ICCJ. Decizia nr. 127/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 127/2011
Dosar nr. 7907/1/2010
Şedinţa publică de la 12 ianuarie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3.031 din 9 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva sentinţei nr. 3429 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii, la data de 30 septembrie 2010, G.D. a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea deciziei atacate, în sensul admiterii recursului împotriva sentinţei nr. 3429 din 21 octombrie 2009 şi admiterii acţiunii, urmând să fie anulat actul administrativ nr. 224439 din 5 decembrie 2008 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prin care i s-a refuzat dreptul de participare la concursurile organizate pentru încadrarea directă pe posturi de ofiţeri, prin derogare de la Ordinul nr. 300/2004.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, revizuientul a susţinut că instanţa de recurs a nesocotit principiul priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, deoarece decizia a cărei revizuire a solicitat a fost pronunţată cu încălcarea normelor cuprinse în partea II, art. 1 şi partea V, art. E din Carta socială europeană, art. 15, art. 21, art. 47, art. 48 şi art. 52 din Carta europeană a drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă, la nediscriminare, la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, la prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, la întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.
De asemenea, revizuientul a arătat că prin decizia instanţei de recurs au fost încălcate dispoziţiile art. 6, art. 7, art. 13 şi art. 14 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, art. 2 şi art. 3 alin. (3) paragraful 2, art. 151, art. 153 şi art. 156 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
În opinia revizuientului, instanţa de recurs nu a dat prioritate aplicării dispoziţiilor comunitare referitoare la dreptul la muncă, nediscriminarea, dreptul la un proces echitabil şi a aplicat prevederile art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, deşi era evident că acestea sunt în contradicţie cu normele europene.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constituie motiv de revizuire pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Aplicarea principiului priorităţii dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiţionată de existenţa unei incompatibilităţi între normele interne şi cele comunitare.
Revizuientul nu a dovedit această cerinţă esenţială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, întrucât nu a motivat incompatibilitatea prevederilor din legislaţia internă aplicată de instanţa de recurs cu ordinea juridică comunitară reglementată prin normele Tratatului Uniunii Europene, indicate în cererea de revizuire.
Încălcarea de către instanţa de recurs a dispoziţiilor din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a fost neîntemeiat invocată de revizuient pentru considerente care vizează rejudecarea recursului şi nu pentru ipoteza juridică avută în vedere de legiuitor la adoptarea soluţiei legislative cuprinsă în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Din motivele invocate de revizuient rezultă că prezenta cerere de revizuire tinde în realitate la o nouă judecare a recursului, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă şi din faptul că la judecarea recursului, nu s-a solicitat aplicarea cu prioritate a prevederilor dreptului comunitar indicate în prezenta cerere de revizuire, astfel că, argumentele expuse de revizuient cu privire la încălcarea acestora nu corespund ipotezei juridice avută în vedere la reglementarea căii extraordinare de atac exercitată în cauză.
Pentru considerentele care au fost expuse , constatându-se că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute expres de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de G.D. împotriva deciziei nr. 3031 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 13/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
