ICCJ. Decizia nr. 1471/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1471/2011
Dosar nr. 1516/54/2009
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, anularea Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de pârât prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că postul deţinut nu s-a desfiinţat efectiv, ci doar i s-a schimbat denumirea din „ director executiv „în „director coordonator”, iar pentru a justifica măsura dispusă, pârâtul a dispus evaluarea profesională, evaluare care a avut drept scop numirea unei persoane agreate politic, susţinând astfel că numirea sa pe funcţie s-a făcut în temeiul promovării unui examen complex, ocazie cu care i-au fost testate cunoştinţele profesionale, spre deosebire de criteriile superficiale impuse pentru evaluarea necesară ocupării postului, după eliberarea sa din funcţia de conducere.
Prin cererea completatoare formulată la data de 11 iunie 2006, reclamantul a solicitat şi suspendarea Ordinului nr. 541 din 12 aprilie 2009, arătând că dreptul său a fost vătămat prin emiterea acestui act administrativ în temeiul unei ordonanţe neconstituţionale.
În motivarea acestei cererii, reclamantul a arătat că există un caz bine justificat ce rezultă din faptul că nu i-a fost acordată perioada de preaviz, deşi aceasta este reglementată de art. 99 alin. (5)-(7) din Legea nr. 188/1999 şi nu i s-a pus la dispoziţie lista funcţiilor publice vacante, pentru a opta pentru o funcţie corespunzătoare, aşa încât actul atacat îi produce consecinţe grave, prin aceea că şi-a pierdut locul de muncă ocupat prin examen, lipsindu-l de veniturile necesare asigurării subzistenţei.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, arătând că aceasta încalcă art. 11 din Constituţia României, art. 54 alin. (2) şi art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, iar Ordonanţa nu este motivată din punct de vedre al urgenţei şi nu cuprinde justificarea situaţiei excepţionale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare. A mai arătat că au fost încălcate art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 44 din Constituţie şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la CEDO.
Pârâta Direcţia pentru Sport a Judeţului Olt a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul a avut raport de serviciu cu Ministerul Tineretului şi Sportului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, a solicitat, în principal, admiterea excepţiei inadmisibilităţii pentru neparcurgerea procedurii prealabile şi, în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 265 din 14 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, a respins ca inadmisibile cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat şi cererea privind anularea actului administrativ formulate de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului, Direcţia Pentru Sport a Judeţului Olt şi Guvernul României.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, în temeiul prevederilor art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei pentru Sport A Judeţului Olt, s-a desfiinţat, iar în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 reclamantului M.I., director executiv, i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 reclamantului i s-a acordat un termen de preaviz de 30 zile calendaristice, în această perioadă beneficiind de prevederile art. 99 alin. (5), (6), (7) din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 37/2009, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 29 alin. (3) din Legea 47/1992 nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, O.U.G. nr. 37/2009 nemaiputând face obiectul controlului constituţional, astfel în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanţa a reţinut că îndeplinirea acestei proceduri este obligatorie în virtutea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 dispun în sensul că acţiunea în contencios administrativ împotriva actului se exercită „în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”.
Aşa fiind, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, afectându-se astfel dreptul reclamantului la acţiune, atât în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ, una din condiţiile de admisibilitatea a acesteia fiind sesizarea în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a autorităţii emitente, cât şi în ce priveşte cererea principală de anulare a actului administrativ, având în vedere că procedura prealabilă este o condiţie de exerciţiu a acţiunii în contenciosul administrativ.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, întrucât prima instanţă a eludat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea pentru lipsa plângerii prealabile, neţinând cont de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care exclude procedura administrativă prealabilă în cazul acţiunilor care privesc persoane vătămate în drepturile lor prin ordonanţe sau prevederi din ordonanţe declarate neconstituţionale.
Totodată, recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, cerere ce a fost respinsă în şedinţa publică de la 14 mai 2010, or, soluţia asupra acestei cereri trebuia raportată la prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a mai susţinut că Ministerul Tineretului şi Sportului a fost desfiinţat, drepturile şi obligaţiile acestuia fiind preluate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - entitate care nu a fost citată în cauză.
Prin notele scrise depuse la dosar, reclamantul a reitereat criticile din recurs, precizând că acţiunea sa este întemeiată pe prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Obiectul dedus judecăţii îl constituie anularea Ordinului nr. 541 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv al Direcţiei pentru Sport A Judeţului Olt.
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, reprezentat de Ordinul nr. 541/2009, a fost emis în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, aspect reţinut şi de prima instanţă, ca urmare a desfiinţării funcţiei publice de conducere de director executiv.
Potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmare a unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I.
În conformitate cu art. 9 alin. (5) din aceeaşi reglementare legală, acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
Înalta Curte reţine că temeiul de drept al acţiunii reclamantului îl constituie art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi constată astfel că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză este nevoie să se efectueze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare, prin urmare în speţă sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va lămuri şi aspectele ce ţin de stabilirea cadrului procesual invocate în recurs, cu respectarea principiului disponibilităţii şi prevederilor incidente în cauză.
2.Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentinţa atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei nr. 265 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1474/2011. Contencios → |
|---|
