ICCJ. Decizia nr. 1081/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1081/2011
Dosar nr. 3671/2/2010
Şedinţa publică de la 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 aprilie 2010, reclamanta N.G.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind imputarea sumei de 2.181,76 RON, reprezentând 1 buc. staţie, 1 buc. monitor LCD şi 1 buc. laptop.
În motivarea acţiuni, reclamanta a arătat că prin ordinul contestat s-a stabilit în mod nelegal răspunderea sa materială pentru cele trei active fixe constatate minus şi declarate imputabile prin procesul-verbal de inventariere a patrimoniului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Reclamanta a susţinut că nu datorează contravaloarea acestor bunuri, pentru că a sesizat superiorilor ierarhici dispariţia obiectelor de inventar şi nu s-a procedat la efectuarea unei anchete sau la radierea bunurilor din lista de inventar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2437 din 21 mai 2010.
Instanţa de fond a constatat legalitatea ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010, cu motivarea că reclamanta nu a informat în scris direcţia de specialitate cu privire la dispariţia staţiei, recunoscând totodată neglijenţa sa, în sensul că a scos din camera în care se afla obiectul de inventar şi l-a depozitat într-un dulap, fără a-l încuia.
De asemenea, s-a avut în vedere că, reclamanta a recunoscut că a avut în subinventar celelalte două bunuri, monitorul LCD şi laptop-ul, constatate minus de Comisia de inventariere şi pentru care nu s-a făcut dovada predării .
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa de anulare a actului de imputare întocmit pentru suma de 2.181,76 RON, reprezentând contravaloarea unei staţii, a unui monitor LCD şi a unui laptop.
Recurenta a arătat că în cauză nu s-a constatat încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu, conform dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 188/1999, astfel că nu au fost îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru stabilirea răspunderii sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 3402 din 10 martie 2010 întocmit de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului s-a imputat recurentei-reclamante N.G.I. suma de 2.181,76 RON, reprezentând valoarea imputabilă a unei staţii, a unui monitor LCD şi a unui laptop.
La întocmirea acestui ordin s-a avut în vedere procesul-verbal întocmit de Comisia centrală de inventariere şi aprobat de conducătorul autorităţii publice.
Răspunderea materială a recurentei, în calitatea sa de consilier în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a fost greşit stabilită prin ordinul contestat, întrucât nu a fost dovedită încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 188/1999, reţinute de altfel ca temei juridic al actului administrativ dedus judecăţii.
Legalitatea acestui act a fost greşit constatată de instanţa de fond, care nu a analizat apărările din cererea de chemare în judecată şi a preluat considerentele de fapt expuse de ministerul pârât, fără a proceda la verificarea acestora în raport de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, răspunderea materială a recurentei a fost stabilită numai ca o consecinţă a faptului că aceasta a semnat listele de inventariere pentru cele trei active fixe corporale, iar ulterior nu a semnalat dispariţia lor în scris superiorilor ierarhici sau instituţiilor specializate.
Situaţia de fapt expusă nu poate fi reţinută ca temei pentru angajarea răspunderii materiale a funcţionarului public, în condiţiile în care bunurile constatate minus de Comisia de inventariere nu au fost destinate a fi utilizate în exclusivitate de către recurenta-reclamantă, iar aceasta nu a încălcat atribuţiile de serviciu cu privire la inventarierea şi administrarea bunurilor materiale din patrimoniul ministerului intimat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că se va admite acţiunea formulată de reclamanta N.G.I. şi se va dispune anularea Ordinului nr. 3402 din 10 martie 2010 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.G.I. împotriva sentinţei civile nr. 2437 din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta N.G.I.
Anulează Ordinul nr. 3402 din 10 martie 2010 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1117/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
