ICCJ. Decizia nr. 2197/2011. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2197/2011
Dosar nr. 7451/2/2009
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti , secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.L.C.B.A. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 492 din 29 iunie 2009 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să îi acorde autorizaţia de funcţionare ca broker de asigurare.
În motivarea cererii, reclamanta susţine că decizia atacată este nelegală şi netemeinică şi arată că, deşi a depus dosarul prin care face dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor legale de funcţionare, solicitarea de emitere a autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare a fost respinsă cu motivarea că brokerul trebuie sa aibă studii superioare şi o vechime în domeniu (experienţă) de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor, conform art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/ sau de reasigurare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110/2004, condiţie a cărei îndeplinire nu rezulta din înscrisurile depuse referitoare la experienţa doamnei V.G. Susţine reclamanta că, din cuprinsul deciziei atacate, nu reiese clar care sunt înscrisurile ce sunt contestate, modul de calcul al experienţei necesare şi eventual diferenţa care lipseşte în vederea completării, în condiţiile în care din adeverinţa emisă de SC I.B. SRL din 27 iunie 2008 este evidenţiată perioada martie 2004 - mai 2007, ca perioadă acoperitoare a experienţei solicitate de normativele în vigoare. Mai susţine reclamanta că, deşi prin adresa nr. 21147 din 16 iulie 2009, a specificat clar acest lucru în vederea reanalizării dosarului, prin adresa nr. V21147 din 20 iulie 2009 i s-a comunicat aceeaşi decizie nr. 492 din 29 iunie 2009 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fără a preciza nici de această dată cauza respingerii cererii.
Prin cererea completatoare depusă la data de 17 noiembrie 2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 5.000 lei/ zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, până la emiterea deciziei de autorizare a funcţionării ca broker de asigurare.
Prin Sentinţa civilă nr. 1082 din 2 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin decizia contestată, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a respins solicitarea reclamantei SC E.L.C.B.A. SRL - Bucureşti de obţinere a autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în temeiul art. 36 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările ulterioare, reţinându-se că, potrivit prevederilor art. 2 lit. h) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 3110/2004, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, conducătorii executivi ai brokerului de asigurare trebuie să aibă studii superioare şi o experienţă de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor sau de cel puţin 5 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul financiar-bancar.
Din înscrisurile depuse de reclamantă referitoare la experienţa numitei V.G. într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor sau în domeniul financiar-bancar, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile menţionate.
În raport cu dispoziţiile art. 36 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările ulterioare, şi ale art. 2 lit. h) din Normele aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110/2004, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, conducătorii executivi ai brokerului de asigurare trebuie să aibă studii superioare şi o experienţă de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor sau de cel puţin 5 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul financiar-bancar.
A reţinut instanţa că, reclamanta a indicat în cererea de autorizare că V.G. va deţine funcţia de director general, ataşând CV-ul şi două adeverinţe, din care rezultă că, în perioada 15 martie 2004-31 mai 2007, a ocupat funcţia de director vânzări la SC I.B. SRL, iar în perioada 01 iunie 2007-31 decembrie 2008 a ocupat aceeaşi funcţie la SC E.I.S.B.A. SRL.
Din analiza documentaţiei şi verificările făcute de autoritatea pârâtă a rezultat faptul că nici una dintre societăţi nu sunt autorizate ca brokeri de asigurare.
A reţinut instanţa că SC E.I.S.B.A. SRL a fost înfiinţată la data de 19 mai 2008 şi a fost autorizată ca broker la data de 23 iulie 2008, astfel încât reclamanta nu putea ocupa funcţia de director executiv cu un an în urma înfiinţării, iar SC I.B. SRL are calitatea de agent de asigurare şi nu calitatea de broker de asigurare.
Totodată, a reţinut instanţa că, din modul de expunere a funcţiei de director vânzări ocupată V.G., nu se poate verifica îndeplinirea condiţiilor referitoare experienţa de cel puţin 3 ani intr-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor sau de cel puţin 5 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul financiar-bancar, astfel că în mod corect a reţinut pârâta că adeverinţele depuse de reclamantă nu conţin informaţii clare despre experienţa profesională a directorului general, suficiente pentru a evalua experienţa într-o funcţie de conducere operativă, în domeniile arătate, pentru a se putea obţine autorizarea solicitată.
În consecinţă, a apreciat instanţa că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiei referitoare la experienţa profesională cerută de lege în privinţa persoanei ce va ocupa funcţia de director general, deoarece funcţia de director vânzări ocupată de persoana în cauză la cele două societăţi, dintre care una nu este broker de asigurare, iar cealaltă a obţinut această autorizare cu 5 luni înainte ca reclamanta să-şi înceteze activitatea în cadrul acesteia, nu face dovada experienţei, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Normele aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3110/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 1082 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC E.L.C.B.A. SRL - Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină”, „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, respectiv „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
În motivarea cererii de recurs formulată, recurenta-reclamantă susţine în esenţă că numai printr-o aplicare greşită a legii instanţa de fond i-a respins plângerea formulată împotriva deciziei nr. 429 din 29 iunie 2009 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, reţinând în mod eronat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/ sau reasigurare puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2005, deoarece una dintre societăţi nu este broker de asigurare, iar cealaltă a obţinut autorizare cu 5 luni înainte ca reclamanta să-şi înceteze activitatea în cadrul acesteia.
Din înscrisurile depuse la dosar, susţine recurenta-reclamantă, rezultă în mod neîndoielnic faptul că V.G. are pregătirea profesională şi experienţa necesară mai mare de trei ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare/ reasigurare, aşa încât în mod greşit Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a respins cererea de autorizare ca broker de asigurare a societăţii.
Intimata-pârâtă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a depus la dosar note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză şi legislaţia incidentă, Înalta Curte constată că este nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Condiţiile care trebuie îndeplinite şi documentele care trebuie a fi depuse de o societate pentru ca aceasta să obţină autorizaţie ca broker de asigurare şi/ sau reasigurare, astfel cum a solicitat recurenta-reclamantă, sunt prevăzute de Legea nr. 32/2000 şi Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/ sau reasigurare puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004.
Potrivit art. 35 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 32/2000, un broker trebuie „să aibă personal angajat care să corespundă criteriilor de calificare şi pregătire profesională conform normelor privind cerinţele profesionale pentru intermediarii în asigurări şi/ sau reasigurări”, iar potrivit art. 2 lit. h) din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004 „conducătorii executivi să aibă studii superioare şi o experienţă de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor sau de cel puţin 5 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul financiar-bancar”.
Analizând înscrisurile depuse de numita V.G., care urma să deţină funcţia de director general, în raport de dispoziţiile legale sus citate - aplicabile în speţă, prima instanţă a respins în mod corect cererea recurentei-reclamante SC E.L.C.B.A. SRL de autorizare ca broker de asigurare, menţinând astfel Decizia nr. 492 din 29 iunie 2009 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Cu cele două adeverinţe, nr. 28 din 27 iunie 2008 emisă de SC I.B. SRL şi nr. 16 din 28 decembrie 2008 emisă de SC E.I.S.B. SRL, depuse de recurenta-reclamantă, aceasta nu face dovada îndeplinirii de către V.G., persoana propusă în funcţia de conducător executiv în cadrul brokerului, a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. h) din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004.
În adeverinţa nr. 28 din 27 iunie 2008 emisă de SC I.B. SRL se menţionează că dna V.G. a fost angajată a acestei societăţi „în perioada martie 2004 - mai 2007, având funcţia de director vânzări”, însă aşa cum în mod corect susţine intimata-pârâtă, respectiva societate deşi are în denumire sintagma „insurance broker”, conform art. 35 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 32/2000, aceasta nu a fost autorizată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
De altfel, aşa cum corect menţionează intimata-pârâtă, societatea respectivă nu putea desfăşura nici activităţi de agent de asigurare pentru că nu are în denumire sintagma de „agent de asigurări”, conform art. 34 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000, conducătorul executiv nu îndeplinea condiţiile privind pregătirea şi experienţa necesară pentru această funcţie, conform art. 34 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000, nu a făcut dovada deţinerii unei autorizaţii valabile, scrisă, din partea unui asigurator, denumită contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia, conform art. 34 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 şi nu a făcut dovada deţinerii unui contract de asigurare de răspundere civilă profesională a agentului conform art. 34 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 32/2000, deci nu îndeplinea condiţiile pentru desfăşurarea activităţii de broker de asigurare ori ca agent de asigurare şi ca o consecinţă nici V.G. nu putea dobândi în această societate experienţă în domeniul asigurărilor.
Textul de lege - art. 2 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare, astfel cum susţine şi recurenta-reclamantă, impune pentru conducătorul executiv al brokerului de asigurare, pe lângă studii superioare şi „o experienţă de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere operativă în domeniul asigurărilor”, condiţie a cărei îndeplinire, în speţă, este discutabilă, raportat la funcţia ocupată de V.G., aceea ce director vânzări într-o societate care nu îndeplinea condiţii pentru desfăşurarea activităţii de broker de asigurare şi nici chiar ca agent de asigurare.
Cât priveşte adeverinţa nr. 16 din 28 decembrie 2008 emisă de SC E.I.S.B. SRL, potrivit căreia d-na G.V. a fost angajată a acestei societăţi în perioada iunie 2007 - decembrie 2008, având funcţia de director vânzări, de asemenea este nerelevantă în a se dovedi faptul că sunt îndeplinite condiţiile legii pentru ca recurenta-reclamantă să obţină autorizarea ca broker de asigurare.
În primul rând, respectiva societate are ca număr de ordine în registrul comerţului din 19 mai 2008, iar autorizarea ca broker de asigurare i-a fost admisă prin Decizia nr. 640 din 23 iulie 2008, decizie înregistrată în registrul brokerilor de asigurare din 23 iulie 2008, ceea ce conduce la concluzia că adeverinţa respectivă conţine informaţii neadevărate.
De altfel, recurenta-reclamantă a mai depus şi o altă adeverinţă, din 14 aprilie 2009 emisă de SC E.I.B. SRL, potrivit căreia dna G.V. a fost angajata acestei societăţi „în perioada iunie 2008 - decembrie 2008 ca director de vânzări”, însă din evidenţele intimatei-pârâte rezultă că o astfel de societate comercială nu este autorizată ca broker de asigurare.
Rezultă astfel, fără echivoc, că recurenta-reclamantă nu a depus înscrisuri care să conţină informaţii clare, apte să dovedească întrunirea condiţiilor cerute de lege pentru a obţine autorizarea de broker de asigurare, înscrisurile necesare a fi depuse fiind prevăzute de art. 3 lit. h) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/ sau reasigurare puse în aplicare prin Ordinul nr. 3110/2004, printre acestea fiind şi copia cărţii de muncă ce nu a fost depusă de către persoana ce urma să deţină funcţia de director general.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că Decizia nr. 492 din 29 iunie 2009 a fost emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în mod legal.
Ca o consecinţă, sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii, aceasta cuprinzând şi motivele pe care se sprijină, contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, astfel încât urmează a fi menţinută, iar recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.L.C.B.A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1082 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2200/2011. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
