ICCJ. Decizia nr. 1280/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1280/2011
Dosar nr. 6892/1/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 665 din 28 august 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de C.I.S. împotriva hotărârii nr. 11 din 10 august 2010 a Comisiei de admitere a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, că petenta nu a prezentat un certificat de cazier fiscal, care să ateste că nu are fapte înscrise, conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs petenta C.I.S., cât şi cerere de suspendare a aceleiaşi hotărâri, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea irevocabilă a cererii.
Recurenta a susţinut, în esenţă, faptul că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul de admitere în magistratură prin institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie – 24 septembrie 2010, prin hotărârea nr. 11 din 10 august 2010 pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la cazierul fiscal, prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece situaţia de fapt nu corespunde realităţii dovedită cu înscrisurile de care a înţeles să se prevaleze.
De asemenea, se susţine că deşi a dovedit că nu trebuie să se reţină existenţa cazierului fiscal întrucât SC F. SRL a fost dizolvată la 15 iunie 2009 prin sentinţa nr. 1080/C pronunţată în Dosarul nr. 4747/62/2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, atât comisia de admitere, cât şi ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 665 din 19 august 2010, au respins în mod nelegal cererea de înscriere la concurs.
Institutul Naţional al Magistraturii (I.N.M.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitând şi respingerea recursului ca rămas fără obiect.
Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, cu consecinţa respingerii acestuia ca inadmisibil, excepţia necompetenţei materiale cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia lipsei de interes, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului se arată că recurenta nu are calitatea de judecător/procuror, astfel că nu se poate prevala de dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale, se menţionează că recurenta poate uza numai de prevederile Legii nr. 554/2004 putând solicita anularea actului administrativ unilateral cu caracter individual reprezentat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 665/2010, în virtutea acestui act normativ la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform art. 10 alin. (1) din lege, coroborat cu art. 3 din C. proc. civ.
Sub aspectul excepţiei lipsei de interes, se arată că recurenta nu are un interes actual pentru a putea solicita „revenirea” şi „suspendarea” hotărârii în discuţie.
Cu privire la fondul cauzei, se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată în condiţiile în care recurenta nu a prezentat un nou certificat de cazier din care să rezulte că nu are înscrise fapte şi nu a îndeplinit cerinţa impusă de art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 159 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi atacate direct cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Necontestat este faptul că recurenta nu are calitatea de judecător/procuror.
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 665 din 20 august 2010 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care nu priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
Această hotărâre poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Competenţa materială şi teritorială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ., determinat fiind rangul autorităţii publice pârâte.
Cum Consiliul Superior al Magistraturii poate fi încadrat în categoria autorităţilor publice centrale, revine competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, faţă de cele expuse, cât şi în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (1), (3), (4)C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză de Consiliul Superior al Magistraturii şi va trimite cererea formulată de C.I.S. la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Trimite cererea formulată de C.I.S., în contradictoriu cu Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1298/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
