ICCJ. Decizia nr. 5841/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat anularea Ordinelor nr. 69582 din 23 aprilie 2009, nr. 69760 din 23 mai 2009, nr. 2866 din 05 noiembrie 2010, obligarea pârâtei la reintegrarea sa în funcția de director executiv adjunct, consilier superior treapta I, clasa I, precum și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre salariul indexat, majorat și recalculat de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul deținut în funcția de execuție, diferență reactualizată cu indicele de inflație, calculată începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă;
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, având în vedere Decizia nr. 1629/2010, respectiv Decizia nr. 1257/2009, pronunțate de Curtea de Constituțională, se impune obligarea pârâtei să îl reîncadreze în funcția de director executiv adjunct (economic) pentru o perioadă nedeterminată, în aceleași condiții avute în vedere prin Ordinul nr. 248 din 15 iulie 2003
Prin Sentința nr. 315/CA din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamantul H.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pentru lipsa plângerii prealabile.
Prin Decizia nr. 2279 din 15 aprilie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva Sentinței nr. 315/C.A. din 13 decembrie 2010, a casat sentința atacată și trimis spre rejudecare, reținând că din dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 din Legea nr. 554/2004 reiese că nu era necesară îndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Rejudecând cauza, după casare Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 232 din 14 iulie 20101, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și a anulat Ordinele nr. 69582 din 23 aprilie 2009, nr. 69760 din 23 mai 2009 și nr. 2866 din 05 noiembrie 2010, emise de pârâtă.
Totodată, instanța a obligat pârâta la reintegrarea a reclamantului în funcția în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 69582 din 23 aprilie 2009, precum și la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând diferența dintre salariul indexat, majorat și recalculat de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul primit după emiterea Ordinului nr. 69582 din 23 aprilie 2009, reactualizată cu indicele de inflație, calculată de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
De asemenea, a obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să îi plătească reclamantului H.C. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Ordinul nr. 69582 din 23 aprilie 2009 emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul a fost eliberată din funcția director executiv adjunct la Direcția Sanitar Veterinară Vaslui, iar prin Ordinul nr. 69760 din 23 mai 2009 a fost numit în funcția de execuție de consilier, grad profesional principal, treapta 3 de salarizare, în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui cu acordarea unui salariu diminuat, iar ulterior, prin Ordinul nr. 70191 din 14 octombrie 2009 al aceleiași pârâte a fost numit în funcția de director coordonator adjunct al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că la data de 26 februarie 2010, pârâta a dispus prin Ordinul nr. 858, începând cu data de 04 mai 2010, încetarea aplicabilității Ordinului nr. 70191 din 14 octombrie 2009 de numire în funcția de director coordonator adjunct - economic, a acordat o perioadă de preaviz cuprinsă între data de 01 martie 2010 și 04 mai 2010 și a constat încetarea suspendării de drept a raportului de serviciu cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui, iar prin Ordinul nr. 1158/07 mai 2010 s-a dispus, începând cu data de 07 mai 2010, numirea reclamantului în funcția publică de conducere vacantă de director executiv adjunct la Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui pe o perioadă de cel mult 6 luni sau până la ocuparea funcției publice de conducere în condițiile legii
Ulterior, prin Ordinul nr. 2866 din 05 noiembrie 2010, pârâta a prelungit numirea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv adjunct până cel târziu la 31 decembrie 2010.
Concluzionând instanța de fond a constatat că, având în vedere deciziile Curții Constituționale prin care atât O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale, nu mai există temei pentru a susține legalitatea actelor administrative atacate.
Referitor la capetele de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii Ordinului nr. 69582 din 23 aprilie 2009 și acordarea drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a emiterii acestui ordin, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 106 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora în situația în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii, în anularea ordinelor emise de către Președintele A.N.S.V.S.A, este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că instanța de fond a reținut, în mod netemeinic și nelegal, că ordinele administrative a căror anulare s-a solicitat sunt lipsite de fundament legal, ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 69582 din 23 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale.
Recurenta mai susține că a procedat în conformitate cu aceste dispoziții legale imperative, în vigoare la acel moment, cu respectarea întocmai și în tot a termenelor și condițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 37/200, instituția publică neavând un drept de opțiune astfel încât desființarea funcției s-a produs "ope legis", cu consecința încetării raporturilor de serviciu ale intimatului - reclamant.
Prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu.
Una dintre aceste excepții de la principiul neretroactivității normei, juridice este ultraactivitatea legii, definită ca acea situație în care actul normativ poate să producă efecte juridice și după ieșirea din vigoare a legii, numai în cazurile expres prevăzute de legiuitor.
In materie civilă, legea veche supraviețuiește pentru rezolvarea situațiilor juridice pendinte, care rămân deci guvernate de legea sub imperiul căreia s-au născut.
Recurenta mai arată că nu se poate aprecia că efectele unei decizii a Curții constituționale de constatare a neconstituționalității unei ordonanțe de Guvern ar retroactiva și pentru perioada anterioară momentului publicării deciziei în M.O., întrucât acest aspect nu rezultă din dispozițiile art. 147 din Constituția României.
Totodată, recurenta consideră că soluția instanței de fond, de anulare a ordinului de eliberare din funcție și de reintegrare a intimatului-reclamant, este netemeinică și nelegală, întrucât în urma reorganizării conform prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 , au fost desființate posturile de natură contractuală ale directorilor coordonatori, respectivi directorilor coordonatori adjuncți, desființarea operând de drept.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin Ordinul nr. 69582 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A în baza O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz, reclamantul să fie eliberat din funcția publică de conducere, de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Vaslui.
Ulterior, prin Ordinul nr. 69760 din 23 mai 2009 al pârâtei, reclamantul a fost numit în funcția de execuție de consilier, grad profesional principal, treapta 3 de salarizare, în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui cu acordarea unui salariu diminuat.
După apariția O.U.G. nr. 105/2009, act normativ cu dispoziții similare O.U.G. nr. 37/2009, care se dorea a fi abrogată, reclamantul a fost reconfirmat în funcția de director coordonator adjunct în aceleași condiții prin Ordinul nr. 70191 din 14 octombrie 2009
Prin Ordinul nr. 858 din 26 februarie 2010 emis de instituția pârâtă, s-a dispus ca Ordinul nr. 70191 din 15 octombrie 2009 având ca obiect numirea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct, să își înceteze aplicabilitatea.
Prin Ordinul nr. 1158 din 07 mai 2010 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, reclamantul a fost numită temporar, de maxim 6 luni, în funcția publică de conducere de director executiv adjunct, iar prin Ordinul nr. 2866 din 05 noiembrie 2010 s-a prelungit perioada până la ocuparea postului în condițiile legii, dar nu mai mult de 31 decembrie 2010.
înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat atât Ordinul nr. 69582 din 23 aprilie 2009 cât și Ordinul nr. 69760 din 23 mai 2009 și Ordinul nr. 2866 din 05 noiembrie 2010, reținând că dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 și dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, au fost supuse controlului de constituționalitate și declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, respectiv Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțate de Curtea Constituțională.
In plus, instanța constituțională a precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială.
Controlul de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Conform alin. (4) din articolul aflat în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Ca atare, deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale din sistemul normativ.
Cu alte cuvinte, în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar fi lipsită de finalitate.
Pe acest aspect, poate fi amintită și decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanțele judecătorești trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.
Așa fiind, prin cele hotărâte de Curtea Constituțională, actele administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, acte pretinse ca fiind date pentru executarea și punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal, cum este și cazul Ordinului nr. 69582 din 23 aprilie 2009 prin care a fost desființată funcția de director executiv adjunct din cadrul Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui și a Ordinului nr. 69760 din 23 mai 2009 prin care reclamantul a fost numită în funcția de execuție de consilier, grad profesional principal, treapta 3 de salarizare, în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vaslui cu acordarea unui salariu diminuat.
Ulterior, Guvernul prin O.U.G. nr. 105/2009, a dispus revenirea la funcțiile publice de conducere anterioare O.U.G. nr. 37/2009, fără ca, în ce privește situația reclamantului, să primească o reglementare corespunzătoare, firească din perspectiva considerentelor deciziilor Curții Constituționale.
Dimpotrivă, prin emiterea unui nou ordin, în speță nr. 858 din 26 februarie 2010, prin care, urmare reorganizării instituției și a deciziei nr. 1629/2009 a Curții Constituționale, s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 70191 din 14 octombrie .2009, reclamantul a fost eliberată din funcția de conducere deținută.
In mod corect, instanța a de fond a apreciat ca fiind nelegală numirea reclamantului, prin Ordinele nr. 1158 din 07 mai 2010 și nr. 2866 din 05 noiembrie 2010 în funcția de director executiv adjunct la Direcția Sanitar Veterinară Vaslui, doar pentru o perioada de cel mult 6 luni, până cel târziu la 31 decembrie 2010, atâta vreme cât anterior adoptării O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul ocupa funcția publică de conducere.
O aplicare corectă a deciziei Curții Constituționale presupunea ca acest din urmă ordin să conțină dispoziția de reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior O.U.G. nr. 37/2009 și reînființată ulterior, ca o aplicare a principiului restitutio in integrum, presupunându-se, în mod logic, că o atare situație s-a dorit prin invocarea Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.
Pentru aceste considerente, înalta Curte reține că prima instanță, în mod corect a suplinit conduita pe care trebuia să o aibă pârâta în temeiul legii și a anulat ordinele nr. 69582 din 23 aprilie 2009, 69760 din 23 mai 2009, 858 din 26 februarie 2010, 1158 din 07 mai 2010 și 2866 din 05 noiembrie 2010 dispunând reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere anterior deținută, cu concomitenta obligare a pârâtei de a plăti acesteia drepturile salariale cuvenite.
Sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei-pârâte privind adoptarea H.G. nr. 283/2011, având în vedere că eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică pe care o deținea, în alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și prin alte tratate internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României.
Pentru considerentele anterior arătate, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și din Legea nr. 554/2004, modificată, a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1229/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5127/2011. Contencios → |
|---|
