ICCJ. Decizia nr. 1588/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1588/2011
Dosar nr. 107/2/2010
Şedinţa publică de Ia 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.H. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, anularea Hotărârii nr. 26461 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei la recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi în urma Tratatului de la Craiova, încheiat în anul 1940, iar el s-a născut la data de 28 august 1943 în localitatea Suceava, jud. Suceava, după strămutarea părinţilor săi M.H. şi M.E.
Prin Sentinţa civilă nr. 2458 din 25 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului M.H., a anulat Hotărârea nr. 26461 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 28 august 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 26461/2009 pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a respins cererea reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 105/1999 aprobată şi completată prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuţiilor etnice, reclamantul născându-se în timpul refugiului părinţilor săi, nefiind născut la data strămutării.
În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
A concluzionat instanţa de fond că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul perioadei de strămutare a părinţilor săi M.H. şi M.E. în localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, Durostor, în localitatea Ruşeţu, jud. Călăraşi şi ulterior în Suceava, astfel încât este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză. Se susţine în esenţă că reclamantul nu era născut la momentul efectuării schimbului forţat de populaţie, care a avut termen limită 30 septembrie 1940 conform Legii nr. 541/1940 privind ratificarea Tratatului dintre România şi Bulgaria, după această dată nemaiavând loc nici un schimb de populaţie între cele două state.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, tară a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 28 august 1943, în localitatea Suceava, judeţul Suceava după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinţii săi fuseseră strămutaţi din localitatea de domiciliu - com. Frăsari, aflată în judeţul Durostor - Bulgaria.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru perioada 28 august 1943 - 6 martie 1945 şi, în consecinţă, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, împotriva Sentinţei civile nr. 2458 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1590/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
