ICCJ. Decizia nr. 20/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 20/2011
Dosar nr. 823/102/2009
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 februarie 2009 pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, reclamantul S.M. a solicitat anularea parţială a Hotărârii Senatului U.M.F. Târgu Mureş privind înlocuirea sa din funcţia de şef de clinică a Clinicii Medicale de Cardiologie a Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că nu există motive obiective pentru înlocuirea sa, iar persoana care a fost numită în locul său nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a ocupa funcţia de şef de clinică.
Prin precizarea acţiunii înregistrată la 23 martie 2009, reclamantul a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, anularea numirii nr. VIIId/EN/13036 din 18 decembrie 2008 emisă de pârât, prin care în funcţia de şef de secţie Clinică Cardiologie I (Adulţi) a fost numit Dr. D.D., precum şi menţinerea sa în funcţia deţinută anterior emiterii actului atacat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât numirea dr. D.D. a fost făcută cu aprobarea sa, la recomandarea UMF Târgu Mureş, prin adresa 10713 din 12 noiembrie 2008, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivând că actul atacat a fost emis cu respectarea procedurii speciale, instituite de art. 184 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, forul decizional fiind în cauză nu Ministerul Sănătăţii, ci Senatul UMF Târgu Mureş.
La termenul din 07 aprilie 2009, Tribunalul Mureş a disjuns capătul de cerere privind anularea numirii nr. VIIId/EN/13036 din 18 decembrie 2008 emisă de Ministerul Sănătăţii şi, prin sentinţa civilă nr. 558, a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a arătat că actul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică centrală.
Pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, la prezenta cauză a fost conexat dosarul nr. 824/102/2009, format în urma disjungerii din dosarul nr. 356/102/2009, având ca obiect cererea reclamantului S.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice, U.M.F. Târgu Mureş şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, de anulare a numirii nr. VIIId/EN/13036 din 18 decembrie 2008 şi a deciziei nr. 4 din 03 ianuarie 2009 emisă de pârâtul Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, suspendarea executării acestei decizii, repunerea în funcţia deţinută şi repararea prejudiciului moral şi a celui material suferit.
Prin Sentinţa nr. 33 din data de 22 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a anulat decizia de numire nr. VIIId/EN/13036 din 18 decembrie 2008 emisă de Ministerul Sănătăţii şi a dispus menţinerea reclamantului în funcţia de şef de secţie Clinică Cardiologie I (Adulţi) a Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a apreciat că actul atacat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv art. 184 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006, întrucât nu au fost respectate cerinţele care trebuiesc a fi îndeplinite de persoana desemnată a ocupa funcţia de şef secţie, acesta neavând vechimea de minim 5 ani în specialitatea cardiologie.
Pe de altă parte, a constatat instanţa de fond, actul de numire a reclamantului în funcţia de şef de secţie, respectiv Decizia nr. 477A/2005, este încă în vigoare, din examinarea înscrisurilor cauzei instanţa constatând că acesta nu a fost revocată prin vreun act ulterior, nici măcar prin actul administrativ contestat, nefiind nici îndeplinite condiţiile pentru revocarea sa sau denunţarea unilaterală a contractului de administrare încheiat între reclamant şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş.
Prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Sănătăţii, motivând că nu este relevantă împrejurarea că actul de numire ar fi fost întemeiat pe recomandarea Senatului UMF Târgu Mureş, pentru că tocmai actul apreciat vătămător de către reclamant a fost emis de pârât, între autoritatea emitentă şi pârât existând identitate, ceea ce conferă acestuia legitimitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs recurentul aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- în mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei capacităţii sale procesuale pasive pentru faptul că Ministerul Sănătăţii nu are un drept de decizie în ceea ce priveşte numirea şefilor de secţie, nefiind implicat în raportul contractual dintre şeful de secţie şi unitatea sanitară în care urmează a-şi desfăşura activitatea.
- adresa a cărei anulare a făcut obiectul litigiului are valoarea cel mult a unui aviz de principiu, o înştiinţare/ notificare de care ministerul a luat la cunoştinţă, decidentul fiind în primul rând senatul universităţii, iar în subsidiar managerul unităţii sanitare cu care se încheie contractul de administrare;
- soluţia pronunţată pe fondul cauzei este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa a analizat cauza pornind de la documente emise în mod unilateral de Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş şi prin prisma dispoziţiilor legale cu privire la numirea unei alte persoane în funcţia de şef-clinică cardiologie adulţi, fără a introduce în cauză, în calitate de pârâţi, pe de o parte Senatul Universităţii de Medicină şi farmacie Târgu Mureş, şi pe de altă parte, institutul menţionat.
De asemenea, se menţionează că nu s-a ţinut seama de faptul că la momentul pronunţării hotărârii atacate, contractului încheiat de reclamant cu institutul menţionat îi încetase valabilitatea.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentului şi susţinând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Acesta a menţionat că în mod corect a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, având în vedere că actul emis de acesta a vătămat drepturile sale, urmare a aprobării numirii în funcţia de şef secţie Clinică Cardiologie I (Adulţi) a Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş a unei alte persoane. De altfel, se susţine că au fost atacate atât actul emis de Ministerul Sănătăţii cât şi Hotărârea Senatului UMF Târgu Mureş din 5 noiembrie 2008.
Referitor la criticile care au vizat fondul litigiului, se menţionează că acestea sunt nefondate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, pentru numirea în funcţia de şef de secţie al Clinicii de Cardiologie I adulţi Târgu Mureş a domnului D.D.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, instanţa de fond a fost investită cu anularea actului ce emană de la recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii cu nr. VIIId/EN/13036 din 18 decembrie 2009.Prin acest act s-a aprobat numirea în funcţia de şef secţie Clinică de Cardiologie I Adulţi Târgu Mureş a numitului D.D.
Prima instanţă a anulat acest act, calificându-l ca „decizie de numire” în funcţie şi a dispus menţinerea reclamantului S.M. în funcţia de şef de secţie Clinică de Cardiologie I Adulţi Târgu Mureş din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Târgu Mureş.
Potrivit dispoziţiilor art. 184 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii „în secţiile, laboratoarele sau serviciile medicale clinice funcţia de şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu medical se ocupă de cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare, la recomandarea senatului instituţiei de învăţământ medical superior în cauză, cu avizul managerului spitalului şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice”.
Rezultă din aceste dispoziţii că pentru a lua naştere actul de ocupare, numire, în funcţia de şef de secţie, trebuie să existe mai multe manifestări de voinţă care provin de la organe diferite transpuse în: recomandarea senatului instituţiei de învăţământ medical superior în cauză, avizul managerului spitalului, aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice.
În cauză, se pune problema stabilirii valorii juridice a actului de aprobare.
„Aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice” privind numirea în funcţia de şef de secţie Clinică de Cardiologie I Adulţi Târgu Mureş din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Târgu Mureş are valoarea unui acord prealabil ce trebuie emis în procedura emiterii actului administrativ de numire în funcţia menţionată, reprezentând consimţământul acestuia dat altui organ administrativ pentru emiterea unui act administrativ.
„Aprobarea” recurentului-pârât întregeşte efectele juridice ale actului administrativ propriu-zis de numire care este un act administrativ complex ce ia naştere prin mai multe manifestări de voinţă ce provin de la organe de stat diferite, dar care converg spre producerea aceluiaşi efect juridic, formând o singură unitate juridică.
Prin urmare, actul de aprobare prealabilă conduce spre aceleaşi efecte juridice ca şi actul de numire în funcţie şi nu poate fi caracterizat drept un aviz de principiu, o înştiinţare/ notificare de luare la cunoştinţă, urmând a fi analizat in contextul cercetării legalităţii actului de numire propriu-zis.
În raport de considerentele expuse, instanţa de recurs apreciază că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Actul care a luat naştere ca urmare a manifestării de voinţă a autorităţilor implicate în emiterea acestuia, respectiv senatul instituţiei de învăţământ medical superior în cauză, managerul institutului, Ministerul Sănătăţii Publice, este Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2009, emisă de managerul Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, de numire în funcţia de şef de secţie Clinică Cardiologie I Adulţi din cadrul acestui institut a domnului D.D., începând cu 15 ianuarie 2009. Această decizie, este actul administrativ care produce efecte juridice depline în ceea ce priveşte numirea în funcţia de şef de secţie clinică cardiologie, în baza căreia s-a încheiat ulterior contractul de administrare nr. 153 din 15 ianuarie 2009 pe o perioadă de 3 ani.
Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de recurs apreciază că, în raport şi de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiţiei şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, se impune ca în litigiu să figureze ca pârâţi atât emitentul actului de numire, cel care şi-a dat aprobarea, cel care a făcut recomandarea, dar şi beneficiarul actului de numire potrivit Deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2009 (fila 113 ds. fond).
De asemenea, având în vedere faptul că Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2009 emisă de managerul institutului în cauză este actul administrativ propriu-zis de numire în funcţia vizată şi de reclamant, se impune a fi stabilit cadrul procesual corect şi în ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, iar în raport de acesta, competenţa materială de soluţionare a cauzei potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 313 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Sănătăţii, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se introduce în cauză Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş – Senatul şi D.D., pentru a se stabili cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată şi a se aprecia asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 33 din data de 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act... | ICCJ. Decizia nr. 202/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
