ICCJ. Decizia nr. 112/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 112/2011
Dosar nr. 816/45/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 184/ CA din 5 iulie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului I.P.J Vaslui precum şi excepţia lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din LCA şi pe fondul cauzei a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamantul J.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. – I.P.J. VASLUI, echivalarea gradului profesional corespunzător pregătirii, respectiv studiilor superioare, absolvite precum şi plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofiţer, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anulării situaţiei create prin discriminare.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului I.P.J. Vaslui, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu este întemeiată motivat de faptul că reclamantul îşi desfăşoară activitatea la I.P.J. Vaslui, fiindu-i aplicabile, astfel, prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului.
Referitor la lipsa plângerii prealabile, Curtea de apel a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care reclamantul a formulat în scris, la data de 25 august 2006, un raport prin care a solicitat trecerea în cadrul ofiţerilor de poliţie categoria A, invocând faptul că are studii superioare, cerere la care nu a primit nici un răspuns până la data promovării acţiunii, respectiv 22 octombrie 2008, în pofida multiplelor reveniri.
Pe fondul cauzei Curtea de apel, analizând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 9 alin. (2), art. 21 alin. (4), art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, art. 49 alin. (1) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, art. 49 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, a apreciat că agenţii de poliţie, absolvenţi, cu diplomă de licenţă, a unor forme de învăţământ superior de lungă durată, au doar dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante şi nu de a fi promovaţi în mod direct şi fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
Consideră instanţa de fond că simplu fapt al absolvirii unor studii superioare de lungă durată nu dau dreptul încadrării automate a agenţilor de poliţie în categoria ofiţerilor de poliţie fiind necesară promovarea unui concurs, în condiţiile în care existenţa studiilor superioare reprezintă o condiţie obligatorie pentru participarea agenţilor de poliţie la concurs şi pentru promovarea directă a acestora în corpul ofiţerilor de poliţie.
De altfel, reţine instanţa de fond că reclamantul a participat la 3 concursuri organizate pentru ocuparea unui astfel de post, respectiv în luna octombrie 2006, în luna octombrie 2007 şi în luna septembrie 2008, examene pe care datorită notelor obţinute nu le-a promovat.
2. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 184/ CA din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamantul J.I. cât şi pârâtul I.P.J. Vaslui, formulând critici circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, următoarele:
2.1 În susţinerea recursului promovat recurentul I.P.J. Vaslui a susţinut că, faţă de capătul principal al acţiunii deduse judecăţii şi văzând dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 360/2002, în mod nefondat instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive, în condiţiile în care nu este de competenţa sa acordarea gradelor profesionale din corpul ofiţerilor de poliţie, nefiind, deci debitor al vreunei obligaţii civile în cadrul raportului juridic dedus judecăţii, cum în mod greşit se reţine în considerentele hotărârii recurate.
2.2 Recurentul J.I., prin criticile formulate, susţine că deşi, la dosarul cauzei se aflau depuse toate înscrisurile necesare soluţionării cauzei, în fond, Curtea de apel nu a efectuat o analiză a acestora, în condiţiile în care în motivarea hotărârii pronunţate nu face vreo trimitere la aspectele solicitate şi nici la discriminările invocate prin cererea de chemare în judecată, ci se rezumă, doar la a conchide în sensul că trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face prin concurs, lucru total eronat prin raportare la legislaţia în vigoare în februarie 2004, respectiv Ordinele M.A.I. nr. 325/2002 şi nr. 330/2002.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurenţilor circumscrise motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri pentru considerentele arătate în continuare.
3.1 Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a procedat la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a recurentului-pârât I.P.J. Vaslui, căruia, în calitate de angajator, în raport cu conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, îi incumbă o serie de obligaţii în derularea procedurii invocate de recurentul-reclamant dar şi obligaţia de plată a unor eventuale drepturi salariale restante în raport cu pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Faptul că, capătul principal de cerere îl reprezintă echivalarea gradului profesional corespunzător studiilor superioare absolvite nu poate conduce la exonerarea recurentului-pârât de obligaţiile ce-i incumbă în raport de drepturile pretinse de recurentul-reclamant, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Prin urmare Înalta Curte constată că nu poate fi primit motivul de recurs invocat, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin cererea de recurs, de către recurentul - pârât I.P.J. Vaslui.
3.2 Înalta Curte văzând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care prevăd că ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă de licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.I.R.A. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin Ordin al ministrului administraţiei şi internelor, precum şi art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 89/2003, aprobată prin Legea nr. 101/2004, potrivit căruia agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi, constată că instanţa de fond, identificând şi aplicând în mod corect, normele legale incidente în cauză, a conchis în sensul căabsolvirea studiilor superioare nu reprezintă singura condiţie necesară pentru trecerea unui poliţist de la categoria B, corpul agenţilor de poliţie, la categoria A, corpul ofiţerilor de poliţie, fiind necesară şi promovarea unui examen organizat pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţer de poliţie.
Aşadar, în mod corect instanţa de fond a apreciat că recurentul, licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii S.H., sesiunea februarie 2004, nu poate beneficia de promovarea directă în corpul ofiţerilor de poliţie, având doar dreptul de a participa la examenul sau concursul organizat pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţeri de poliţie, în condiţiile legii, absolvirea studiilor superioare nereprezentând, aşadar, de iure avansarea acestora pe un post de ofiţer, ci doar o condiţie prealabilă şi necesară participării la concurs.
Chiar şi în raport de dispoziţiile art. 103 din Ordinul M.I. nr. 330/2002, invocat prin cererea de recurs, recurentul nu avea dreptul ci avea doar vocaţia de a fi trecut în categoria ofiţerilor de poliţie, sub condiţia îndeplinirii cerinţelor postului şi în limita posturilor ramase vacante după încheierea activităţii de promovare a ofiţerilor în grade profesionale superioare şi asigurarea locurilor pentru promoţia de ofiţeri de poliţie.
Înalta Curte, reamintind că principiul legalităţii nu se opune existenţei unor reglementări diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite, va înlătura şi susţinerile recurentului-reclamant referitoare la pretinsa discriminare invocată în raport de absolvenţii Academiei de Poliţie A.I.C., curs frecvenţă redusă.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că, în mod corect instanţa de fond a reţinut, în urma analizeicircumstanţelor concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de părţile litigante, că reclamantul nu avea dreptul, în raport cu prevederile legale în vigoare la data formulării cererii sale de acordare a gradului corespunzător pregătirii şi vechimii sale în poliţie, respectiv, de a fi încadrat în corpul ofiţerilor de poliţie, fără examen şi fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi, va înlătura toate criticile formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul J.I. şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui împotriva Sentinţei nr. 184/ CA din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 197/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
