ICCJ. Decizia nr. 1229/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., anularea Deciziei nr. 7660/ FF din 28 mai 2009 emisă de această autoritate, ca și a Raportului de evaluare ce a stat la baza deciziei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conțină despăgubiri în cuantum real.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia contestată s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea sa, pentru cuantumul de 28.600 lei, conform raportului de evaluare nr. 11021/R/2008, întocmit în dosarul nr. 13752/FFCC/2008.
A susținut reclamantul, că în adevăr, despăgubirile se impuneau a fi acordate pentru imobilul teren în suprafață de 25 ha, însă suma de 28.600 lei stabilită este subevaluată, valoarea de piață a terenului fiind mult mai mare.
Reclamantul a mai arătat că în raportul de evaluare nu au fost indicate normele legale folosite pentru calculație, astfel că simpla calculație a valorii de 28.000 lei, fără specificarea categoriei de folosință a terenului, făcându-se doar mențiunea de "teren extravilan", face imposibilă verificarea legalității acestuia.
Pârâta C.C.S.D. a formulat cerere de chemare în garanție a SC C.A. SRL care a întocmit raportul de evaluare nr. 11021/ R din 04 decembrie 2008.
Prin sentința nr. 1597 din 31 martie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A.L., ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în garanție formulată de C.C.S.D. în contradictoriu cu chemata în garanție SC C.A. SRL
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că susținerea reclamantului în sensul că valoarea de piață este una mult mai mare s-a dovedit a fi o simplă afirmație, din actele aflate la dosarul cauzei nerezultând această ipoteză.
Curtea a apreciat că nu sunt dovedite în cauză elemente care să conducă la constatarea nelegalității actelor contestate.
Astfel, s-a stabilit că în raportul de evaluare au fost menționate normele legale folosite pentru calculație și anume S.I.E.P.I. IVS-1, GN-1.GN-2, Metodologia și Recomandările A. și a fost totodată specificată categoria de folosință a terenului evaluat ca "teren extravilan agricol fânețe".
Cu privire la cererea de chemare în garanție s-a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru că pârâta nu a căzut în pretenții, iar pe de altă parte nu s-a dovedit în cauză că evaluatorul a încălcat prevederile contractului de evaluare încheiat cu autoritatea pârâtă în privința obligației sale de evaluare.
2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A.L.
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, în esență, în considerarea următoarelor motive dezvoltate:
- în mod greșit prima instanță a respins administrarea probei cu efectuarea unei expertize tehnice topografice, deși raportul de evaluare întocmit în cauză nu este complet și nici nu cuprinde toate elementele pentru a se putea concluziona asupra valorii de piață a imobilului;
- prin respingerea probei solicitată instanța de fond a conferit un caracter de "adevăr absolut" informațiilor cuprinse în raportul de evaluare, deși acesta are numeroase lacune și cuprinde informații îndoielnice cu privire la aspectele analizate;
- evaluatorul a neglijat total categoria de folosință a terenului, simpla mențiune că acesta este "extravilan" fiind insuficientă, astfel că terenul în discuție de 25 ha a fost în mod evident subevaluat.
3. Soluția și considerentele instanței de recurs
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările intimatei-pârâte, înalta Curte, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamantul recurent a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a Deciziei nr. 7660 din 28 mai 2008 emisă de autoritatea pârâtă prin care i-a fost emis titlul de despăgubire în cuantum de 28.600 RON, conform raportului de evaluare nr. 11021/R/2008.
Astfel, după cum cu temei a reținut și prima instanță nu pot fi reținute, ca aspecte de nelegalitate vizând emiterea actului administrativ contestat, aspectele invocate vizând subevaluarea de către expertul tehnic a terenului în discuție.
Actele și lucrările dosarului atestă, pe de o parte, că în cuprinsul raportului de evaluare întocmit de evaluator SC C.A. SRL a fost menționată metoda utilizată pentru determinarea valorii, respectiv aceea a "abordării prin venit", care se regăsește printre metodele de evaluare prevăzute de standardele internaționale de evaluare, conform art. 10 alin. (7) Titlul I din Legea nr. 247/2005, iar pe de alta, că expertul evaluator a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamant, astfel cum impun prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2004 și cele cuprinse în H.G. nr. 1095/2005 (pct. 16.13).
Potrivit răspunsului expertului față de aceeași obiecțiune a reclamantului vizând subevaluarea terenului, determinările și concluziile din raport au avut la bază constatările de la fața locului, imaginile filmate și anexate la raport pe suport CD, caracteristicile terenului ce prezintă inclusiv alunecări de teren, precum și calculele tehnice argumentate pe baza situației reale.
în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni expertul a menționat și împrejurarea că a solicitat de la P. Berca valorile reale de tranzacționare a terenurilor din zonă, astfel că și acest element a fost avut în vedere în evaluarea realizată.
în contextul acestor probatorii și raportat la procedurile de evaluare și respectiv de emitere a titlului de despăgubiri ce au fost urmate, cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu sunt fondate criticile recurentului.
Astfel, împrejurarea că instanța de fond a respins, motivat, proba cu efectuarea unei expertize topografice nu este de natură a suprima dreptul la apărare, după cum s-a susținut, cu atât mai mult cu cât utilitatea și lipsa de pertinență a unei astfel de probe a fost convingător și legal argumentată.
înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a respins proba solicitată, de efectuare a unei expertize topografice, reținând în considerarea argumentelor prezentate că practic, astfel cum rezultă din obiectivele propuse se tindea la efectuarea unei noi evaluări în condițiile în care nu s-a demonstrat însă nelegalitatea efectuării evaluării inițiale de către expertul desemnat aleatoriu, cu respectarea procedurii legale prevăzute în acest sens.
în raport de conținutul actelor și lucrărilor dosarului, cu justețe s-a apreciat așadar de prima instanță că procedura de evaluare s-a realizat în condiții de legalitate după cum și titlul de despăgubiri a fost emis în conformitate cu prevederile legale incidente.
Considerațiunile de mai sus demonstrează totodată netemeinicia și a celorlalte critici ale recurentului, vizând subevaluarea terenului în discuție, concluzia instanței de fond în sensul că susținerile recurentului privitoare la valoarea mai mare a terenului nu sunt decât afirmații nesusținute probator, fiind întemeiată.
Față de cele mai sus înfățișate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins așadar, ca nefondat, recursul de față.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5180/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5841/2011. Contencios → |
|---|
