ICCJ. Decizia nr. 2525/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2525/2011
Dosar nr. 30780/3/2008
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, anularea Deciziei nr. 7070 emisă de Colegiul C.N.S.A.S la data de 13 decembrie 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999, din considerentele căreia rezultă că, în drept, activitatea desfăşurată de Colegiul Consiliului, între care şi Decizia nr. 7070 din 13 decembrie 2007, adoptată împotriva sa, a fost dată cu încălcarea prevederilor Constituţiei, şi pe cale de consecinţă, este nulă de drept.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Încheierea din 03 aprilie 2008, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, care la rândul său, prin Decizia nr. 1719 din 30 iunie 2008, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2, reclamantul A.A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând:
1. Rectificarea unor date inexacte din dosarul aflat în custodia sa prin efectuarea următoarelor menţiuni şi notificarea acestora către terţi:
a) A.A. a devenit membru PCR în 1977.
b) A.A. s-a transferat în interesul serviciului la Institutul de Cercetări pentru Tehnică de Calcul în mai 1981.
c) Cele 3 note informative, despre care se face vorbire în dosarul R 95996, că ar fi fost scrise de A.A. în perioada 21 aprilie 1975-17 septembrie 1975, nu există în fondul documentar al C.N.S.A.S. şi nici în arhivele altor instituţii la care C.N.S.A.S. a apelat respectiv S.R.I., S.I.E. şi M.Ap.N. - S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei).
2. Acordarea unei despăgubiri în cuantum de 1 un leu.
3. Acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus la registratura autorităţii pârâte, la data de 19 decembrie 2007, prin care a cerut efectuarea menţiunilor sus-indicate, conform O.U.G nr. 16/2006, art. 16 alin. (1), alin (1), lit. a) şi notificarea acestora către terţi, potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.
Judecătoria sectorului 2, prin sentinţa nr. 2730 din 24 martie 2008 a declinat competenţa soluţionării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, care la rândul său, prin sentinţa nr. 2767 din 21 octombrie 2008, a declinat competenţa la Tribunalul Bucureşti şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 720 din 11 februarie 2009 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită astfel cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a înregistrat cauza sub nr. 5161/2/2009, iar prin încheierea din 08 ianuarie 2010, a dispus conexarea Dosarului nr. 5161/2/2009 la Dosarul nr. 30780/3/2008, ca urmare a legăturii dintre obiectul şi cauza celor două dosare.
2. Hotărârile primei instanţe
Cu privire la sentinţa civilă nr. 3105 din 24 iunie 2010
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3105 din 24 iunie 2010, a admis cererea principală formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; a admis în parte cererea conexă formulată, a anulat Decizia nr. 7070 din 13 decembrie 2007, emisă de pârât şi a dispus rectificarea unor date din Dosarul R 95996, în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în 1977 şi că s-a transferat în interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 4263 din 30 octombrie 2007 Colegiul C.N.S.A.S. a constatat că reclamantul a fost colaborator al poliţiei politice comuniste, iar prin Decizia nr. 7070 din 13 decembrie 2007 a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 4263/2007.
Totodată, a reţinut că la data sesizării, verificării şi emiterii Deciziei nr. 7070 din 13 decembrie 2007 pârâtul a respectat procedura prevăzută de art. 2 şi 3 din Legea nr. 187/1999 şi de Regulamentul din 16 mai 2000, împrejurarea că ulterior emiterii deciziei contestate s-a pronunţat Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a Curţii Constituţionale, prin care Legea nr. 187/1999 a fost declarată neconstituţională, neinfirmând legalitatea procedurilor parcurse anterior emiterii deciziei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte prima condiţie prevăzută de Legea nr. 187/1999, prima instanţă a apreciat că este îndeplinită, întrucât reclamantul a furnizat informaţii prin notele informative redactate.
Cu privire la a doua condiţie, a reţinut că informaţiile furnizate sunt cuprinse în trei note informative, dar în niciuna dintre note nu se denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Pe de altă parte, în cele trei note, reclamantul a furnizat informaţii despre cetăţeni străini, nu români.
Or, în preambul Legii nr. 187/1999 se arată că regimul totalitar comunist a fost unul care a acţionat ,,împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale”.
Din interpretarea gramaticală şi teleologică a acestui preambul şi a întregii legi rezultă că furnizarea sau înlesnirea transmiterii informaţiilor către Securitate trebuie să fi fost de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români, astfel că nici cea de-a treia condiţie nu este îndeplinită pentru că notele date de reclamant nu sunt de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români.
În privinţa cererii conexe, prima instanţă a reţinut că reclamantul a devenit membru PCR în 1977 şi nu în 1984 şi ca s-a transferat în interesul serviciului la Institutul de Cercetări pentru Tehnică de Calcul C.T.C. în mai 1981 şi nu în 1984.
Cu privire la sentinţa civilă nr. 4070 din 22 octombrie 2010
Prin cererea înregistrată la 06 septembrie 2010, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, completarea Hotărârii nr. 3105 din 24 iunie 2010 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal prin care s-a admis cererea principala şi s-a admis in parte cererea conexă formulate de reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin acţiunea conexă, înregistrata iniţial pe rolul Judecătoriei sector 2 Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtului la rectificarea unor date incomplete şi inexacte din Dosarul nr. R 95996 prin efectuarea unor menţiuni cu privire la acestea, precum şi acordarea de despăgubiri, iar prin hotărârea pronunţată instanţa a admis în parte cererea conexă, a dispus rectificarea unor date din dosarul nr. R 95996, în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în anul 1977 si s-a transferat in interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981, dar nu s-a pronunţat cu privire la capetele de cerere referitoare la inexistenta celor trei note informative şi acordarea de despăgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4070 din 22 octombrie 2010, a respins cererea de completare a Hotărârii nr. 3105 din 24 iunie 2010 formulată de reclamantul
A.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut că s-a pronunţat implicit asupra cererii de despăgubiri şi cererii de rectificare a unor date inexacte din Dosarul R 95996 cu privire la cele trei note informative despre care se face vorbire, în sensul respingerii lor, fapt ce rezultă din admiterea în parte a cererilor reclamantului şi a anulării Deciziei nr. 7070 din 13 decembrie 2007, emisă de pârât şi rectificării unor date din Dosarul R 95996, în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în 1977 şi s-a transferat în interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981.
Astfel, a rezultat că celelalte două cereri formulate de reclamant au fost respinse, cererea de constatare a inexistenţei celor trei note informative nefiind admisibilă în raport de faptul că se cere constatarea unei stări de fapt şi nu de drept, încălcându-se dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte cererea de despăgubiri, reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu.
3. Recursurile exercitate în cauză
3.1. Recursul formulat de reclamantul A.A. împotriva sentinţei nr. 3105 din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1.1. Recurentul consideră că în temeiul art. 161 din O.U.G. nr. 16/ 2006, act normativ respins prin Legea nr. 295/2008, dar în vigoare la data când a fost emis răspunsul intimatului, poate să solicite constatarea existenţei dreptului său de a solicita efectuarea menţiunilor referitoare la inexistenţa celor trei note informative.
3.1.2. Refuzul intimatei este nelegal, deoarece i se solicită să facă dovada unui fapt negativ, dovadă imposibil de făcut.
3.1.3. Referitor la daunele solicitate, pretenţia ar fi îndreptăţită în raport de faptul că în presa scrisă şi vorbită au apărut o serie de articole conţinând referiri la datele inexacte şi incomplete din dosarul său care i-au lezat onoarea, demnitatea şi reputaţia.
3.2. Recursul formulat de reclamantul A.A. împotriva sentinţei civile nr. 4070 din 22 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.2.1. Recurentul consideră că instanţa de fond trebuie să se pronunţe explicit şi asupra capetelor de cerere referitoare la rectificarea datelor inexacte cu privire la cele trei note informative şi acordarea de despăgubiri.
3.2.2. Faptul că cererea de constatare a inexistenţei celor trei note infirmative nu este admisibilă, aspectul trebuia să fie motivat de judecătorul fondului în cuprinsul sentinţei nr. 3105/2010 a cărei completare s-a solicitat.
3.2.3. Nici motivarea respingerii cererii de despăgubiri cuprinsă în sentinţa nr. 4070/2010 nu se regăseşte în sentinţa nr. 3105/2010, rezultând că instanţa nu s-a pronunţat nici implicit, nici explicit asupra respingerii capetelor de cerere arătate.
3.2.4. Cererea de daune este îndreptăţită faţă de referirile ce i-au lezat onoarea, demnitatea şi reputaţia.
3.3. Recursul formulat de intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3105 din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
3.3.1. Instanţa de fond nu a analizat înscrisul determinant în probarea activităţii de poliţie politică.
Prin intermediul acestui înscris redactat de către ofiţerii de Securitate, se arată că „în perioada cât a ţinut legătura cu organele noastre, informatorul a furnizat 3 note informative, una dintre ele privind un elev care a avut unele manifestări negative cu privire la politica de socializare a partidului şi asupra căruia s-au luat măsuri de prelucrare de către organele de partid”.
3.3.2. Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/1999 instituie o prezumţie de veridicitate cu privire la conţinutul înscrisurilor redactate de ofiţerii de Securitate, prezumţie ce nu a fost răsturnată în speţă.
Recurentul-reclamant nu a contrazis explicit cele reţinute, iar informaţiile îndeplinesc condiţiile impuse de art. 5 alin. (3) sus menţionat cu privire la capacitatea acestora de a produce consecinţe, în sensul unor posibile încălcări ale drepturilor fundamentale ale celor la care se refereau.
În speţă, standardul legal este nu numai îndeplinit, dar şi depăşit, în sensul că „s-au luat măsuri de prelucrare de către organele de partid”.
3.3.3. Admiterea în parte a cererii conexe nu este justificată, deoarece din documentele dosarului nu rezultă că informatorul „A.” ar fi devenit membru de partid şi s-ar fi transferat în interesul serviciului în 1984.
4. Apărările formulate de recurentul A.A. împotriva recursului declarat de pârâtul C.N.S.A.S.
Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat.
4.1. Critica vizând împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat înscrisul considerat de recurent determinant, este nefondată.
Câtă vreme recurentul nu a fost în măsură să depună la dosarul cauzei cele trei note, pentru ca ele să fie supuse cenzurii judecătorului şi nu a administrat în completare alte probe care să demonstreze conţinutul acestor note, instanţa de fond nu putea să se refere la înscrisuri inexistente.
4.2. Teza emisă de recurent în sensul existenţei unei prezumţii de veridicitate cu privire la conţinutul înscrisurilor redactate de ofiţerii de securitate este contrară scopului O.U.G. nr. 24/2008 – stabilirea adevărului istoric asupra perioadei dictaturii comuniste.
Prezumţia de veridicitate este contrară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2008.
4.3. Este nefondată şi critica privind îndeplinirea celei de-a doua condiţii impusă de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/1999, hotărârea instanţei de fond conţinând o amplă argumentare care nu este răsturnată de susţinerile recurentei.
4.4. Solicită respingerea acţiunii C.N.S.A.S. în sensul recunoaşterii faptului că a scris cele trei note, cele consemnate sunt scoase din context.
4.5. Referitor la motivele de recurs ce privesc cererea conexă se solicită respingerea lor.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţă competentă să soluţioneze recursurile formulate.
1. Cu privire la recursul pârâtului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Recursul este fondat.
1.1. Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/1999, informaţiile furnizate sau înlesnirea transmiterii de informaţii se poate realiza sub orice formă, precum: note, rapoarte scrise, relatări verbale, consemnate de lucrătorii operativi.
Instanţa de fond a analizat note redactate de reclamantul A.A. în perioada în care nu devenise colaborator al Securităţii şi semnate cu numele real.
Astfel cum a arătat şi recurentul-pârât, înscrisul determinant pentru stabilirea calităţii de colaborator nu a fost analizat de instanţa de fond.
1.2. Din actele dosarului rezultă că reclamantul a furnizat numai note verbale, nu a furnizat niciun material scris.
Din consemnările ofiţerilor de securitate rezultă că reclamantul a furnizat trei note verbale, una dintre ele privind un elev care a avut manifestări negative cu privire la politica de socializare a partidului şi asupra căruia s-au luat măsuri de prelucrare de către organele de partid.
În mod cert informaţiile furnizate îndeplinesc condiţiile impuse de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/1998, deoarece denunţau o atitudine potrivnică regimului comunist, de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în concret, dreptul la libera exprimare.
În speţă, atingerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale s-a şi produs.
1.3.3. Pentru stabilirea calităţii de colaborator al poliţiei politice comuniste, legea nu prevede un număr minim de informaţii, astfel încât este suficientă dovedirea unei singure delaţiuni a persoanei verificate.
1.4. Mai mult, prin acceptarea ca dovadă a informaţiilor furnizate a relatărilor verbale consemnate de lucrătorii operativi legea instituie o prezumţie relativă şi de veridicitate a celor reţinute în cuprinsul înscrisului, prezumţie ce poate fi răsturnată de partea adversă, ceea ce în speţă nu a avut loc.
1.5. Faţă de acestea, se constată că motivele de recurs invocate de recurentul-pârât cu privire la calitatea de colaborator al reclamantului sunt întrunite, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 187/ 1999.
1.6. În ceea ce priveşte motivele de recurs formulate pe aspectele legate de cererea conexă, de asemenea, se va constata temeinicia acestora.
Rectificarea datelor din Dosarul R 95996 în sensul că reclamantul a devenit membru PCR în anul 1977 şi că s-a transferat în interesul serviciului la I.C.T.C. în mai 1981 nu este justificată.
Din documentul aflat la dosar nu rezultă că informatorul a devenit membru de partid şi că s-a transferat în interesul serviciului în anul 1984, ci doar că încetarea legăturii dintre Securitate şi reclamant a avut loc la 24 mai 1984.
Din actele dosarului rezultă datele transferului şi ale devenirii membru PCR, astfel încât în mod cert, interpretarea făcută de instanţa de fond este greşită.
2. Cu privire la recursurile formulate de reclamantul A.A. împotriva sentinţei nr. 3105 din 24 iunie 2010 şi a sentinţei nr. 4070 din 22 octombrie 2010 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Recursurile sunt nefondate.
2.1. Cererea de rectificare a datelor inexacte din dosarul R 95996 în sensul că cele trei note informative scrise în perioada 21 aprilie 1975 – 17 septembrie 1975 nu există, nu este întemeiată.
Cele trei note informative, după cum s-a reţinut mai sus, au fost date verbal, nu sunt scrise, aşa cum greşit afirmă recurentul, şi sunt consemnate de lucrătorii operativi.
2.2. În raport de constatarea netemeiniciei pretenţiilor reclamantului, obligarea pârâtului la 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri nu poate fi primită.
2.3. Cererea de completare a sentinţei civile nr. 3105 din 24 iunie 2010 a fost respinsă în mod corect de instanţa de fond.
Cererea este neîntemeiată şi în raport cu concluziile la care a ajuns instanţa de recurs, în sensul că respingerea cererii principale are efect şi asupra cererii de despăgubiri, în sensul că nu poate fi primită.
În plus, cu privire la constatarea inexistenţei celor trei note informative, se adaugă şi argumentul expus în prezenta decizie, a existenţei unor relatări verbale şi nu a unor note informative scrise de reclamant.
3. În concluzie, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile declarate de reclamant.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtului C.N.S.A.S., se va casa sentinţa recurată şi, pe fond urmează a se respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinţei nr. 3105 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinţei nr. 4070 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 3105 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2528/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
