ICCJ. Decizia nr. 1093/2011. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1093/2011
Dosar nr.5415/1/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.V.A., aflat în stare de detenţie, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Piteşti, să se constate încălcarea abuzivă şi ilegală a drepturilor sale procedurale prevăzute de Codul penal, Codul de procedură penală şi să se constate încălcarea de către organele de cercetare penală şi judecătorească a prevederilor Statutului Judecătorilor şi Procurorilor şi a Codului deontologic profesional, în legătură cu dosarele penale în care a avut calitatea de inculpat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, Curtea de Apel Piteşti a prelungit mandatele de arestare fără a studia conţinutul dosarului şi fără a se respecta prevederile legii penale, aspecte care au dus la condamnarea sa abuzivă şi nedreaptă.
Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acţiunii.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma obiectului acesteia şi a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Din economia acestor dispoziţii legale rezultă condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în contencios administrativ şi anume:
- actul atacat să fie act administrativ în formă tipică sau asimilată;
- actul atacat să emane de la o autoritate publică;
- actul atacat să vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ definesc actul administrativ ca fiind: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vedere organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Analizând demersul judiciar al reclamantului, se constată că niciuna dintre condiţiile de admisibilitate enumerate mai sus nu sunt îndeplinite.
Astfel, reclamantul invocă nelegalitatea unor acte procedurale efectuate cu ocazia efectuării cercetării judecătoreşti în dosarele penale în care a avut calitatea de inculpat, finalizate prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare, fără a indica, în mod concret, care sunt aceste acte.
Nemulţumirile reclamantului în raport de modul în care Curtea de Apel Piteşti a înţeles să soluţioneze cauzele penale aflate pe rolul acesteia, puteau fi invocate numai în cadrul procedurii judiciare prevăzute de Codul de procedură penală, instanţa de contencios administrativ neavând competenţa să cenzureze hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţa de drept penal.
În concluzie, având în vedere că pârâta Curtea de Apel Piteşti nu este autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004 atunci când pronunţă hotărâri în exercitarea prerogativelor puterii judecătoreşti, acestea nefăcând parte din sfera actelor administrative ca modalitatea de realizare a puterii executive, se constată că prezenta acţiune nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de R.V.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Piteşti, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1588/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
