ICCJ. Decizia nr. 1311/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1311/2011
Dosar nr. 9278/62/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov a dispus, prin încheierea din 05 iunie 2009, sesizarea secţiei de contencios administrativ din cadrul aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de intimata-reclamantă SCA. SRL Braşov, în contradictoriu cu pârâţii G.R., D.G.F.P. Braşov, D.C.F. Braşov si intervenientul Ministerul Finanţelor Publice Braşov, cu privire la prevederile art. 6 din HG nr. 831/1997.
Motivându-şi excepţia de nelegalitate, intimata-reclamantă a arătat că prevederile art. 6 din HG nr. 831/1997pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, în special acelea care înlătură caracterul de documente justificative ale înscrisurilor înregistrate în contabilitatea societăţilor comerciale şi prin care se atestă acte de comerţ, introduc pentru comercianţi obligaţia de a verifica provenienţa facturilor, chitanţelor sau avizelor primite de la partenerii de afaceri.
Intimata-reclamantă apreciază că textul criticat prin excepţia de nelegalitate creează pentru comercianţi obligaţia de a verifica dacă operatorii economici care le pun la dispoziţie documente tipizate şi le-au procurat de la unităţile tipografice arătate în hotărârea de Guvern menţionată. Totodată, intimata-reclamantă a mai arătat că o asemenea interpretare, dată de organele fiscale pârâte, este scoasă din contextul normativ iniţial al hotărârii menţionate.
Prin sentinţa nr. HO/ F din 14 august 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 6 din HG nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, invocată de reclamanta SC A. SRL Braşov, în contradictoriu cu pârâţii G.R., D.G.F.P. Braşov, D.C.F. Braşov şi intervenientul Ministerul Finanţelor Publice, dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă .
A fost admisă cererea de intervenţie în interesul pârâtului G.R., formulată de Ministerul Finanţelor Publice .
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa sesizată cu excepţia de nelegalitate a constatat că prevederea apreciată caftind nelegală se regăseşte în art. 6 din HG nr. 831/1997, abrogată prin Legea nr. 343/2006, începând cu 01 ianuarie 2006.
Curtea de Apel Braşov a reţinut că dispoziţiile legale criticate, emise anterior abrogării, nu contravin prevederilor cuprinse în Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi nici dispoziţiilor Codului fiscal în ceea ce priveşte utilizarea formularelor tipizate cu regim special.
Instanţa fondului a mai reţinut că interpretarea rigidă pe care o pot da organele de control fiscal şi cele de jurisdicţie administrativă prevederilor respective nu conduc în mod automat la concluzia că reglementările respective au un caracter ilegal, iar această interpretare asupra modului de aplicare a reglementărilor vizate excede controlului judecătoresc efectuat prin excepţia de nelegalitate.
S-a concluzionat că, pentru perioada cât a fost în vigoare, textul art. 6 din HG nr. 831/1997 nu contravine niciunei prevederi legale incidente.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Braşov.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că argumentele prezentate instanţei de fond nu au fost luate în considerare în mod eronat.
Arată recurentul că reglementarea cuprinsă în teza a II-a a art. 6 din HG nr. 831/1997, prin neprevederea unei diferenţe de tratament juridic între cel care pune în circulaţie documente justificative obţinute din alte surse decât cele autorizate şi cel care în cadrul relaţiilor comerciale priveşte aceste documente de la un furnizor de bunuri sau servicii, este de natură să provoace grave prejudicii patrimoniale acestora din urmă obligându-i totodată la o veritabilă activitate de cercetare a autenticităţii sau falsităţii unui document primit.
În mod eronat, instanţa de fond a apreciat că „în esenţă motivarea excepţiei de nelegalitate priveşte modul de interpretare şi aplicare a acestei norme juridice".
A arătat recurentul că de fapt critica acesteia vizează o normă legală ce a produs efecte juridice timp de 12 ani şi care nu face diferenţa între cel ce pune în circulaţie documente justificative obţinute din alte surse decât cele legale, de cel care dobândeşte aceste documente, de bună credinţă fiind.
Această deficienţă normativă este de natură a-i transforma pe agenţii economici în veritabili investigatori ai provenienţei unor documente justificative, această activitate revenind exclusiv organelor special abilitate în acest sens.
Intimata D.G.F.P. – Braşov - pentru D.C.F. Braşov, a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a normelor incidente în cauză, constată următoarele:
Excepţia de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă priveşte art. 6 din HG nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor anume privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.
HG nr. 831/1997 a fost abrogată prin Legea nr. 343/2006 însă actele administrativ-fiscale contestate de recurenta-reclamantă au fost emise anterior abrogării HG nr. 831/1997.
Se reţine că art. 6 din HG nr. 831/1997 stabileşte anumite limite pentru utilizarea formularelor tipizate cu regim special de înscriere şi consecinţa nerespectării acestei dispoziţii legale care constă în prezumarea operaţiunilor comerciale efectuate cu documente neconforme ca fiind operaţiuni şi tranzacţii fără documente legale de provenienţă.
Nu este întemeiată critica recurentei în sensul că agenţii economici se transformă în veritabili investigatori ai provenienţeiunor documente justificative, întrucât tocmai principiul bunei credinţe în raporturile dintre agenţii economici ce desfăşoară activităţi comerciale, impune o minimă diligenţă în aplicarea prevederilor legale în domeniul lor de activitate.
Răspunderea fiecărui agent economic pentru înregistrările pe care le face în contabilitate presupune şi cunoaşterea regimului documentelor justificative financiare şi contabile.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat corect că art. 6 din HG nr. 831/1997 nu contravine nici Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi nici Codului Fiscal şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
În consecinţă, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Braşov împotriva sentinţei nr. 110/ F din 14 august 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 112/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
