ICCJ. Decizia nr. 21/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 21/2011
Dosar nr. 3641/121/2009
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
a. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 26 iunie 2010, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, obligarea acesteia la soluţionarea contestaţiei sale împotriva rezultatului lucrării, obţinut la proba scrisă susţinută pentru ocuparea postului vacant de ofiţer formare profesională.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost respins la concursul de ocupare a funcţiilor vacante de ofiţer formare profesională, cu nota 6,73, procesul verbal înregistrat sub nr. I/59322 din 19 mai 2009 prin care s-a comunicat rezultatul specificând „contestaţiile se depun la sediul Penitenciarului Bucureşti – Rahova până la data de 21 mai 2009 sau la numărul de fax: ”.
Reclamantul a susţinut că în data de 20 mai 2009 a formulat contestaţie la nota obţinută prin intermediul fax-ului la numărul indicat în procesul-verbal nr. I/59322 din 19 mai 2009, respectiv 021 .
În data de 25 mai 2009, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a afişat rezultatele contestaţiilor la proba scrisă, ocazie cu care reclamantul a constatat că nu figurează pe tabelul cu rezultatul obţinut în urma contestaţiei.
Reclamantul a mai arătat că solicitarea sa, înaintată Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, în sensul soluţionării contestaţiei sale, a fost respinsă, comunicându-i-se faptul că „nu s-a primit contestaţia la nivelul Penitenciarului Bucureşti – Rahova şi că nici nu s-a solicitat, telefonic, o confirmare de primire a respectivei contestaţii şi un eventual număr de înregistrare”, motiv pentru care nu se mai poate proceda la reverificarea lucrării scrise.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, autoritatea pârâtă a invocat pe cale de excepţie necompetenţa materială a Tribunalului Galaţi, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii reclamantului, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi depus într-adevăr contestaţia în termenul legal.
b. Hotărârea instanţei de fond întâi învestite
Prin sentinţa nr. 1315 din data de 9 noiembrie 2009, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată în cauză de către pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, având în vedere că autoritatea pârâtă face parte din sistemul autorităţilor publice centrale.
c. Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 45 din data de 2 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului P.G. şi a obligat pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor să soluţioneze contestaţia reclamantului şi să-i comunice rezultatul în termen de 30 de zile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că reclamantul a petiţionat cu privire la rezultatul examenului susţinut în condiţiile şi potrivit procedurilor recomandate de către autoritatea pârâtă şi deşi acesta a făcut dovada că a expediat prin fax contestaţia şi că aceasta a fost primită la destinaţie în termenul legal, cererea sa nu a fost soluţionată, menţionându-se în mod evident eronat că nu ar exista o asemenea cerere, fiindu-i astfel încălcat dreptul la petiţionare dar şi acela de a-i fi analizată contestaţia.
d. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă, citând dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Regulamentul privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi avansare, aprobat prin OMJ nr. 2854/C/2004, a susţinut, în esenţă, că reclamantul-intimat nu a făcut dovada depunerii contestaţiei prin prezentarea unui număr de înregistrare, obţinut telefonic, dovada de confirmare de transmitere a faxului fiind neconcludentă, şi că, în fapt, contestaţia intimatului-reclamant nu s-a regăsit printre cele înaintate spre soluţionare comisiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele următoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Regulamentul privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi avansare, precum şi condiţiile pentru modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2854/C/2004, candidaţii nemulţumiţi de rezultatul probei scrise pot face contestaţie în termen de două zile lucrătoare de la afişarea rezultatelor, sub sancţiunea decăderii din acest drept.
În aplicarea acestor dispoziţii, conţinutul procesului-verbal cu rezultatele obţinute de candidaţii înscrişi la concursul de ocupare a funcţiilor vacante de ofiţer şi ofiţer formare profesională (filele 3-4 din dosarul de fond), cu menţiunea “Notă”, specifică faptul că „rezultatul probei scrise poate fi contestat în termen de 2 zile lucrătoare de la afişarea rezultatelor, iar contestaţiile se depun la sediul Penitenciarului Bucureşti – Rahova până la data de 21 mai 2009, orele 15.00, sau la numărul de fax: 021.”
Filele 5 şi 6 din dosarul de fond fac dovada suficientă a contestării rezultatului şi a comunicării acestei contestaţii în termenul legal şi la datele de contact astfel oferite, criticile recurentei fiind neîntemeiate sub acest aspect.
Art. 27 din acelaşi text de lege prevede „contestaţiile la proba scrisă se depun şi se înregistrează la instituţia organizatoare. La primirea contestaţiilor, persoana din cadrul compartimentului secretariat care efectuează înregistrarea va consemna data şi ora depunerii acesteia şi va semna, după care o va preda imediat, pe bază de condică, secretarului comisiei de soluţionare a contestaţiilor.”
Nici procesul-verbal menţionat şi nici dispoziţiile Regulamentului, citate, nu menţionează obligaţia candidatului care a formulat contestaţie de a obţine un număr de înregistrare, înregistrarea corectă şi procesarea contestaţiilor fiind, dimpotrivă, responsabilitatea exclusivă a autorităţii pârâte.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată existenţa unui refuz nejustificat al autorităţii pârâte, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de a soluţiona cererea reclamantului-intimat referitoare la un drept al său legitim, context în care apreciază soluţia instanţei de fond ca legală şi temeinică, aceasta fiind menţinută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art.20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 45 din data de 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2034/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 214/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
