ICCJ. Decizia nr. 1794/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1794/2011
Dosar nr. 7849/2/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1628 din 6 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.T.V. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, prin care solicita suspendarea executării şi anularea Deciziei nr. 748 din 23 iulie 2009 emisă de pârât, prin care reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (1), art. 40, art. 41 şi art. 42 alin. (1)-(4) din Decizia nr. 187/2006 a aceleiaşi autorităţi pârâte, menţinând atât actul sancţionator, cât şi cuantumul amenzii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul contestat este emis în conformitate cu prevederile art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, potrivit cărora nu este necesară emiterea unei somaţii, prealabil aplicării sancţiunii, şi că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru suspendarea executării. Prima instanţă a reţinut, de asemenea, în ce priveşte cuantumul amenzii, că acesta este unul proporţional cu gravitatea faptei, raportat la caracterul repetat al acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 304 C. proc. civ.
In motivarea cererii de recurs, în care se reiterează motivele şi argumentele invocate în faţa primei instanţe, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că în mod greşit s-a constatat că nu este necesară emiterea unei somaţii, prealabil aplicării sancţiunii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 748 din 23 iulie 2009, contestată în cauză, reclamanta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi a dispoziţiilor art. 36 alin. (1), art. 40, art. 41 şi art. 42 alin. (1)-(4) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, referitoare la obligativitatea tuturor radiodifuzorilor de a respecta dreptul la viaţa privată şi de familie persoanei, domiciliul şi corespondenţa acesteia, precum şi propria sa imagine.
Recurenta-reclamantă nu contestă fapta ci doar aplicarea sancţiunii fără somaţie, în principal, şi cuantumul amenzii, în subsidiar.
Potrivit prevederilor art. 91 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, constituie contravenţie nerespectarea de către radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor legii respective, precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu; în aceste situaţii, Consiliul va emite, conform alin. (2) al acelaşi articol, o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.
Conform alin. (3) al art. 91 din legea sus menţionată, „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 lei la 100.000 lei".
Rezultă, aşadar, din dispoziţiile art. 91 alin. (3), că legea prevede două ipoteze în care poate fi aplicată amendă contravenţională: a) radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie şi b) radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă din nou prevederile legale sau deciziile având caracter normativ emise de Consiliu, situaţie care nu mai presupune emiterea unei somaţii.
In raport cu această din urmă ipoteză legală, a cărei finalitate o reprezintă prevenirea încălcării repetate, de către radiodifuzorii şi distribuitorii de servicii, a dispoziţiilor Legii audiovizualului precum şi a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu, Curtea retine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în discuţie, apreciind că Decizia contestată de recurenta-reclamantă este legal emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în speţă nefiind obligatorie emiterea unei somaţii, întrucât reclamanta a încălcat, anterior, în mai multe rânduri, prevederi legale şi normative referitoare la informarea corectă a publicului, deşi a fost somată public şi chiar a fost sancţionată prin Deciziile Consiliului nr. 21/2009, nr. 345/2009, nr. 421/2009, nr. 555/2009 ş.a.m.d., aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
De asemenea, în mod corect şi cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (2) din lege a apreciat prima instanţă că, sub aspectul cuantumului stabilit, amenda aplicată este corect individualizată, în raport cu gravitatea faptei şi având în vedere caracterul repetat al acesteia.
Totodată, faţă de soluţia privind legalitatea actului contestat, în mod corect a procedat instanţa de fond constatând că nu sunt întrunite condiţiile referitoare la suspendarea executării acestuia.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală şi suficient motivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T.V. SRL împotriva sentinţei nr. 1628 din 6 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1787/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1843/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
