ICCJ. Decizia nr. 1468/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1468/2011
Dosar nr. 14/1/2011
Şedinţa de la 10 martie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanţii M.J. şi K.E. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Director al Episcopiei Reformate din Ardeal, Protopopiatul Reformat Târnava, Oficiul Protopopesc Fântânele, Parohia Reformată Chendu, comuna Bălăuşeri, solicitând:
- anularea Hotărârii Adunării Generale a Parohiei Reformate Chendu din 11 martie 2007, Hotărârii nr. 182 din 9 mai 2007 a Protopopiatului Reformat Târnava - Oficiul protopopesc, Hotărârii nr. 213 din 22 mai 2007 emisă de Adunarea Generală a Protopopiatului Reformat Târnava, Hotărârii nr. 64/2007 a Consiliului Episcopiei Reformate din Ardeal şi Hotărârii nr. 1363/2007.1. a Consiliului Director al Episcopiei Reformate din Ardeal;
- recunoaşterea dreptului lor privind exprimarea liberă prin vot, în condiţiile reglementărilor în vigoare, privind alegerea preotului în cadrul Parohiei Reformate Chendu;
- suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunţarea instanţei de fond;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Eparhia Reformată din Ardeal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând următoarele excepţii:
- excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pârâta a arătat că, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ sunt asimilate autorităţilor publice persoanele de drept privat care au obţinut statut de utilitate publică, astfel cum sunt organele de conducere ale Bisericii Reformate, în cadrul ierarhiei bisericeşti existând organe de conducere locale, judeţene şi centrale. Astfel, pârâta a considerat" că anularea hotărârilor Consiliului director al Eparhiei Reformate din Ardeal este de competenţa curţii de apel.
- excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât sediul Eparhiei Reformate din Ardeal este în Cluj - Napoca, competentă fiind Curtea de Apel din Cluj.
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului M.J., care nu a atacat în termenul prevăzut de art. 52 alin. (3) din Canonul Bisericii Reformate din 2000, procesul-verbal şi deciziile Adunării generale a enoriaşilor Parohiei Reformate Chendu.
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a celor doi reclamanţi sub aspectul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea nr. 554/2004, întrucât reclamanţii nu au prezentat nici un interes legitim în promovarea prezentei acţiuni.
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului Protopopesc Fântânele, care nu are personalitate juridică.
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului director al Eparhiei Reformate din Ardeal, care este un for de decizie din cadrul Eparhiei Reformate din Ardeal, fără personalitate juridică.
Pârâtul Protopopiatul Reformat Târnava a formulat la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii invocând:
- excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a Tribunalului Mureş cu privire la Hotărârea nr. 1363/2007 a Consiliului Director al Eparhiei Reformate din Ardeal;
- excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât reclamantul M.J. nu a atacat în termenul prevăzut de art. 52 alin. (3) din Canonul Bisericii Reformate - partea II -, procesul-verbal şi deciziile Adunării generale a enoriaşilor Parohiei Reformate Chendu şi în aceste condiţii nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie;
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a celor doi reclamanţi respectiv excepţia lipsei de interes raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oficiul Protopopesc Fântânele şi Consiliul director al Episcopiei Reformate din Ardeal, aceştia neavând personalitate juridică.
Prin sentinţa civilă nr. 646 din 2 noiembrie 2009 Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Mureş a reţinut că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea şi regimul general al cultelor, cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică, iar actele emise de organele de conducere din cadrul Bisericii Reformate (un cult recunoscut de lege) sunt supuse controlului instanţelor de contencios administrativ.
În cadrul ierarhiei Bisericii Reformate din România, Eparhia Reformată din Ardeal poate fi asimilată autorităţilor publice centrale fiind formată din mai multe protopopiate, iar protopopiatele fiind formate din mai multe parohii conform Statutului Bisericii Reformate în România recunoscut prin H.G. nr. 186/2008. Eparhia Reformată din Ardeal are prin asimilare statutul pe care în cadrul Bisericii Ortodoxe Române îl are Patriarhia Română.
Astfel, Tribunalul Mureş a apreciat că, în pricina de faţă, competenţa pentru soluţionarea cererii revine curţii de apel, care potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este Curtea de Apel Tg. Mureş, întrucât reclamantul a hotărât să se adreseze instanţei de la domiciliul său.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere faptul că actele administrative atacate sunt emise de instituţii din cadrul Biserici Reformate din România, precum şi Statutul Biserici Reformate din România a solicitat reclamanţilor să-şi precizeze acţiunea, deoarece o parte dintre instituţiile pârâte nu se regăseau printre instituţiile reglementate de acest statut.
Ca urmare a acestei solicitări reclamanţii au depus la 6 aprilie 2010 o precizare de acţiune în care au indicat cu cine înţeleg să se judece în calitate de pârâţi.
Curtea de Apel a constatat că pe lângă organele de guvernare şi reprezentare ale acestor instituţii la art. 7 alin. (6) din Statut se prevede că organul suprem legislativ şi de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România, iar Consiliul Permanent al Sinodului este organul suprem executiv.
La art. 13 din Statut se prevede că organul central de conducere şi de reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul.
Câtă vreme este reglementată o instituţie superioară faţă de instituţiile ale căror acte au fost atacate, curtea de apel a constatat că sinodul este organul suprem, respectiv autoritatea centrală, iar parohiile, protopopiatele şi eparhiile sunt autorităţi locale în cadrul acestei biserici. La art. 6.alin. (3) din Statut se prevede că mai multe eparhii formează Biserica Reformată din România (ceea ce confirmă organizarea acestora la nivel local).
Curtea de apel, constatând că actele atacate nu aparţin Sinodului ci celorlalte autorităţi din cadrul bisericii de la nivel local, a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Având în vedere că reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul lor, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ.
Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea nr. 1381 din 13 decembrie 2010, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă, actele a căror anulare se solicită au fost emise de organe ale Bisericii Reformate şi anume de către Parohia Reformată Chendu, Protopopiatul Reformat Târnava şi Eparhia Episcopiei Reformate din Ardeal, care au calitatea de pârâţi în cauză.
Potrivit Statutului Bisericii Reformate din România, biserica reformată este constituită din parohii, protopopiate şi eparhii, fiecare având organe de guvernare proprii.
Conform art. 7 alin. (6) din Statut organul suprem legislativ şi de reprezentare al Bisericii Reformate din România este Sinodul Bisericii Reformate din România, iar Consiliul Permanent al Sinodului este organul suprem executiv.
Art. 13 din Statut prevede că organul central de conducere şi de reprezentare a Bisericii Reformate din România este Sinodul.
Deci, Sinodul este organul suprem, respectiv autoritatea centrală, iar parohiile, protopopiatele şi eparhiile sunt autorităţi locale în cadrul acestei biserici.
Potrivit art. 6 alin. (3) din Statut mai multe eparhii formează Biserica Reformată din România, ceea ce confirmă organizarea acestora la nivel local.
În cauza de faţă actele atacate nu aparţin Sinodului ci celorlalte autorităţi din cadrul bisericii de la nivel local, deci competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în pricina de faţă, competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, revine Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.J., K.E., Oficiul Protopopesc Fântânele, Consiliul Director al Episcopiei Reformate din Ardeal, Protopopiatul Reformat Târnava, Parohia Reformată Chendu prin curator K.M., Parohia Reformată Călimăneşti şi Eparhia Reformată din Ardeal, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1391/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1471/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
