ICCJ. Decizia nr. 12/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 12/2011
Dosar nr. 11558/2/2009
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 685 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamanta SC R.V.C. SA în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul A.N.V. solicitând suspendarea executării Deciziilor nr. 340 din 13 noiembrie 2009 şi 273 din 14 octombrie 2009 emise de către pârâtă.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, împrejurarea că reclamanta trebuie să-şi înceteze temporar activitatea nereprezentând un caz temeinic justificat şi neexistând indicii privind nelegalitatea actelor administrative contestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC R.V.C. SA, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive pe care le-a încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că deciziile contestate au fost emise fără a fi incidente dispoziţiile art. 185 din Legea nr. 571/2003 şi că prin menţinerea efectelor acestora până la pronunţarea instanţei de fond se va găsi în imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile de orice natură.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite.
Art. 302¹ C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Art. 303 alin. (3) arată că „termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
În speţă, având în vedere obiectul cererii reclamantei-recurentei, şi anume suspendarea executării Deciziilor nr. 340 din 13 noiembrie 2009 şi 273 din 14 octombrie 2009 emise de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul A.N.V., Înalta Curte constată aplicabile dispoziţiile cu caracter special ale art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că hotărârea prin care se instanţa se pronunţă asupra suspendării executării actului administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, acesta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., şi termenul în care recurenta era obligată să depună motivele de recurs.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat recurs la data de 10 februarie 2010, depunând motivele de recurs la 21 mai 2010, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată acesteia la data de 4 mai 2010 (fila 288 din dosarul de fond).
În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală instituită de dispoziţiile legale menţionate anterior.
În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302¹, Înalta Curte urmează a admite excepţia nulităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, şi va constata nul recursul formulat în cauză de recurenta-reclamantă SC R.V.C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de SC R.V.C. SA împotriva sentinţei civile nr. 685 din data de 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 121/2011. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
