ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2192/2011
Dosar nr. 1144/44/2010
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea reclamantului I.B. de suspendare a executării Ordinului nr. 4787 din 25 august 2010 emis de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin care a fost suspendat din funcţia publică de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti ce va fi pronunţată în dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galaţi în care reclamantul are calitatea de inculpat pentru infracţiuni de corupţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în litigiu.
Astfel, a reţinut instanţa că natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat în condiţiile în care clauza privind suspendarea de drept a contractului de management (Cap. VIII – Modificarea contractului – filele 22-25 dosarul de fond), este în vigoare, nefiind relevant faptul că această clauză face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanţei şi nu există o hotărâre judecătorească cu privire la constatarea nulităţii acesteia.
A reţinut instanţa că suspendarea executării unui act administrativ reprezintă o garanţie împotriva efectelor ireparabile, pentru cei vătămaţi, iar simpla afirmaţie a reclamantului că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără să existe probe din care să rezulte temeinica susţinerilor, nu poate fi reţinută.
Totodată, instanţa a avut în vedere că pârâtul nu a făcut altceva decât să aplice clauza contractuală prevăzută la art. VIII din Contractul de management educaţional în sensul suspendării de drept a contractului în situaţia în care managerul educaţional a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, în condiţiile în care reclamantul a fost trimis în judecată pentru infracţiuni de corupţie în dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galaţi.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, instanţa a reţinut că nici această condiţie nu este îndeplinită atât timp cât măsura luată împotriva reclamantului (care nu este una de sancţionare) este luată până la soluţionarea dosarului penal.
2. Cererea de recurs şi apărările intimatului
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel Galaţi a declarat recurs reclamantul I.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Susţine recurentul-reclamant că, din probele administrate rezultă fără echivoc faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4787 din 25 august 2010.
Sub aspectul îndeplinirii condiţiilor referitoare la existenţa cazului bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube, recurentul-reclamant susţine că, în urma suspendării din funcţie, au fost abandonate proiectele pe linie de învăţământ şi de eficientizare a activităţii inspectoratului pe care le iniţiase în baza obligaţiilor ce îi revin în temeiul contractului de management educaţional încheiat la data de 28 martie 2008 şi având o durată de 4 ani.
Sub aspectul cazului bine justificat, mai susţine recurentul-reclamant că scopul urmărit de minister constă în ocuparea postului pe criterii politice şi că este cea de-a treia suspendare dispusă de minister, în condiţiile în care, prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. 469/44/2010 şi nr. 628/44/2010 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus suspendarea executării ordinelor anterioare de suspendare din funcţie.
Recurentul-reclamant susţine că măsura suspendării din funcţie încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie prevăzut de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 52 C. proc. pen.
Recurentul-reclamant arată şi faptul că a introdus pe rolul Curţii de Apel Galaţi (dosarul nr. 956/44/2010) acţiune în constatarea nulităţii dispoziţiilor art. VIII din Contractul de management educaţional, în temeiul cărora a fost emis ordinul contestat.
Totodată, recurentul-reclamant susţine că ordinul de suspendare a fost emis la data de 25 august 2010, în condiţiile în care comunicatul D.N.A. Galaţi refertior la trimiterea sa în judecată a fost emis la data de 13 iulie 2010, ceea ce denotă nesiguranţa ministerului în privinţa legalităţii măsurii dispuse.
În final, recurentul-reclamant expune prin comparaţie situaţia unui alt profesor care este inculpat în acelaşi dosar nr. 6707/121/2010 al Tribunalului Galaţi, care a fost numit expert în Ministerul Educaţiei.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi susţinând că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că, prin ordinul contestat, ministerul nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispoziţiile clauzelor contractului de management educaţional semnat şi asumat de către reclamant, iar prin actele depuse în probaţiune, nu rezultă care este prejudiciul suferit de reclamant sau, eventual, de către inspectorat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13 aprilie 2011, recurentul-reclamant arată că, prin sentinţa nr. 56 din 24 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1134/44/2010, Curtea de Apel Galaţi a dispus anularea Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4787 din 25 august 2010 şi suspendarea executării ordinului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Faţă de această împrejurare, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului şi, în rejudecare, respingerea cererii ca rămasă fără obiect.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu dispoziţiile invocate de recurent, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 şi, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.
Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constă în „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
În cauză, recurentul-reclamant nu contestă faptul că are calitatea de inculpat în dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galaţi, având ca obiect infracţiuni de corupţie.
Totodată, ca urmare a acestei împrejurări, este necontestat faptul că Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4787 din 25 august 2010 a fost emis în temeiul art. VIII din Contractul de management educaţional din 31 iulie 2008 încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi I.B. (filele 22-25 la dosarul de fond), conform căruia:
„Art. VIII. - Contractul de management educaţional se suspendă de drept în cazul în care împotriva managerului educaţional a fost formulată plângere penală sau a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.
În cadrul procedurii sumare desfăşurate în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, faţă de dispoziţiile citate din Contractul de management educaţional, susţinerile recurentului-reclamant nu sunt de natură a conduce la concluzia că în privinţa actului contestat (Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4787 din 25 august 2010) ar exista, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o îndoială serioasă în privinţa legalităţii care să răstoarne prezumţia de legalitate de care se bucură ordinul respectiv.
Fără a antama în fond legalitatea actului contestat, Curtea constată că prezumţia de legalitate a ordinului nu poate fi răsturnată nici de modul în care vor fi continuate proiectele pe linie de învăţământ şi de eficientizare a activităţii inspectoratului iniţiate de recurent, nici de suspiciunile reclamantului legate de ocuparea funcţiei pe criterii politice, nici de intervalul de timp dintre data emiterii comunicatului D.N.A. Galaţi referitor la trimiterea sa în judecată şi data emiterii ordinului şi nici de conduita ministerului faţă de persoane aflate în situaţii similare.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant referitoare la suspendările anterioare ale ordinului ministrului, se constată că, în dosarul nr. 469/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus suspendarea executării Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3560 din 31 martie 2010, prin care reclamantul a fost suspendat din funcţie ca urmare a formulării plângerii penale, iar în dosarul nr. 628/44/2010 al aceleiaşi instanţe, s-a dispus anularea aceluiaşi Ordin nr. 3560 din 31 martie 2010. Astfel fiind, aparenţa de legalitate a Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4787 din 25 august 2010 nu poate fi afectată de hotărâri judecătoreşti definitive, iar nu irevocabile, pronunţate cu privire la legalitatea unui alt ordin.
Totodată, prezumţia de legalitate a ordinului în litigiu nu este afectată de introducerea unei acţiuni în constatarea nulităţii dispoziţiilor art. VIII din Contractul de management educaţional, atâta timp cât litigiul respectiv nu a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În acelaşi sens, în cadrul cererii de suspendare a executării Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4787 din 25 august 2010, faţă de împrejurările de fapt şi în prezenţa dispoziţiilor în vigoare ale art. VIII din Contractul de management educaţional, prezumţia de legalitate a actului nu este răsturnată de hotărârea definitivă pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de fond, în dosarul nr. 1134/44/2010 având ca obiect atât anularea, cât şi suspendarea executării Ordinului respectiv.
Sub aspectul condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se constată că recurentul-reclamant s-a rezumat la a susţine că este îndeplinită această condiţie, fără a oferi argumente suplimentare şi fără a depune la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de apel este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul declarat de I.B., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.B. împotriva sentinţei civile nr. 220 din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 218/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 22/2011. Contencios. Custodie publică. Recurs → |
|---|
