ICCJ. Decizia nr. 2/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia Nr. 2.559/2011
Dosar nr.736/36/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul O.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, anularea Deciziei din 30 aprilie 2010 emisă de pârâtă şi a procesului-verbal de inspecţie din 29 martie 2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de inspecţie din 29 martie 2010 s-a analizat situaţia obligaţiilor de plată avute de SC C.T. SRL către bugetul de stat, stabilindu-se în sarcina sa responsabilitatea pentru nerespectarea unor prevederi legale, că împotriva acestui act administrativ a formulat contestaţie, iar pârâta, prin Decizia din 30 aprilie 2010, a suspendat soluţionarea contestaţiei pe motiv că există o plângere penală pe rol.
Reclamantul a criticat soluţia dată de către organele fiscale, susţinând că aspectele invocate în cadrul contestaţiei, vizând nulitatea procesului-verbal de inspecţie din 29 martie 2010, nu au legătură cu soluţionarea de către organele de cercetare penală a unei eventuale plângeri penale.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 228/CA din data de 28 iunie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
3. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanţei de fond
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin adresa din 8 februarie 2010, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa la 10 februarie 2010, D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa a solicitat informaţii privind valoarea obligaţiilor de plată datorate bugetului consolidat la 31 decembrie 2008 de către SC C.T. SRL şi dacă prin Adresa din 21 decembrie 2008 emisă de A.F.P.O. Murfatlar către B.C.R. SA - Sucursala Constanţa s-a cauzat prejudiciu, precum şi persoanele răspunzătoare de producerea acestuia, arătând că aceste informaţii sunt necesare pentru soluţionarea Dosarului nr. 66/P/2009.
Urmare acestei adrese, s-a procedat la verificarea societăţii de către A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, verificare finalizată cu procesul-verbal de inspecţie din 23 martie 2010, prin care s-a reţinut că ridicarea popririi instituite la SC C.T. SRL nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 148 din OUG nr. 92/2003, iar responsabilitatea pentru nerespectarea prevederilor legale a fost reţinută în sarcina domnului O.V. - şef administraţie.
Instanţa de fond a concluzionat că Decizia nr. 8/2010 a fost emisă cu respectarea art. 216 pct. 4 din OG nr. 92/2003, întrucât pentru soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă este necesară finalizarea dosarului penal, care va stabili dacă în speţă s-a cauzat prejudiciu bugetului consolidat la 31 decembrie 2008 de către SC C.T. SRL, numai după finalizarea laturii penale organul fiscal putând proceda la analizarea contestaţiei reclamantului din prisma motivelor invocate de către acesta.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul O.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
4.1. Temeiul de drept al emiterii actelor administrative atacate, cât şi temeiul de drept al contestaţiei este art. 22 pct. 8 din OG nr. 119/1999 şi nu OG nr. 92/2003, aşa cum instanţa de fond a reţinut în mod greşit.
4.2. Prin contestaţia formulată, recurentul susţine că a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de inspecţie din 29 martie 2010, motivat de faptul că art. 22 pct. 8 teza I din OG nr. 119/1999 prevede că „în cazul în care în urma inspecţiei efectuate se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie".
4.3. Prin procesul-verbal de inspecţie din 29 martie 2010 nu se stabileşte niciun prejudiciu concret în sarcina vreunei persoane.
4.4. Recurentul a mai invocat, prin contestaţie, nulitatea relativă a procesului-verbal de inspecţie, având în vedere că inspectorii desemnaţi au solicitat o notă explicativă cu o singură întrebare referitoare la ridicarea popririi şi nu i-a fost prezentată adresa pentru a o putea analiza şi a da eventualele lămuriri.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - instanţă competentă în soluţionarea căii de atac a recursului
1. Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
1.1. Urmare a Adresei din 10 februarie 2010 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, a fost încheiat procesul-verbal de inspecţie din 29 martie 2010 de către inspectorii din cadrul Biroului de control.
Inspecţia a avut loc în temeiul art. 3 şi art. 22 alin. (1) din OG nr. 119/1999, republicată.
1.2. Împotriva acestui act, recurentul-reclamant a formulat contestaţie, iar prin Decizia din 30 aprilie 2010 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la finalizarea laturii penale, în temeiul art. 22 alin. (8) din OG nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.
1.3. Analizând dispoziţiile art. 22 din OG nr. 119/1999, republicată, se constată că acestea nu permit suspendarea soluţionării contestaţiei până la finalizarea laturii penale, nefiind aplicabile prevederile art. 216 pct. 4, art. 214 pct. 1 lit. a) C. proCod Fiscal, astfel cum a apreciat instanţa de fond.
1.4. Mai mult, organul de urmărire penală a solicitat Biroului de control al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa informaţii concrete cu privire la valoarea obligaţiilor de plată datorate bugetului consolidat la 31 decembrie 2008 de către SC C.T. SRL, precum şi dacă prin Adresa din 21 decembrie 2008 emisă de A.F.P.O. Murfatlar către B.C.R. SA - Sucursala Constanţa s-a cauzat prejudiciu şi să se indice persoane răspunzătoare de producerea acestuia.
1.5. Intimata-pârâtă, prin actele emise, procesul-verbal de inspecţie şi Decizia ce soluţionează contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de inspecţie are obligaţia să decidă asupra aspectelor solicitate.
1.6. Suspendarea soluţionării contestaţiei nu reprezintă o măsură legală, permisă de dispoziţiile OG nr. 119/1999, astfel încât Decizia este nelegală.
2. Faţă de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul formulat şi se va casa sentinţa recurată.
2.1. În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se admite acţiunea şi a se anula Decizia din 30 aprilie 2010 dată în urma soluţionării contestaţiei, iar intimatul va proceda la analiza pe fond a procesului-verbal de inspecţie, când va aprecia şi asupra cauzelor de nulitate invocate de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de O.V. împotriva Sentinţei civile nr. 228/CA din data de 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Admite acţiunea formulată de reclamant.
Anulează Decizia din 30 aprilie 2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2561/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
