ICCJ. Decizia nr. 253/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 253/2011
Dosar nr. 1084/42/2009
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1084/42/2009, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta debitoare Regia Naţională a Pădurilor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să o oblige să anuleze toate actele administrative adoptate după ordinul nr. 123/2005, să anuleze toate hotărârile Consiliului de Administraţie, adoptate de consiliul nelegal numit, de la data de 21 februarie 2005 până la data la care Consiliul de Administraţie a fost reconstituit cu cei excluşi prin ordinul anulat, să fie obligată debitoarea la plata unei amenzi civile în favoarea statului în sumă de 50 RON pe zi întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în sentinţa nr. 28 din 29 ianuarie 2008, a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 361 din 21 octombrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că titlul executoriu este constituit de sentinţa nr. 28/2008, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus anularea în parte a ordinului nr. 123/2005, iar ca efect direct al anulării acestui ordin trebuiesc anulate şi actele administrative ce au urmat ordinului nelegal, toate obligaţiile stabilite în sarcina Regiei Naţionale a Pădurilor, având caracter personal.
Până la această dată debitoarea nu a îndeplinit nicio obligaţie stabilită în sarcina sa; a mai arătat reclamantul că obligaţia trebuie adusă la îndeplinire imediat, de bună-voie sau prin executare silită, creditorul având posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată în temeiul art. 5803 alin. (1) C. proc. civ., iar debitorul putând fi constrâns la îndeplinirea obligaţiei prin aplicarea unei amenzi civile.
Reclamantul a mai învederat instanţei că a solicitat prin nenumărate adrese executarea întocmai a obligaţiilor de către Regia Naţională a Pădurilor, însă aceasta nu s-a conformat, motivându-şi poziţia prin aceea că dispozitivul sentinţei nr. 28/2008 nu prevede nominal anularea hotărârilor subsecvente ordinului nr. 123/2005, debitoarea necunoscând efectele actului juridic şi principiul quod nullum est, nullum producit efectum.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14 ianuarie 2010, Regia Naţională a Pădurilor a invocat următoarele excepţii:
- excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, arătând că instanţa competentă este judecătoria conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ.;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Regiei Naţionale a Pădurilor întrucât, prin sentinţa nr. 28/2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-au stabilit obligaţii numai pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar această parte a executat hotărârea prin emiterea ordinului nr. 553 din 27 aprilie 2009; inadmisibilitatea acţiunii, ca fiind lipsită de obiect, întrucât primul capăt de cerere excede dispozitivului sentinţei nr. 28/2008, al doilea capăt de cerere, de asemenea, excede dispozitivului hotărârii, iar al treilea capăt de cerere trebuie respins întrucât în sarcina sa nu este prevăzută nicio obligaţie prin titlul executoriu.
La data de 08 februarie 2010, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a renunţat la judecata capătului de cerere 1, care viza actele administrative emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, nefiind identificat un alt ordin în afară de ordinul nr. 553/2009, astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, capătul 2 de cerere fiind reprezentat de „obligarea pârâtei la anularea tuturor hotărârilor Consiliului de Administraţie adoptate de consiliul nelegal numit, în intervalul 21 februarie 2005-27 aprilie 2009, iar capătul 3 de cerere de „amendarea conducătorului Regiei Naţionale a Pădurilor - Preşedintele Consiliului de Administraţie cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere dacă în termenul limită de 30 de zile nu va dispune anularea hotărârilor nelegal adoptate”, temeiul de drept al acţiunii fiind art. 24 şi 28 din Legea nr. 554/2004 şi art. 5803 C. proc. civ.
Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 25 februarie 2010, Regia Naţională a Pădurilor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care nu poate fi întemeiată şi pe art. 580 şi pe dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ, excepţia lipsei de interes, întrucât reclamantul nu a dovedit că ar fi fost vătămat într-un drept prin actele a căror anulare o cerere, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, excepţia lipsei de obiect a cererii, în condiţiile în care în sarcina sa nu a fost stabilită nicio obligaţie prin sentinţa nr. 28/2008.
Excepţiile invocate de pârâta debitoare prin întâmpinare şi completarea acesteia au fost puse în discuţia părţilor în şedinţa publică din 01 martie 2010, fiind respinse pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 70 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu Regia Naţională a Pădurilor.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin ordinul nr. 319 din 23 noiembrie 2003, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a numit Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor, din care făcea parte şi reclamantul D.I. în calitate de preşedinte - director general al pârâtei, iar prin ordinul nr. 123 din 18 februarie 2005, acelaşi minister a aprobat componenţa nominală a Consiliului de Administraţie a regiei, acest ultim ordin, fiind contestat în instanţă de mai multe persoane printre care şi D.I.
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa nr. 28 din 29 ianuarie 2008, a admis în parte acţiunea completată, a anulat ordinul nr. 123/2005, în ceea ce priveşte pe reclamant şi intervenienţi, restul acţiunii a fost respinsă, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către părţile adverse.
Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 3612 din 21 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 27 aprilie 2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a emis ordinul nr. 553 din 27 aprilie 2009, prin care a modificat anexa la ordinul nr. 4/2009, privind componenţa Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor, conformându-se dispoziţiilor sentinţei nr. 28/2008.
Sentinţa nr. 28/2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 3612 din 21 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezintă titlu executoriu în sensul prevederilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, instanţa de executare fiind cea de contencios administrativ.
Executarea acestei sentinţe se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, în cauza de faţă dispozitivul sentinţei civile nr. 28/2008 fiind executat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin emiterea Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 553 din 27 aprilie 2009, iar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate reclamantului şi intervenienţilor, acestea putând fi executate potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004.
În sarcina pârâtei Regia Naţională a Pădurilor, însă, prin sentinţa nr. 28/2008 nu a fost stabilită nicio obligaţie de încheiere, de înlocuire sau de modificare a unui act administrativ, eliberare a unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative.
Ca atare, cum în sarcina acesteia nu a fost stabilită nicio obligaţie care să fie susceptibilă de executare, iar sentinţa nr. 28/2008, nu cuprinde nicio dispoziţie cu privire la hotărârile Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor, de la data emiterii ordinului nr. 123/2005 şi până la cea a emiterii ordinului nr. 553/2009, considerentele hotărârii nu produc efecte juridice, iar cererile reclamantului întemeiate pe dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nu sunt întemeiate, aplicabilitatea principiului de drept quod nullum est, nullum producit efectum, putând fi invocată într-o acţiune întemeiată pe dreptul comun în materie, respectiv art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, cu dovedirea vătămării dreptului sau interesului reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.I., reţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, formulând următoarele critici:
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că pentru admiterea cererii reclamantului ar fi trebuit ca anularea actelor subsecvente să fie trecută expres în dispozitivul sentinţei ce se execută, fiind unanim recunoscut principiul de drept potrivit căruia „Quod nullum est, nullum producit efectum”;
- întrucât ordinul anulat a dat naştere unor efecte juridice constând în numirea unui Consiliu de Administraţie, la rândul său, nelegal, care a adoptat hotărâri ce devin - şi acestea - nelegale, se impunea anularea, inclusiv a acestor acte, ca nelegale.
În drept, recurentul şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 alin. „(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Reclamantul a solicitat, prin cererea introductivă, executarea sentinţei nr. 28 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă şi, prin care s-a dispus „anularea în parte a Ordinului nr. 123/2005 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu privire la reclamant şi intervenienţi.
Faţă de împrejurarea că dispozitivul titlului executor nu cuprinde niciuna din ipotezele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv obligarea, fie la emiterea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, fie la efectuarea unor operaţiuni administrative, în mod corect instanţa de fond a respins cererea formulată de reclamant, privind aplicarea unei amenzi în temeiul textelor de lege menţionate.
În ceea ce priveşte anularea unor acte subsecvente ordinului nr. 123/2005 (actul administrativ parţial anulat), deşi este incontestabil principiul de drept invocat de reclamantul-recurent (anularea actului principal determină anularea actului subsecvent), acest principiu nu exclude obligaţia reclamantului de a solicita expres instanţei competente să se pronunţe cu privire la fiecare din actele a căror anulare o solicită, în cadrul unei acţiuni de fond, iar nu în cadrul unei cereri de executare formulate în baza art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinţei nr. 70 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1867/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 261/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
