ICCJ. Decizia nr. 1076/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1076/2011
Dosar nr. 967/44/2009
Şedinţa publică de la 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 iunie 2009, reclamanta Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud a solicitat anularea procesului-verbal de control financiar din 16 septembrie 2008 încheiat de D.G.F.P. Galaţi cu privire la suma de 873.265 RON, reprezentând subvenţii solicitate pentru perioada ianuarie-august 2008 prin decontul justificativ din 17 septembrie 2008 şi care au fost respinse la avizare. Reclamanta a solicitat, de asemenea, anularea deciziei din 24 decembrie 2008 prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia sa formulată împotriva procesului-verbal de control financiar din 16 septembrie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate autorităţile pârâte au reţinut neîntemeiat că nu are dreptul să primească subvenţie pentru TVA cuprinsă pe cheltuieli în decontul justificativ din 17 septembrie 2008 întocmit pentru perioada ianuarie-august 2008, considerându-se fără temei legal că subvenţia se acordă pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăşurării activităţii şi nu pentru preţurile serviciilor prestate.
Din acest motiv, reclamanta a considerat că, în urma recalculării subvenţiei solicitate, organele de control financiar au acceptat greşit la avizare suma de 9.219.020 RON, respingând la avizare suma de 873.265 RON, reprezentând TVA înregistrată în contul de cheltuieli efectuate pentru activitatea de exploatare.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 98 din 29 martie 2010, prin care a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut că soluţia organelor de control financiar este legală, întrucât reclamata nu a dovedit efectuarea de operaţiuni scutite de plata TVA, cum sunt cele prevăzute în art. 141 C. fisc.
De asemenea, s-a apreciat că în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, a fost corect respins capătul de cerere referitor la cheltuielile aferente proratei pentru activităţile reclamantei, în condiţiile în care contestaţia nu a fost motivată în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta şi a solicitat modificarea în baza art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor administrativ-fiscale întocmite de autorităţile pârâte.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a motivat hotărârea pronunţată, nu a făcut nicio referire la proba cu expertiză contabilă, preluând considerentele actelor administrative contestate.
De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare toate argumentele invocate în contestaţia administrativă şi în acţiunea în anulare, reţinând nejustificat că nu s-a făcut dovada operaţiunilor scutite de la plata TVA, în sensul dispoziţiilor art. 141 C. fisc.
În acelaşi sens, s-a arătat că nu a fost avută în vedere nici apărarea că recurenta-reclamantă reprezintă o persoană impozabilă, cu un regim mixt de impozitare, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 147 alin. (2) C. fisc., conform cărora, o parte din achiziţii au dreptul integral de deducere, unele achiziţii sunt fără drept de deducere, iar pentru alte achiziţii deducerea TVA a fost efectuată urmare aplicării prorata.
Din acest motiv, recurenta a arătat că acelaşi organ fiscal i-a avizat subvenţiile pentru cheltuielile efectuate în perioada 01-31 ianuarie 2009, după ce a respins la avizare cheltuielile similare din decontul justificativ pentru perioada 01-31 august 2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5. C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond nu este conformă acestor cerinţe legale, întrucât nu cuprinde analiza motivelor de nelegalitate invocate prin acţiunea în anulare şi nici argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea privind legalitatea actelor administrative deduse judecăţii.
De asemenea, se constată că hotărârea recurată nu cuprinde nici o referire la probele administrate în cauză, printre care şi expertiza de specialitate, ale cărei obiective au fost încuviinţate în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi a legislaţiei aplicabile cheltuielilor din decontul justificativ din 17 septembrie 2008.
Cum instanţa de fond a încălcat principiul general al dreptului procesual civil privind obligaţia motivării hotărârii pronunţate, Înalta Curte constată că nu se poate exercita controlul judiciar cu privire la sentinţa recurată care, nefiind motivată, nu poate fi analizată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Pentru considerentele expuse şi faţă de care nu se mai impune cercetarea criticilor formulate de recurentă pe fondul pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova, împotriva sentinţei nr. 98 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1070/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1081/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
