ICCJ. Decizia nr. 1364/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1364/2011
Dosar nr. 338/35/2010
Şedinţa publică de la 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, la data de 16 martie 2010, reclamantul V.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României, obligarea acesteia la eliberarea de copii xerox după documentele aflate în Dosarul nr. 140/S, cauza M.R.-S.U.A., a Oficiului Juridic, înregistrat în Registrul Opis Succesiuni din anul 1965 la Sucursala Judeţeană Maramureş a Băncii Naţionale a României.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 08 iulie 2009 a depus o cerere la Sucursala Judeţeană Maramureş a Băncii Naţionale a României prin care a solicitat în calitate de descendent şi succesor să i se comunice în scris dacă această instituţie deţine documente cu privire la succesiunea defunctului M.R. sau D.M.R. născut la data de 08 martie 1890, în localitatea C., jud. Satu Mare, cu ultimul domiciliu în Statele Unite ale Americii, decedat între anii 1960-1965.
Ca răspuns la cererea depusă i s-a comunicat că în fondul arhivistic al Sucursalei Maramureş nu au fost identificate documentele solicitate şi că cererea a fost înaintată spre soluţionare Direcţiei Secretariat a Băncii Naţionale a României.
A mai arătat reclamantul că în data de 27 iulie 2009 a primit răspunsul Direcţiei Secretariat al Băncii Naţionale a României prin care i s-a comunicat că nu deţine documentele solicitate prin cererea formulată, informându-l că arhiva Departamentului Operaţiunilor Externe a fost preluată de către Banca Română de Comerţ Exterior, care ulterior a fuzionat cu B.C.R., sugerându-i-se că documentele solicitate s-ar afla în arhiva B.C.R.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, cu motivarea că din documentele depuse la dosar nu rezultă că există identitate între acesta şi persoana titulară a dreptului subiectiv sau a interesului legitim.
Totodată, a invocat excepţia tardivităţii acţiunii având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 unde se prevede că sesizarea instanţei de contencios administrativ se face în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii.
Prin sentinţa nr. 224/CA din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a tardivităţii, invocate de pârâtă şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul V.S.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa a constatat că obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea formulată de către reclamantul V.S. acesta fiind titularul cererii adresate pârâtei şi la care aceasta a emis răspunsul din 10 septembrie 2009.
Prin urmare, s-a apreciat că reclamantul V.S. are calitatea procesuală activă în cauză.
De asemenea, instanţa a constatat totodată că acţiunea înregistrată la data de 16 martie 2010 a fost formulată în termenul legal, faţă de răspunsul emis de pârâta Banca Naţională a României la data de 10 septembrie 2009.
Pe fondul cauzei, s-au reţinut următoarele:
Instanţa a constat că pârâta a răspuns solicitărilor adresate acesteia de către reclamant, comunicându-i că nu-i poate oferi informaţiile cerute în lipsa documentelor necesare, situaţie în care nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat din partea acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac se arată, în esenţă, că pârâta Banca Naţională a României „ascunde informaţii” şi că „nu a fost sinceră prin răspunsurile sale, încercând prin toate mijloacele legale să refuze cererea sa”.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Aşa cum în mod corect a argumentat instanţa de fond soluţia pronunţată, refuzul băncii de a comunica informaţiile solicitate de reclamantul-recurent nu este unul nejustificat, ci are ca fundament lipsa documentelor necesare în vederea soluţionării cererii petentului.
Analizând motivele de fapt şi de drept ale recurentului V.S., nu se poate aprecia decât că susţinerile acestuia sunt nefondate.
Banca Naţională a României prin răspunsurile pe care le-a comunicat recurentului-reclamant urmare tuturor solicitărilor acestuia nu a dat dovadă de exces de putere, ci a efectuat toate diligenţele necesare pentru a-l sprijini pe acesta în obţinerea informaţiilor solicitate, recomandându-i-se acestuia să se adreseze în mod direct instituţiilor bancare cărora Banca Centrală le-a transmis arhiva în urma transformărilor funcţionale şi organizatorice care au avut loc de-a lungul timpului.
De altfel aceste aspecte sunt susţinute şi de înscrisurile existente la dosarul de fond al cauzei din care reiese că, la data de 01 august 1968, Banca Naţională a R.S.R. a predat către Banca Română de Comerţ Exterior lucrările şi documentaţiile în curs, precum şi întreaga arhivă a departamentului Operaţiunilor Externe, printre care se găsesc şi dosarele referitoare la succesiuni în străinătate.
Referitor la susţinerea recurentului privind existenţa dosarului în discuţie la sediul sucursalei Maramureş a Băncii Naţionale a României, s-a precizat deja şi de către instanţa de fond, precum şi de intimata-pârâtă, că în arhiva deţinută de această sucursală unicul înscris care se găseşte şi care a fost pus la dispoziţia reclamantului-recurent era un Registru Repertoriu din anul 1965, în care este menţionat numele M.V. S.U.A. fără a putea identifica alte detalii sau informaţii suplimentare referitoare la existenţa unui dosar de succesiune pe numele defunctului M.R.
În concluzie, faţă de cele expuse anterior, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat din partea intimatei-pârâte de soluţionare a cererii recurentului-reclamant, având în vedere pe de o parte măsurile întreprinse de Banca Naţională a României, iar pe de altă parte imposibilitatea obiectivă de a pune la dispoziţia acestuia dosarul solicitat.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinţei nr. 224/CA din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1369/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
