ICCJ. Decizia nr. 1740/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1740/2011
Dosar nr. 184/64/2010
Şedinţa publică de la 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.D.L. a chemat în judecată Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei din 22 ianuarie 2010, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată s-a constatat, pe perioada cercetării administrative, suspendarea de drept a raportului de serviciu al acestuia având funcţia de conducere de director executiv al Centrului Judeţean Braşov, cu invocarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999.
Reclamantul a mai arătat că, deşi raportat la dispoziţiile art. 44 alin. (1) H.G. nr. 1344/2007, Comisia de disciplină putea întocmi un raport cuprinzând propunerea de mutare temporară a reclamantului în cadrul altui compartiment sau altei structuri a instituţiei, sau propunerea de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea, totuşi, aceasta şi directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au constatat suspendarea raportului de serviciu al reclamantului, ca fiind singura măsură de a-l îndepărta din funcţia de director executiv al Centrului Judeţean Braşov.
S-a mai susţinut de către reclamant că actul administrativ contestat este de natură a afecta drepturi fundamentale ale acestuia, precum dreptul la muncă, dreptul la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivel de trai decent, drepturi ce includ în conţinutul lor dreptul la un salariu şi condiţii rezonabile de viaţă.
Prin completarea acţiunii, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata salariului aferent postului de director executiv pe toată durata suspendării raportului de muncă.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 143/F din 17 septembrie 2010, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea deciziei din 22 ianuarie 2010 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente postului de director executiv al Centrului Judeţean Braşov Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pentru perioada 22 ianuarie 2010 - 15 martie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea raportului de serviciu, nefiind prevăzute în propunerea Comisiei de disciplină, indiciile cerute de art. 44 alin. (1) H.G.nr. 1344/2007.
Conchizând instanţa de fond reţine că decizia din 22 ianuarie 2010 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale, urmând ca actul administrativ menţionat să fie anulat.
S-a mai reţinut că, este admisibil şi capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale aferente, pe perioada cuprinsă între momentul suspendării raportului de serviciu şi cel al suspendării de către instanţa judecătorească a executării dispoziţiei contestate în prezenta cauză, situaţie în care se realizează repararea prejudiciului suferit de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind încălcate prevederile art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999, care instituie un caz de suspendare de drept a raportului de serviciu; totodată, în mod greşit s-a reţinut că propunerea Comisiei de disciplină în sensul suspendării raportului de serviciu al reclamantului-intimat S.D.L. ar fi fost nemotivată.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate , ce se încadrează din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 94 alin. (1) lit. n) Legea nr. 188/1999, Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: „ pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină ”.
Faţă de conţinutul deciziei din 22 ianuarie 2010 (actul administrativ atacat) şi a Raportului privind propunerea de suspendare a raportului de serviciu a reclamantului-intimat S.D.L. nu rezultă motivele pentru care s-a considerat că acesta „poate influenţa cercetarea administrativă”, expunându-se doar faptele pentru care funcţionarul public este cercetat.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că audierea celui cercetat şi administrarea probelor au fost deja efectuate la data emiterii deciziei din 22 ianuarie 2010, neexplicându-se în ce anume constă influenţarea cercetării administrative.
Pentru considerentele menţionate, constatându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 143/F din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1753/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
