958 la data de 16 aprilie 2010 la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Totodată a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la plata unei penalităţi de 1.000 ron pe zi întârziere, calculată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că, începând cu data de 01 aprilie 2009, s-a desfăşurat în cadrul societăţii reclamante o inspecţie fiscală parţială. Ca urmare a acestui control a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală parţială înregistrat sub nr. 31061 din 25 februarie 2010 şi Decizia de impunere nr. 40 din 25 februarie 2010 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală. La data de 23 martie 2010 i-au fost comunicate documentele menţionate.
Prin cererea înregistrată sub nr. 983958, la data de 16 aprilie 2010 reclamanta a înregistrat, în termen legal, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili o contestaţie împotriva actelor administrativ fiscale emise în urma controlului fiscal de fond.
La data de 29 aprilie 2010, a primit de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, adresa nr. 1047119 din 23 aprilie 2010, prin care le-a fost comunicat faptul că nu erau îndeplinite condiţiile de formă cu privire la contestaţia înregistrată, lipsind anumite documente şi anume actul administrativ cu anexele în copie şi împuternicirea avocaţială în original.
A precizat că la data de 30 aprilie 2010 a înaintat documentele solicitate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, dar nu s-a comunicat Decizia de soluţionare a contestaţiei în termenul de 45 de zile reglementat de C. proCod Fiscal
A motivat că prin nesoluţionarea în termenul legal a contestaţiei formulate se blochează accesul la justiţie al reclamantei, întrucât sesizarea unei instanţe competente în materie este condiţionată de soluţionarea contestaţiei de către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
A arătat că au trecut mai mult de 5 luni de la înregistrarea contestaţiei, astfel că termenul de soluţionare nu mai poate fi considerat rezonabil.
b) Soluţia primei instanţe şi considerentele acesteia.
Prin sentinţa nr. 409 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta SC R. SRL Cluj Napoca, şi în consecinţă a obligat pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamanta SC R. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei de impunere nr. 40 din 25 februarie 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală parţială înregistrat sub nr. 31061 din 25 februarie 2010, emise de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, înregistrată sub nr. 983.958 din 16 aprilie 2010; a obligat pârâta la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe zi de întârziere, calculată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la executarea obligaţiei de soluţionare a contestaţiei, precum şi la cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 4,3 RON şi a respins petitul privind aplicarea unei amenzi, în baza prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că potrivit art. 70 alin. (1) din OGnr. 92/2003 contestaţia trebuia rezolvată de autoritatea de resort în termen de 45 de zile, nerespectarea termenului deschizând posibilitatea de a acţiona în justiţie pe calea procedurii contenciosului administrativ, relevante fiind dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu toate că dispoziţiile C. proCod Fiscal prevăd dreptul de acces la justiţia de contencios administrativ numai în prezenţa şi în temeiul obţinerii unei decizii administrative de soluţionare a contestaţiei.
Curtea a constatat că nu au fost oferite de către pârâtă justificări în vederea depăşirii termenului legal şi nici nu s-a făcut vreo referire la incidenţa prevederilor art. 70 alin. (2) din OG nr. 92/2003, care ar putea constitui, eventual, temei în susţinerea tezei conform căreia autoritatea nu este culpabilă.
A mai arătat judecătorul fondului că procedurile administrative interne trebuie să fie gestionate de aşa manieră încât să nu interfereze cu drepturile garantate particularilor.
Or, raportat la aceste repere, a constatat că termenul de peste 6 luni de la înregistrarea şi completarea cererii formulate de către reclamantă nu este rezonabil.
Cu privire la aplicarea unei penalităţi de 1.000 RON s-a considerat că obligaţia impusă în sarcina autorităţii pârâte are caracter intuitu personae şi ţinând seama de prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Curtea va stabili soluţia de admitere a acţiunii sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON pe zi întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinţei şi până la executare, apreciind că acest cuantum este suficient de constrângător pentru autoritatea obligată.
În ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii amenzii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deşi există posibilitatea aplicării acesteia prin însăşi sentinţa pronunţată, în condiţiile art. 18 alin. (1), raportat la alin. (6) partea finală, Curtea a reţinut că nu se impune stabilirea unei astfel de sancţiuni nefiind date în cauză suficiente elemente ori indicii că şeful autorităţii pârâte nu s-ar conforma pe deplin dispoziţiilor instanţei şi că ar refuza explicit respectarea obligaţiei impuse în termenul legal, cu atât mai mult cu au fost impuse penalităţile de întârziere solicitate prin cerere.
2. Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
a) Motivele de recurs.
În motivele de recurs s-a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât termenul prevăzut de art. 70 din OG nr. 92/2003 este un termen de recomandare, cu precizarea că în baza art. 70 alin. (2), termenul pentru soluţionarea cererii se prelungeşte atunci când sunt necesare informaţii suplimentare.
S-a invocat în acest sens şi Decizia nr. 182/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea s-a arătat că volumul mare de documente aferente cazului analizat a implicat, în mod obiectiv, un termen mai mare pentru soluţionarea contestaţiei.
S-a depus Decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2011.
b) Analiza motivelor de recurs.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, la soluţionarea contestaţiei administrative, se constată că aceasta a rămas fără obiect.
Prin Decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a desfiinţat Decizia de impunere nr. 40 din 25 februarie 2010 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, decizie adoptată în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamanta-intimată SC R. SRL.
Referitor la obligarea pârâtei la plata unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la executarea obligaţiei de soluţionare a contestaţiei, se constată că soluţia este neîntemeiată.
Din probele cauzei, respectiv adresa nr. 1047119 din 23 aprilie 2010 rezultă că autoritatea învestită cu soluţionarea contestaţiei administrative a solicitat reclamantei-intimate să completeze dosarul contestaţiei cu o serie de documente.
La această solicitare reclamanta a răspuns prin adresa din 29 aprilie 2010, în sensul că a refuzat să depună documentele solicitate, apreciind că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are ca scop tergiversarea soluţionării contestaţiei.
Potrivit art. 70 alin. (1) C. proCod Fiscal, cererile depuse de contribuabili se soluţionează în termen de 45 de zile de către organul fiscal, termen care în baza alin. (2) al aceluiaşi text poate fi prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor necesare.
Ori, în speţă, reclamanta-intimată nu a înţeles să furnizeze documentele cerute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, astfel încât emiterea deciziei ulterior este justificată.
Mai trebuie arătat că termenul de 45 de zile este un termen de recomandare, că într-adevăr soluţionarea contestaţiei trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil.
La aprecierea caracterului rezonabil al termenului de soluţionare urmează a se avea în vedere timpul scurs de la data înregistrării cererii, complexitatea acesteia.
În raport de circumstanţele cauzei, termenul de soluţionare se încadrează în noţiunea de termen rezonabil.
De asemenea, prin emiterea deciziei, autoritatea şi-a îndeplinit obligaţia impusă în sarcina sa, privind soluţionarea contestaţiei.
c) Soluţia instanţei de recurs.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, se va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea la soluţionarea contestaţiei administrative, ca rămasă fără obiect, se va respinge capătul de cerere privind obligarea la plata penalităţilor de întârziere ca neîntemeiat, menţinându-se celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 409 din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea la soluţionarea contestaţiei administrative, ca rămasă fără obiect.
Respinge capătul de cerere privind obligarea la plata penalităţilor de întârziere ca neîntemeiat.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1001/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
