ICCJ. Decizia nr. 218/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 218/2011
Dosar nr. 479/64/2009
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 393 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.N.P.R.; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtele Direcţia Silvică Covasna şi R.N.P.R. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Silvică Covasna şi R.N.P.R., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului administrativ nr. 13140 din 11 mai 2009 emis de pârâta R.N.P.R. şi nr. 2075 din 30 aprilie 2009 emis de pârâta Direcţia Silvică Covasna, obligarea pârâtelor la reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior, respectiv de director tehnic, conform dispoziţiilor Deciziei nr. 154 din 25 martie 2009 şi obligarea pârâtelor la plata drepturilor de natură salarială de la data desfacerii abuzive a contractului individual de muncă şi până la data reîncadrării pe funcţia deţinută anterior de director tehnic, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.N.P.R. că acţiunea a fost formulată de reclamant în contradictoriu cu R.N.P.R., ca urmare a contestării unui act emis de aceasta, aspect ce legitimează calitatea procesuală a acesteia.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii determinată de caracterul înscrisurilor contestate şi de tardivitatea formulării plângerii prealabile faţă de adresa nr. 2075/2009 emisă de către pârâta Direcţia Silvică Covasna, a constatat faptul că aspectele comunicate reclamantului prin această adresă imprimă acestui înscris valenţele unui act administrativ, întrucât conţine poziţia unităţii la care reclamantul pretinde că este angajat, cu privire la situaţia raportului de muncă reflectată inclusiv prin modul de soluţionare a cererii de efectuare a concediului de odihnă, iar urmare acestei adrese, reclamantul a luat cunoştinţă despre poziţia unităţii referitoare la încetarea contractului de muncă.
De asemenea, prin adresa nr. 13140 din 11 mai 2009, R.N.P.R. aduce la cunoştinţă Direcţiei Silvice Covasna, în calitate de organ ierarhic superior, modul de desfăşurare a lucrurilor în privinţa reclamantului şi dă o rezolvare situaţiei create prin emiterea Deciziei nr. 154/2009, în sensul trecerii reclamantului pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale în cadrul Direcţiei, conform noii structuri organizatorice, astfel că şi acest înscris este un act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la plângerea prealabilă împotriva adresei nr. 2075/2009, instanţa a apreciat că a fost formulată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, tardivitatea invocată de pârâta Direcţia Silvică Covasna fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, reţinând faptul că acesta nu a contestat Decizia nr. 154/2009 emisă de R.N.P.R., în sensul că a fost de acord cu încetarea „delegaţiei "; sale în funcţia de director al Direcţiei Silvice Covasna, în realitate, reclamantul fiind angajat pe o durată determinată, iniţial ca director tehnic, iar apoi ca director al instituţiei pârâte.
Totodată, a reţinut că prin cele două acte contestate, fiecare dintre instituţiile pârâte şi-au exprimat poziţia cu privire la modul în care se poate rezolva situaţia reclamantului rezultată din emiterea Deciziei nr. 154/2009, în sensul punerii la dispoziţie a unui post din cadrul schemei de conducere a instituţiei, potrivit pregătirii profesionale a reclamantului.
Astfel, adresa nr. 2075/2009 a Direcţiei Silvice Covasna a fost emisă ca urmare a refuzului reclamantului de a accepta postul oferit, şi întrucât acesta nu ocupa vreun post în cadrul instituţiei, urmare a încetării celui de director, numărul de zile de concediu la care acesta avea dreptul a fost redus la cel corespunzător lucrate în anul 2009.
Instanţa a reţinut, pe de-o parte, că pârâta Direcţia Silvică Covasna nu avea atribuţii în numirea reclamantului într-o funcţie de conducere, iar pe de altă parte, câtă vreme reclamantul nu ocupa o funcţie în cadrul său, nu putea să aprobe efectuarea unui număr mai mare de zile de concediu.
Cu alte cuvinte, poziţiile fiecăreia dintre cele două instituţii reflectă faptul că rezolvarea situaţiei reclamantului ar consta în acceptarea postului pus la dispoziţie în cadrul Direcţiei Silvice, în condiţiile în care postul de director tehnic este ocupat, cu atât mai mult cu cât contractul de muncă pe perioadă determinată încheiat cu privire la acest post, a încetat la cererea reclamantului.
Raportat la motivul pentru care reclamantul a solicitat anularea celor două acte, instanţa a constatat că emiterea acestora nu echivalează cu desfacerea contractului de muncă sau încetarea acestuia, ci reflectă poziţia fiecărei instituţii referitoare la situaţia reclamantului, astfel că anularea acestora nu ar putea avea drept consecinţă repunerea în funcţia de director tehnic al reclamantului şi nici nu ar putea fi cenzurate sub aspectul incorectitudinii datelor conţinute şi al poziţiilor manifestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen motivat, reclamantul, pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor O.U.G nr. 59/2000, Legii nr. 188/1999 republicată şi Hotărârii nr. 229 din 4 martie 2009.
Prin recursul declarat se solicită modificarea sentinţei de fond şi admiterea acţiunii recurentului şi dispunerea următoarelor în consecinţă:
1. Constatarea nulităţii actelor administrative contestate;
2. obligarea pârâtei-intimate Direcţia Silvică Covasna la reintegrarea pe postul de director tehnic.
3. Obligarea pârâtelor-intimate la plata drepturilor salariale de la data încetării acestor plăţi şi până la data reintegrării efective pe postul deţinut anterior şi la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte primul aspect, recurentul arată că instanţa de fond deşi a respins corect excepţiile invocate de intimaţi şi a considerat admisibilă acţiunea astfel cum a fost formulată, în mod greşit a apreciat că cele două adrese contestate reprezintă „poziţiile fiecăreia dintre cele două instituţii” cu privire la situaţia reclamantului-recurent.
Recurentul arată că în mod nelegal s-a apreciat că recurentul nu are un drept recunoscut de lege pe motiv că nu a contestat Decizia nr. 154/2009 emisă de R.N.P.R. Bucureşti în care prevedea că „începând cu 27 martie 2009 reclamantului i se retrage delegaţia din funcţia de director al Direcţiei Silvice Covasna şi că va revenit pe postul avut anterior din cadrul Direcţiei Silvice Covasna conform structurii organizatorice” acela de director tehnic. Pentru acest motiv recurentul nu a contestat decizia nr. 154/2009, dar nu a acceptat funcţia de Şef district, deoarece nu aceasta era funcţia deţinută anterior şi această funcţie nu corespundea gradului şi gradaţiei recurentului - acesta era inginer şef silvic gradaţia II corespunzător pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea funcţiei de director tehnic în cadrul Direcţiei Silvice Covasna.
În ceea ce priveşte capătul de acţiune privind reintegrarea pe postul de director tehnic şi obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite, în motivele de recurs se arată următoarele:
Intimata Direcţia Silvică Covasna a încălcat în mod constant dreptul legal al recurentului de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de director tehnic, care a refuzat executarea Deciziei nr. 154/2009.
Recurentul arată că raportul său de serviciu nu a încetat în una dintre modalităţile de încetare prevăzute conform dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 şi pe cale de consecinţă recurentul este îndreptăţit la reîncadrarea pe postul deţinut anterior şi la plata drepturilor salariale până la momentul reîncadrării.
La dosar intimata R.N.P.R. a formulat întâmpinare şi a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, din probele administrate anterior emiterii adreselor contestate rezultă următoarele: recurentul P.G., prin Decizia nr. 323 din 29 martie 2005 a directorului general al R.N.P. R., a fost numit cu delegaţie în funcţia de director tehnic al Direcţiei Silvice Sf. Gheorghe, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post (deci pe durată determinată, în acest sens încheindu-se Contractul de muncă pe perioadă determinată înregistrat la R.N.P.-R. sub nr. 2288 din 22 aprilie 2005).
În urma cererii reclamantului, înregistrată la R.N.P.-R. sub nr. 2531 din 19 aprilie 2007, prin care solicita încetarea delegaţiei pe această funcţie, a fost emisă Decizia nr. 148 din 19 aprilie 2007 a directorului general al R.N.P.-R. prin care i se retrăgea delegaţia pentru acest post.
Prin Decizia nr. 149 din 19 aprilie 2007 a directorului general al R.N.P.-R., reclamantul este numit cu delegaţie în funcţia de director al Direcţiei Silvice Sf. Gheorghe, până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acestui post.
Prin Decizia nr. 154 din 25 martie 2009, emisă de directorul general al R.N.P.-R., reclamantului i se retrage delegaţia de director al Direcţiei Silvice Sf. Gheorghe.
Motivul retragerii delegaţiei a fost faptul că recurentul nu îndeplinea condiţiile minime de grad profesional pentru ocuparea postului de director al direcţiei silvice conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2000 aprobată prin Legea nr. 427/2001 privind Statutul personalului silvic.
Fapt de necontestat, recurentul nu a contestat Decizia nr. 154/2009.
În mod corect instanţa de fond prin soluţia de respingere dispusă a respins acţiunea recurentului având ca obiect anularea adresei nr. 2075 din 30 aprilie 2009 emisă de Direcţia Silvică Covasna şi adresa nr. 13140 din 11 mai 2009 emisă de Regia Naţională a Pădurilor – R. ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de recurent.
Aceste două adrese reprezintă poziţia autorităţilor intimate cu privire la situaţia recurentului, ele nu au efect asupra contractului de muncă al recurentului şi nu există o legătură de cauzalitate între cererea de anulare a lor şi reîncadrarea recurentului pe postul solicitat de acesta, acela de director tehnic al Direcţiei Silvice Covasna.
Acest post nu mai există, fiind desfiinţat prin Hotărârea nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor – R.
În mod corect s-a apreciat de instanţa de fond legalitatea adreselor contestat şi faptul că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat.
Nu pot fi reţinute susţinerile din recurs privind solicitarea recurentului de a fi reîncadrat pe postul de director tehnic cu plata drepturilor salariale cuvenite. Aceasta deoarece recurentul nu ţine cont de situaţia de fapt: postul de director tehnic a fost desfiinţat deoarece Direcţia Silvică Covasna nu îndeplinea criteriile pentru a avea aprobat în organigramă postul de director tehnic, iar prin adresa nr. 13140 din 11 mai 2009 recurentului i s-a adus la cunoştinţă că nu îndeplineşte condiţiile pentru postul de director, postul de director tehnic fiind desfiinţat.
Iar recurentul nu a contestat Decizia nr. 154/2009 prin care i se modifică raporturile de muncă, iar recurentul a refuzat postul oferit de intimata Direcţia Silvică Covasna, care corespundea pregătirii sale profesionale.
Pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de fond a respins capetele de acţiune având ca obiect reintegrarea recurentului pe postul de director tehnic, post care nu mai există în organigrama Direcţiei Silvice Covasna şi care nu reprezintă post avut anterior în cadrul autorităţii pe motiv că acest post a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării autorităţii pârâte.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.G. împotriva sentinţei nr. 177din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2171/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
