ICCJ. Decizia nr. 1629/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1629/2011
Dosar nr. 11907/2/2009
Şedinţa publică de la 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1891 din 26 aprilie 2010, Curtea Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul V.S. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Sub aspectul situaţiei de fapt, curtea de apel a constatat că pârâtul a fost recrutat la data de 13 august 1973 în calitate de colaborator în problema informaţiei în sectoarele economice.
În plus, prima instanţă a avut în vedere nota de constatare, din care a rezultat că pârâtul a relatat informaţii, înregistrate de ofiţerul de legătură pe bandă de magnetofon, dar şi că există informaţii olografe semnate cu numele conspirative la 6 aprilie 1976, 26 ianuarie 1977, 1 aprilie 1977 şi 22 februarie 1978.
De asemenea, instanţa de fond a luat în considerare şi rapoartele informative ale ofiţerului de legătură din 8 septembrie 1975, 25 septembrie 1978, 6 noiembrie 1981, 21 septembrie 1982 şi 14 noiembrie 1983.
În concluzie, curtea de apel a subliniat faptul că informaţiile furnizate de pârât au vizat incontestabil îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, pe care le-a supravegheat fără ştirea şi consimţământul acestora, în contextul în care unele drepturi au fost prevăzute de art. 28 şi art. 30 din Constituţia României din 1965 sau consfinţite prin tratate internaţionale.
Prima instanţă a fost de părere că încălcarea şi nerespectarea acestor drepturi de către regimul existent anterior anului 1989 s-a realizat prin persoane şi structuri statale, iar în categoria persoanelor care au colaborat cu Securitatea cu consecinţa încălcării drepturilor fundamentale ale omului s-a aflat şi pârâtul.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs în termen legal de către pârâtul V.S., care a solicitat modificarea în tot a sentinţei, ca fiind pronunţată cu încălcarea legii, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea căii extraordinare de atac, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul apreciază că instanţa de fond nu a analizat rapoartele ofiţerului de securitate şi notele olografe.
În plus, recurentul arată că, în sentinţa atacată, sunt numeroase neconcordanţe:
- cele mai multe dintre rapoarte şi note sunt ulterioare perioadei în care se susţine că a activat ca şi colaborator al Securităţii, adică 1973 - 1977;
Pe de altă parte, recurentul-pârât contestă faptul că informarea din 26 ianuarie 1977 (aflată la filele 82 – 85 dosar fond) este scrisă şi semnată de el.
De asemenea, recurentul contestă că informarea din 6 aprilie 1976 (de la fila 86 acelaşi dosar) are semnătura sa.
Totodată, recurentul consideră că raportul informativ din 8 septembrie 1975 (de la fila 88 dosar) nu cuprinde informaţii care au fost obţinute de la el de ofiţerul de securitate, nu se referă la activităţi şi atitudini antitotalitar-comuniste şi nu vizează drepturile fundamentale ale omului.
În plus, recurentul contestă şi furnizarea de către el a informaţiilor cuprinse în raportul informativ din 25 septembrie 1975 (fila 90 dosar).
În esenţă, recurentul-pârât neagă că a semnat vreun angajament cu securitatea ca instituţie opresivă a poporului, susţinând că nu a fost plătit niciodată pentru discuţiile avute cu ofiţerul de securitate.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, recurentul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, urmare a cererii nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007 adresată intimatului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
După finalizarea acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare din 2 aprilie 2009 (filele 22 – 30 dosar fond), în baza căreia a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatarea calităţii recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, acţiune la care a ataşat înscrisurile doveditoare.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că, în speţă, sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:
1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”.
2) Informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, recurentul – pârât a fost recrutat de către Inspectoratul Judeţean Covasna, în calitate de informator, în problema”informaţii în sectoarele economice”.
În raport de actele existente la dosar, numele conspirative atribuite respectivei persoane fizice au fost „V.” (1973 – 1977), „G.” /”G. G.” (1977).
Aşa cum susţine şi recurentul, nu a existat un angajament în acest sens, semnat de el în faţa ofiţerului de s ecuritate care l-a recrutat.
Însă, inexistenţa acestui document nu prezintă relevanţă juridică pentru legiuitor.
Importantă este furnizarea de informaţii Securităţii, în sensul indicat de O.U.G. nr. 24/2008.
Or, în prezenta speţă, se află acte semnate de recurentul-pârât cu numele conspirative amintite anterior, rapoarte întocmite de către ofiţerul de legătură (a se vedea filele 35 – 101 dosar fond).
În acest context, trebuie subliniat faptul că, în faza judiciară, atât în fond, cât şi în recurs, recurentul-pârât nu a solicitat efectuarea unei expertize grafologice, întrucât această probă ar fi putut stabili realitatea scrisului şi semnăturii contestate.
Nu trebuie ignorat faptul că raportul cu propunerea de scoatere din reţeaua informativă a recurentului-pârât s-a făcut la 7 iunie 1988, documentul fiind aprobat la 17 iunie 1988 (a se vedea fila 56 dosar fond).
Este certă împrejurarea că, în perioada anilor 1973 – 1988, sus-numita parte a furnizat informaţii organelor de Securitate, de natură a atrage aplicabilitatea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pe această linie de idei, este de remarcat faptul că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că, într-adevăr, în perioada 1973 – 1988, recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care a denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist, care au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Desigur, prin furnizarea acestor informaţii, s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea de opinie, prevăzut la art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la libera circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinţei nr. 1891 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1594/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1648/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
