ICCJ. Decizia nr. 22/2011. Contencios. Custodie publică. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 22/2011
Dosar nr. 2352/2/2010
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 martie 2010, reclamantul F.F.Y. a contestat măsura luării sale în custodie publică, solicitând revocarea acesteia şi eliberarea sa din Centrul de Cazare pentru Străini.
În cauză a fost depusă o cerere de intervenţie accesorie de către A.S.I.R. România”, în sprijinul reclamantului.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1517 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins plângerea reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 456/II-5 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva reclamantului s-a luat măsura luării în custodie publică în conformitate cu dispoziţiile art. 97 alin. (2), art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002 deoarece acesta, cetăţean cubanez, nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României în termen de 24 de ore în condiţiile în care cu privire la reclamant s-a emis o decizie de returnare, decizie pe care nu a contestat-o, nepărăsind teritoriul României în termenul prevăzut în decizia de returnare.
Curtea a apreciat măsura contestată ca legală şi temeinică, în condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 88 alin. (7) din O.U.G. nr. 194/2002, respingând susţinerea reclamantului privind imposibilitatea de întoarcere în ţara de origine, arătând că din informaţiile depuse la dosarul cauzei reiese că cetăţenii cubanezi se pot reîntoarce în ţară, trebuind să ceară permisiunea specială de a se întoarce în Cuba, “fiind în continuare considerat cetăţean cubanez şi eligibil pentru primirea unui nou paşaport cubanez la consulatele cubaneze din străinătate”.
Instanţa de fond a respins în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de către Asociaţia “Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi din România”, apreciind că aceasta nu a dovedit existenţa unui interes legitim
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intervenienta accesorie Asociaţia “Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi din România”, solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9, precum şi dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susţinut că în mod nelegal a respins instanţa de fond cererea sa de intervenţie accesorie, în condiţiile în care asociaţia oferă asistenţă persoanelor aflate în custodie publică, reclamantul-intimat beneficiind de serviciile asociaţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-intervenientă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil şi urmează a îl respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.”
Or, în speţă, Înalta Curte constată că reclamantul F.F.Y., în al cărui interes a formulat cerere de intervenţie recurenta, nu a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1517 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) din acelaşi act normativ, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.S.I.R. România” – J.R.S. împotriva sentinţei civile nr. 1517 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 220/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
