ICCJ. Decizia nr. 1867/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1867/2011
Dosar nr. 3184/54/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 611/2010 din 21 decembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii A.G.C., A.C.M., B.G.I., B.O.I., B.B.V.M., C.R.P., C.I.V., D.C.I., D.F.C., D.I.F., D.G.I., F.A.I., G.G.M.J., G.G.I., G.M.E., G.N.V., G.P.D.M., I.P.I., I.C.G., I.Ş.C., M.I.V., M.M.N., M.D.C.L., M.G.M., M.G.I., N.I.V., O.F.G.L., O.I.G., O.M.S., P.G.A., P.N.G., P.R.C., P.G.D., P.G.N., P.S.G.A., P.I.G, R.I.C., S.I.M., S.A.M., S.I.A., T.I.M., V.I.G. şi V.I.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Aspectele de nelegalitate ale H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocate de reclamanţi, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii acestui act.
În acest sens, reclamanţii au susţinut că acest act, prin art. 2 alin. (3) şi (4), art. 6 alin. (2) şi (4) şi art. 10 alin. (2), cuprinde dispoziţii care exced celor prevăzute de Legea nr. 119/2010, deoarece reglementează cu caracter imperativ obligaţia depunerii unei cereri de recalculare a pensiei, precum şi a unor documente doveditoare privind veniturile realizate, pe care trebuie să le solicite prin centrele militare sau prin unităţile militare din care au făcut parte, stabilind un termen de acordare a drepturilor de pensii recalculate în raport de îndeplinirea acestei obligaţii.
Instanţa a constatat că deşi Legea nr. 119/2010 nu face nici o referire la pensiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin art. 11 H.G. nr. 735/2010 se dispune şi recalcularea acestora, aceste aspecte fiind de natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalităţii actul administrativ şi să argumenteze existenţa „cazului bine justificat”.
Cazul bine justificat derivă şi din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Instanţa a reţinut că, în speţă, existenţa unui prejudiciu material şi viitor decurge din însăşi prevederile H.G. nr. 735/2010, care formează obiectul cererii de suspendare, în condiţiile în care reglementează, cu caracter imperativ, determinarea cuantumului pensiei recalculate în raport de stagiile de cotizare şi punctajele medii anuale pe baza veniturilor realizate lunar de beneficiari, conform documentelor doveditoare depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, în caz contrar, urmând a se proceda discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual prin utilizarea salariului mediu brut pe economie, ca un fel de sancţiune care intervine în cazul nedepunerii în termen a documentelor doveditoare.
S-a mai reţinut că jurisprudenţa CEDO a apreciat în mod constant că o reducere substanţială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar a însăşi dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrâneţe.
Alături de argumentele expuse mai sus, instanţa de fond a avut în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004, astfel că a admis acţiunea reclamanţilor în sensul că a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece recalcularea pensiilor intimaţilor se face prin efectul Legii nr. 119/2010 şi este obligatorie în toate cazurile prevăzute la art. 1 din acest act normativ, iar nu facultativă şi lăsată la latitudinea beneficiarilor, astfel cum a reţinut prima instanţă, care a apreciat că H.G. nr. 735/2010 le-ar impune acestora să solicite această recalculare, prin adăugare la lege.
Arată recurentul că în mod eronat prima instanţă a reţinut că suntem în prezenţa unui caz bine justificat, că este eronat şi argumentul reţinut de prima instanţă, care se bazează pe caracterul iminent al pagubei rezultat din art. 1 al H.G. nr. 735/2010, prin aplicarea căruia pensiile recalculate vor intra în plată începând cu ianuarie 2011.
Recurentul apreciază că în condiţiile în care chiar instanţa a reţinut că plata pensiei recalculată se va face doar începând cu luna ianuarie 2011, prejudiciul iminent invocat de reclamanţi şi reţinut ca atare de instanţa de fond nu este actual.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin sentinţa civilă nr. 338 din 28 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtul Guvernul României de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 38 din 7 ianuarie 2011, s-a admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul Administraţiei Penitenciarelor conform legii nr. 119/2010, hotărârea fiind opozabilă erga omnes.
Astfel, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă împotriva aceluiaşi act administrativ normativ, ca rămasă fără obiect, reţinând că în considerentele deciziei Înaltei Curţi nr. 38/2011 se precizează faptul că H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 produce efecte erga omnes, cu alte cuvinte se referă la toate persoanele aflate sub incidenţa sa: foşti militari, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pentru care se dispune recalcularea pensiilor.
Pe de altă parte, H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011, intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.
Astfel, în cauză, actul administrativ a cărui suspendare se solicită, a fost abrogat, nemaiavând relevanţă cercetarea fondului cauzei.
Prin urmare, cererea de suspendare a executării H.G. nr. 735/2010 a rămas fără obiect.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a H.G. nr. 735/2010 ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 611/2010 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a H.G. nr. 735/2010 ca fiind rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 253/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
