ICCJ. Decizia nr. 2546/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2546/2011
Dosar nr. 76/42/2011/a4
Şedinţa publică de la 5 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ulterior precizată, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa - Biroul Vamal Constanţa Sud, suspendarea executării Deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2010 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, prin care au fost reţinute în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând taxe vamale, acciză şi TVA, în cuantum de 3.506.623 lei.
Totodată, a solicitat suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010 emise de aceeaşi pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând acciză şi TVA, în cuantum de 4.116.079 lei, precum şi majorări de întârziere şi penalităţi în cuantum de 350.827 lei până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că a importat conform Declaraţiei vamale din 16 septembrie 2010 o cantitate de 8000 kg de tutun expandat şi în conformitate cu prevederile Tarifului Vamal, reclamanta a stabilit încadrarea tarifară a mărfii importate (tutun expandat), pentru care taxa vamală preferenţială este SGP China 11,6%.
Reclamanta a mai arătat că, în urma controlului vamal efectuat, D.R.A.O.V. - Biroul Vamal Constanţa Sud a schimbat încadrarea tarifară corect declarată de către C.T.I.E.C. şi a decis în mod complet eronat şi neîntemeiat că marfa înscrisă în Declaraţia vamală din 16 septembrie 2010 se încadrează la poziţia tarifară 2403109xxx - Altele, din cadrul secţiunii 240xxx - Tutun pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice proporţie, pentru care Tariful Vamal prevede taxa vamală preferenţială SGP China 52,4% şi acciza de 81 Euro/kg. Prin urmare, organele vamale au emis Decizia nr. 207/2010, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de plată (taxe vamale, acciză şi TVA) în cuantum de 3.506.623 lei.
Ulterior, la data de 09 februarie 2011, reclamanta SC C.T.I.E.C. SA a cerut completatoarea acţiunii, solicitând suspendarea a încă cinci acte administrative fiscale, respectiv a deciziilor pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 22 octombrie 2010, 25 octombrie 2010, 26 octombrie 2010, 26 octombrie 2010, 27 octombrie 2010.
La data de 17 februarie 2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare privind suspendarea executării Deciziei nr. 213 din 27 octombrie 2010 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 26 octombrie 2010 emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând acciză şi TVA, în sumă de 10.290.200 lei, precum şi majorări de întârziere şi penalităţi în cuantum de 865.401 lei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea Deciziei nr. 213 din 27 octombrie 2010.
La termenul de judecată din data de 22 februarie 2011, instanţa de fond a disjuns capetele de cerere referitoare la suspendarea executării deciziilor nr. 210 din 25 octombrie 2010, nr. 211 din 26 octombrie 2010, nr. 212 din 26 octombrie 2010, nr. 213 din 27 octombrie 2010, obiectul prezentei cauzei vizând cererea de suspendare a executării deciziei nr. 213 din 27 octombrie 2010, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 76/42/2001/a4.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 89 din 9 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 213 din 27 octombrie 2010 emisă de D.R.A.O.V. – Biroul Vamal Constanţa, formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL în contradictoriu cu Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa - Biroul Vamal Constanţa Sud şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 557.780,30 lei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţei
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 15 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, argumentele invocate, nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din acelaşi act normativ, iar în privinţa pagubei iminente, a constatat că susţinerile reclamantei privind situaţia economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării, a sumelor mari reţinute, nu dovedesc prejudiciul material viitor si previzibil, fiind simple afirmaţii ce nu pot fi avute în vedere.
În aprecierea condiţiilor prevăzute de lege, prima instanţă a avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 213/2010 emisă de pârâtă s-a constatat, în urma expertizării mărfii declarate şi a certificatelor de analiză din 30 august 2010 şi din 31 august 2010, faptul că reclamanta a importat tutun expandat, procentul de tutun expandat fiind de 92,14 %, iar încadrarea tarifară conform dispoziţiilor legale a fost în conformitate cu regulile de interpretare 1 şi 6, dat fiind rezultatul analizelor de laborator şi modalitatea de prezentare la vămuire.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că argumentaţia referitoare la încadrarea tarifară a produsului nu este întemeiată, în condiţiile în care acest aspect nu a fost contestat, iar pârâta a reţinut, deopotrivă, că este vorba de tutun expandat, însă la stabilirea poziţiei tarifare de încadrare a avut în vedere normele aplicabile în ansamblu şi nu fracţionat.
În fine, instanţa de fond a mai reţinut că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare vizează fondul cauzei, respectiv, nelegalitatea actului administrativ, aspect ce excede însă cadrului procesual.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele:
3.1. În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat
Recurenta-reclamantă a considerat îndeplinită condiţia urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, cum ar fi:
- încadrarea tarifară stabilită de recurentă este corectă şi realizată cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului CEE nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară şi Statică şi Tariful Vamal Comun;
- tutunul importat nu poate fi încadrat la poziţia tarifară 2403109xxx, întrucât nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute de Regulament, chiar şi la o analiză sumară a prevederilor Regulamentului;
- analiza de laborator a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la Codul 24 martie 99.90, deoarece procentul de tutun expandat este de 92,14 %, respectiv 92,2 % şi pluteşte la suprafaţă în proporţie de cel puţin 80%;
- punctul de vedere al M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de C.T.I.E.C. este corectă şi legală;
- însăşi A.N.V. a confirmat recent legalitatea şi corectitudinea interpretării susţinute de recurentă;
- chiar şi în situaţia în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de C.T.I.E.C. s-ar fi încadrat la o altă secţiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deţine autorizaţie de antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit fiscal şi în regim suspensiv de la plata accizelor;
- organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeaşi declaraţie vamală, acelaşi import şi aceeaşi materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.;
- recurenta a achiziţionat din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către autorităţile vamale din Polonia la aceeaşi poziţie tarifară ca cea declarată în România.
Prima instanţă a ignorat cu desăvârşire situaţia de fapt, substanţială prin probatoriul administrat, care, coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia asupra Deciziei nr. 213/2010 planează o îndoială serioasă şi a reţinut în mod eronat că susţinerile recurentei privesc fondul cauzei.
În privinţa argumentului nelegalităţii reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea fi analizat de instanţa de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin lecturarea dispoziţiilor art. 105 C. proc. fisc.
Analiza de laborator s-a efectuat la 30 august 2010, respectiv 31 august 2010, prin care se statuează că accizele nu sunt datorate, iar Codul vamal şi celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât la momentul primei verificări, cât şi la momentul operării celei de-a doua.
Este contradictorie motivarea instanţei de fond potrivit căreia la stabilirea poziţiei tarifare de încadrare s-a ţinut seama de faptul că importul s-a realizat din China şi că au fost aplicabile normele în ansamblu şi nu fracţionat.
În realitate, stabilirea poziţiei tarifare nu se realizează pe criteriul provenienţei importului.
Instanţa de fond nu a examinat probele administrate, normele incidente şi argumentele valide expuse rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noţiunea de caz bine justificat.
3.2. În ceea ce priveşte incidenţa producerii unei pagube, motivarea lacunară a primei instanţei prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei pronunţate.
Prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea iminenţei producerii unei pagube şi a anihilat nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză (filele 11-12 dosar recurs).
Nu există nicio prevedere legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după introducerea contestaţiei împotriva actului administrativ.
4. Apărarea intimatei-pârâte Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa – Biroul Vamal Constanţa Sud, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la condiţia existenţei unui caz justificat.
Recurenta-reclamantă s-a referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente.
Recurenta nu a făcut dovada producerii pagubei, simplele afirmaţii nu pot fi luate în considerare.
II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
1.1. Cu privire la motivul de recurs referitor la existenţa unui caz bine justificat.
Pentru dovedirea îndeplinirii primei condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recurenta-reclamantă are obligaţia să argumenteze existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Argumentele legate de legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,
Corectitudinea încadrării tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză pe fondul cauzei.
De asemenea, analizarea prevederilor Regulamentului CCE nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară a verificării aparenţei actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.
Analiza de laborator a tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109xxx, astfel încât alte aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acţiunii de fond.
Punctul de vedere al M.A.P.D.R. nu are relevanţă, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin birourile vamale şi direcţiile vamale competente.
Adresa din 14 octombrie 2010 emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în vedere mai multe produse şi subcategorii de produse.
Înscrisul poate fi valorificat numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.
În ceea ce priveşte autorizaţia recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei vamale din 7 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Orice contestaţii/ pretenţii referitoare la autorizaţia de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor art. 14.
Încadrarea efectuată de autorităţile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ emis de autorităţile vamale din România.
Reverificarea pe calea inspecţiei fiscale este permisă de dispoziţiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C. proc. fisc., analiza legalităţii acesteia se poate realiza numai odată cu soluţionarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ţine de însăşi legalitatea actului administrativ.
Aşa fiind, se constată că prima instanţă a făcut o analiză corectă asupra condiţiei cazului bine justificat.
1.2. În ceea ce priveşte iminenţa producerii unei pagube.
În mod temeinic şi legal, judecătorul fondului a apreciat că susţinerile reclamantei sunt simple afirmaţii nedovedite.
Depunerea unor acte financiare contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor şi previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva sentinţei nr. 89 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2544/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 257/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
