ICCJ. Decizia nr. 1497/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1497/2011
Dosar nr. 207/64/2010
Şedinţa publică de la 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul H.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Judecătoria Braşov, anularea actului administrativ reprezentat de sentinţa civilă nr. 4556 din 29 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. 17555/197/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, deşi a exercitat calea de atac împotriva sentinţei civile sus menţionate, această sentinţă figurează ca legalizată şi învestită cu formulă executorie, apreciind astfel că învestirea este abuzivă, încălcându-se dispoziţiile legale. A mai arătat reclamantul că la învestirea cu formulă executorie apare un alt număr de dosar, respectiv nr. 13845/197/2009.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a invocat excepţia de nelegalitate cu privire la legalizarea şi învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 4556 din 29 aprilie 2009 a Judecătoriei Braşov, apreciind acest act ca ilegal, vremelnic, abuziv şi obţinut prin trafic de influenţă.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 103/F din 18 mai 2010, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de nelegalitate cu privire la legalizarea şi învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 4556 din 29 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Braşov, invocată de reclamantul H.A.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Braşov.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, prima instanţă a constatat că, aceasta are acelaşi obiect ca şi cererea de chemare în judecată, or, reprezentând un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalităţii unui act, a reţinut că excepţia nu poate avea acelaşi obiect cu cel al acţiunii principale, legalitatea actului urmând a fi verificată ca urmare a formulării acţiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că Judecătoria Braşov a constatat în mod irevocabil îndeplinirea condiţiilor art. 376 raportat la art. 269 C. proc. civ. şi faptul că încheierea din data de 15 iulie 2009, pronunţată de aceeaşi judecătorie, în dosarul nr. 13845/197/2009, confirmă legalitatea efectuării menţiunilor administrative în privinţa legalizării şi învestirii cu formulă executorie.
Aşadar, prima instanţă a reţinut că nu se poate cenzura, pe această cale, o hotărâre judecătorească, partea având la îndemână alte căi prevăzute de lege, prin care se pot aduce critici în ceea ce priveşte greşita soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie.
Judecătorul fondului a constatat astfel că operaţiunile administrative au fost efectuate în baza unei hotărâri judecătoreşti şi că, dincolo de dispoziţiile instanţei, nu există alte elemente care să conducă la concluzia că respectivele operaţiuni au fost îndeplinite în afara cadrului legal.
3. Recursul declarat în cauză de către H.A.
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat recurs reclamantul H.A., fără a-l motiva în drept.
Sistematizând aspectele invocate de recurent, Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe este combătută din perspectiva încălcării dreptului său la un proces echitabil, prin aceea că nu s-a ataşat la dosarul cauzei dosarul „fantomă” nr. 13845/2009, nu s-au anulat înscrisurile nelegale şi nu s-a observat că este victima unor abuzuri politice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele expuse în continuare.
1. Considerente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea unei încheieri, pronunţată la data de 15 iulie 2009, în dosarul Judecătoriei Braşov nr. 13845/197/2009 prin care, în baza art. 376 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 269 din acelaşi cod, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 4556 din data de 29 aprilie 2009.
Prima instanţă a reţinut corect că actul juridic atacat, încheierea unei instanţe judecătoreşti, nu este susceptibil de control pe calea reglementată de Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, obiectul acţiunii judiciare reglementat în art. 8 alin. (1) din acest act normativ vizează acte administrative tipice sau asimilate, încheierea atacată neîncadrându-se în niciuna dintre aceste categorii, aşa încât acţiunea judiciară de faţă este inadmisibilă.
Eventuala eroare de care se plânge reclamantul putea fi remediată numai în condiţiile exercitării căilor de atac prevăzute de lege, cum ar fi contestaţia la executare reglementată de art. 399 alin. (21) C. proc. civ.
De asemenea, în măsura în care recurentul considera că există indicii temeinice ale săvârşirii unor infracţiuni avea calea unei plângeri penale. Din înscrisurile prezentate în recurs rezultă că recurentul a şi valorificat această din urmă posibilitate, însă prin Rezoluţia din data de 10 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov i s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului de caz care dispusese, în baza art. 228 alin. (4) raportat a art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de M.L., relativ la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, cu motivarea că fapta nu există.
Cât priveşte excepţia de nelegalitate a „înscrisurilor juridice administrative nelegale de pe versoul actului menţionat”, adică a menţiunilor care conferă putere executorie hotărârii judecătoreşti, şi aceasta este inadmisibilă, pentru aceleaşi argumente.
Conchizând, Înalta Curte reţine că acţiunea formulată de reclamantul H.A., ca şi excepţia de nelegalitate sunt inadmisibile, sens în care va substitui parţial considerentele sentinţei atacate cu considerentele instanţei de recurs.
Cum însă soluţia adoptată, de respingere, atât a acţiunii cât şi a excepţiei de nelegalitate, este legală, Înalta Curte o va menţine.
Cât priveşte celelalte aspecte invocate de recurent, care conturează ideea că la curtea de apel nu i s-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport.
Prima instanţă a dat dovadă de rol activ în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., i-a solicitat reclamantului să-şi precizeze acţiunea, individualizând temeiul de drept, i-a încuviinţat proba cu înscrisuri în temeiul art. 167 C. proc. civ. (încheierea din 16 aprilie 2010); de asemenea, i s-a acordat posibilitatea formulării de concluzii scrise (încheierea din 14 mai 2010). Ca atare, Înalta Curte nu decelează nicio încălcare a dreptului la care se referă art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinţei nr. 103/F din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1447/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1594/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
