ICCJ. Decizia nr. 231/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 231/2011
Dosar nr. 224/46/2010
Şedinţa publică de la 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 73/F-Cont din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de reclamanta SC S.D. SNC Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 178 din 19 ianuarie 2010 emisă de pârât.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 178 din 19 ianuarie 2010, pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a dispus sancţionarea reclamantei SC S.D. SNC Slatina, în calitate de distribuitor de servicii, cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 74 alin. (3) şi art. 82 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
Astfel, la data de 22 decembrie 2009, în urma controlului efectuat de inspectorii teritoriali ai C.N.A. s-a reţinut în sarcina reclamantei faptul că, în reţeaua de comunicaţii aparţinând reclamantei se retransmiteau, în plus, iată de oferta de servicii aprobată de C.N.A. următoarele programe: Acasă TV, Sport Ro, GSPTV, Digi Sport, Kanal D, Antena 3, Bl TV, Favorit TV, Naţional TV, N 24, Discovery Channel, Cartoon Network, Taraf TV, Mynele TV, Speranţa TV, DD TV, Kiss TV, UTV, Euforia Life Style TV, Antena 2, HBO şi OTV, iar TVRM, deşi înscris în oferta de servicii aprobată de Consiliu, nu era transmis.
De asemenea, nu erau retransmise programele: TVR Cultural, TVR 3, TVR Info şi TV 5, conform art. 82 alin. (3) din lege.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile invocate în decizia de sancţionare prevăd că distribuitorii de servicii pot modifica structura ofertei de servicii, de programe retransmise, numai cu avizul C.N.A.
Pârâtul C.N.A a reţinut lipsa avizului în acest sens, aplicând amenda minimă potrivit art. 90 alin. (2) din lege.
Reclamanta a susţinut că a solicitat expres pârâtului eliberarea avizului de retransmisie cu noua structură, dar acesta nu i-a fost eliberat, însă această apărare a fost înlăturată de prima instanţă, cu motivarea că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a comunicării către pârât a cererii formulată de reclamantă în acest sens la data de 03 decembrie 2009, pentru a se putea vorbi despre obligaţia Consiliului de a răspunde în condiţiile art. 74 din Legea nr. 504/2002, după analizarea cererii.
Chiar şi în condiţiile în care s-ar fi răspuns la o asemenea cerere, s-ar fi impus formularea unei cereri de obligare a autorităţii pârâte să acorde avizul în baza cererii, a apreciat instanţa.
Cum nu s-a formulat însă o sesizare în acest sens, s-a reţinut faptul că reclamanta nu putea retransmite conform noii structuri programele în discuţie, decât numai după lămurirea situaţiei.
De asemenea, nici aspectul invocat în cerere, relativ la respectarea prevederilor art. 15 din Legii nr. 504/2002 nu a fost reţinut, deoarece din înscrisurile depuse la dosar, în speţă, extras proces verbal al şedinţei din 19 ianuarie 2010, a reieşit că şedinţa s-a desfăşurat cu participarea a 9 membri, iar potrivit textului de lege, în îndeplinirea funcţiilor şi a atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instrucţiuni şi recomandări, în prezenţa a cel puţin 8 membri şi cu votul a cel puţin 6 membri.
Cu privire la posibila analizare a gravităţii faptei săvârşite, în vederea aplicării avertismentului de către instanţă, deşi completarea Legii nr. 504/2002 cu O.G. nr. 2/2001 se face numai în temeiul art.94 din lege pentru contravenţiile constatate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, s-a constatat că în cazul dat, reclamanta a retransmis în plus, fără aviz, multe programe şi a continuat retransmiterea ştiind că nu deţine avizul, fără a sesiza nicio autoritate în acest sens.
Ca atare, s-a reţinut că sancţiunea aplicată la nivelul minim din art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 este justificată, individualizarea realizată de autoritatea pârâtă fiind corectă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, motivat, reclamantul pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii.
Se arată în motivele de recurs următoarele două aspecte de nelegalitate.
Primul vizează faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că programele retransmise în plus, care au fost reţinute în decizia de sancţionare ca nefiind incluse în avizul de retransmitere au o rată de vizionare scăzută.
Al doilea aspect priveşte faptul că s-a încercat de recurentă obţinerea avizului, dar între timp a intervenit controlul C.N.A. şi a fost aplicată amenda.
La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 504/2002.
Primul aspect de nelegalitate nu poate fi reţinut de Curte. Faptul că unele programe au o rată de vizionare scăzută, nu exonerează pe recurentă de obligaţia de a deţine acordul prealabil al C.N.A. pentru retransmiterea unor programe conform art. 74 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.
Al doilea aspect de nelegalitate nu este întemeiat deoarece controlul C.N.A. a intervenit după săvârşirea faptei iar recurenta avea obligaţia de a solicita acordul înainte de a introduce în avizul de retransmitere programele pe care urmează să le retransmită.
Intimatul-pârât a aplicat corect dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/ 2002 având în vedere natura şi gravitatea faptei săvârşite care constituie contravenţie conform art. 74 alin. (3) şi art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.D. SNC Slatina împotriva sentinţei nr. 73/F-Cont din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2337/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
