ICCJ. Decizia nr. 257/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 257/2011

Dosar nr. 496/64/2009

Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 10 aprilie 2008, a fost înregistrată pe rolul Consiliului de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, sub nr.2/2008, acţiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov împotriva notarului public B.M. prin care s-a solicitat, în temeiul art. 39, art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 36/1995, aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de lege, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite.

S-a solicitat sancţionarea disciplinară a notarului public pentru săvârşirea următoarelor fapte:

- nerespectarea prevederilor Codului fiscal cu privire la aplicarea valorilor stabilite prin expertiza camerei Notarilor Publici alba Iulia pentru municipiul Sibiu, în cazul în care valorile declarate de părţi sunt inferioare celor din expertiza Camerei, expertiză aflată în vigoare la data de 01 ianuarie 2008.

În acest sens, s-a arătat că fapta evocată a produs consecinţe grave prin neîncasarea şi virarea la bugetul de stat a impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, a TVA calculat la onorariul notarial şi a impozitului aferent venitului notarului, ce trebuiau calculate la nivelul expertizei în vigoare pentru anul 2008 şi nu la nivelul celei aferente anului 2007, cum a procedat notarul.

- nerespectarea normelor deontologice privind concurenţa prevăzute în Codul deontologic şi Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin acceptarea de către notar a unor valori de taxare sub nivelul minim cuprins în normele aflate în vigoare.

S-a precizat că cercetarea prealabilă a fost efectuată la data de 01 aprilie 2008, actele întocmite fiind anexate acţiunii.

Prin hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2008, Consiliul de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România a admis acţiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov împotriva notarului public B.M. şi, în baza art. 39 coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995 a aplicat pârâtului B.M. sancţiunea amenzii în cuantum de 20 lei.

La emiterea aceste hotărâri au fost avute în vedere următoarele:

La sesizarea Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, prin actul de sesizare nr. 437 din 12 februarie 2008, Camera Notarilor Publici Braşov a dispus efectuarea unui control, în data de 15 februarie 2008, la biroul notarului public B.M. pentru verificarea aspectelor semnalate de camera Alba Iulia cu privire la autentificarea mai multor acte translative de proprietate, având ca obiect bunuri imobile situate în municipiul Sibiu, cu nerespectarea valorilor minime de expertiză, aplicabile în acest municipiu.

Comisia de control prin Nota de constatare nr. 200 din 21 februarie 2008, a reţinut că în zilele de 17 ianuarie 2008 şi 18 ianuarie 2008, la sediul biroului său din municipiul Braşov, notarul public B.M. a autentificat un număr de 46 de acte, toate având ca obiect imobile (garsoniere) rezultate în urma supraetajării unor blocuri din municipiul Sibiu. Aceste acte au fost autentificate fără ca părţile să facă dovada achitării TVA-ului aferent în conformitate cu Codul fiscal în vigoare de la 1 ianuarie 2008, iar taxarea lor s-a făcut în funcţie de valorile cuprinse în expertiza imobiliară valabilă pentru anul 2007.

Prin prisma art. 141 alin. (2) lit. f) coroborat cu art. 127 C. fisc., TVA-ul se aplică persoanelor care realizează operaţiuni imposibile de natura livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii ca rezultat a unei activităţi economice desfăşurate în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuare. Or, activitatea desfăşurată de vânzători, în speţă soţii V.C.P. şi V.F., este a unor persoane care au realizat venituri cu caracter de continuitate dat fiind faptul că aceştia au construit în municipiul Sibiu în jur de 200 garsoniere prin mansardarea unor blocuri, garsoniere pe care apoi le-au vândut.

Prin faptul că notarul public B.M. a acceptat taxarea actelor privind imobilele din municipiul Sibiu în funcţie de valorile cuprinse în expertizele valabile pentru anul 2007, puse la dispoziţia notarului de către vânzătoarea V.C.P. şi nu a respectat valorile stabilite prin expertiza Camerei Notarilor Publici Alba Iulia valabilă pe anul 2008, deşi aceasta se adusese la cunoştinţa tuturor notarilor din cadrul CNP Alba Iulia prin adresele nr. 2557 din 10 decembrie 2007, nr. 2607 din 27 decembrie 2007 şi nr. 6 din 3 ianuarie 2008, şi prin faptul că a autentificat actele în cauză fără a respecta valorile în vigoare la data încheierii actelor, majorate în 2008, în raport cu expertiza din 2007 cu aproape 90%, acesta a produs consecinţe grave prin neîncasarea şi nevirarea la bugetul de stat a impozitului pentru transferul de proprietate, neîncasarea TVA-ului calculat la onorariul notarial şi a impozitului aferent venitului din onorariul notarului, toate acestea fiind venituri ale statului neîncasate din cauza modului cuplabil în care a acţionat notarul public nesocotind dispoziţiile Codului Fiscal.

Prin astfel de practici pârâtul a adus atingere şi drepturilor Camerei Notarilor Publici Braşov (prin diminuarea bazei de calcul a contribuţiei către aceasta), dar şi drepturilor cuvenite Agenţiei Naţionale de cadastru şi Publicitate Imobiliară. Prin aceasta s-a creat în mod inevitabil o situaţie de concurenţă neloială faţă de colegii care au stabilit şi încasat taxe şi onorarii legale, pârâtul atrăgând clienţii prin practici nelegale.

Fapta de a folosi onorarii şi taxe sub nivelul minim constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) şi g) din Codul deontologic al notarilor publici. O asemenea faptă, prin consecinţele sale, reprezintă şi un comportament care aduce atingere onoarei şi probităţii profesionale a făptuitorului şi este sancţionată de prevederile art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995.

Ca urmare, acţiunea disciplinară apreciată ca fiind întemeiată, a fost admisă.

La individualizarea sancţiunii s-a avut în vedere gravitatea faptelor şi, în conformitate cu prevederile art. 39 coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, s-a aplicat pârâtului sancţiunea amenzii în cuantum de 20 lei.

împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie Camera Notarilor Publici Braşov - Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov şi notarul public B.M.

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici a criticat hotărârea contestată sub aspectul nelegalităţii sancţiunii aplicate, respectiv al cuantumului acesteia, susţinându-se că pe lângă pedeapsa prevăzută de lege pentru evaziune fiscală, suspendarea notarului pentru o perioadă de 6 luni nu ar fi exagerată.

Nu au fost criticate constatările Comisiei de Disciplină, soluţia de admitere a acţiunii şi legalitatea formală a aplicării unei sancţiuni.

Notarul public B.M. a criticat hotărârea mai sus menţionată sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare cu acesta. S-a arătat că acesta nu a primit nicio citaţie pentru vreun termen de judecată, semnăturile de pe confirmările de primire neaparţinându-i.

Prin Hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008, Consiliul Uniunii a admis contestaţia formulată de notarul public B.M., a casat hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei Consiliului de Disciplină spre rejudecare.

A respins contestaţia formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov.

La emiterea acestei hotărâri, Consiliul Uniunii a avut în vedere următoarele :

Faptele săvârşite de notarul public B.M. - încasarea unor onorarii şi taxe sub nivelul minim prevăzut - constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) şi g) din Codul deontologic al notarilor publici care, prin consecinţele sale, reprezintă şi un comportament care aduce atingere onoarei şi probităţii profesionale sancţionată de prevederile art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995, aşa cum corect a reţinut şi Consiliul de Disciplină în motivarea hotărârii sale. Însă, Consiliul de Disciplină nu a avut în vedere la individualizarea aplicării sancţiunii disciplinare gravitatea acestor fapte, soluţia pronunţată fiind una foarte blândă.

Cu toate acestea, având în vedere că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, Consiliul Uniunii a constatat, conform art. 105 alin. (2) şi art. 106 alin. (1) C. proc. civ.,, că hotărârea pronunţată de Consiliul de Disciplină este lovită de nulitate.

în consecinţă, Consiliul Uniunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 40 şi art. 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi ale art. 34 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi a hotărât, în unanimitate, respingerea contestaţiei formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov, admiterea contestaţiei formulate de notarul public B.M., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliului de Disciplină, cu menţiunea că la rejudecare să se ţină cont de aspectele invocate în contestaţia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov.

În urma acestei hotărâri, acţiunea disciplinară a fost din nou înregistrată pe rolul Comisiei de Disciplină, sub nr. 1/2009.

În cursul rejudecării acţiunii disciplinare, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantului Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov.

Prin această cerere s-a solicitat, faţă de faptele notarului public B.M. pentru care s-a formulat acţiunea disciplinară, admiterea acesteia.

Prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009, Colegiul de Disciplină a admis acţiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov împotriva notarului public B.M., a admis cererea de intervenţie formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia şi, în baza art. 39 lit. d) coroborat cu art. 41 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 36/1995, a aplicat notarului public sancţiunea suspendării pe o durată de 1 lună.

La data de 7 septembrie 2009 reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Braşov şi Camera Notarilor Publici Alba Iulia, în principal anularea Hotărârii nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunţată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, iar în subsidiar, anularea Hotărârii nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunţată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 şi în consecinţă, admiterea contestaţiei formulată împotriva Hotărârii nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunţată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 în sensul ca, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009, iar în subsidiar să se dispună respingerea acţiunii disciplinare formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov şi respingerea cererii de intervenţie în interesul altuia formulată de Camera Notarilor Publici Alba Iulia, cu cheltuieli de judecată.

în legătură cu capătul de cerere privind casarea cu trimitere spre rejudecare la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea contestată, completul de judecată al Consiliului Uniunii a concretizat sub forma a două fraze motivarea soluţiei, fără a preciza de ce criticile sunt nefondate, de ce faptele respective reprezintă abateri disciplinare, respectiv „nu motivează în niciun fel";, motivarea suferind de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă şi să fie insuficientă.

Prin raportare la dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,, Consiliu Uniunii are obligaţia să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar motivarea trebuie să se refere la toate actele dosarului şi să fie în concordanţă cu ele.

Hotărârea atacată este lipsită de fundament juridic, necorespunzătoare împrejurărilor de fapt, dovedite cu probe concludente şi nu cuprinde motivele adoptării ei.

Instanţa Consiliului Uniunii nu a motivat în fapt şi drept împrejurările care au stat la baza hotărârii pronunţate, astfel că, faţă de aceste considerente, apare ca nelegală soluţia atacată.

în consecinţă, reclamantul a considerat că în cauză sunt întrunite condiţiile anulării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

În legătură cu solicitarea de trimitere spre rejudecare a cauzei la Colegiul de Disciplină, reclamantul a reiterat toate aspectele prezentate anterior şi în privinţa hotărârii Colegiului de Disciplină. De asemenea, din acelaşi punct de vedere a mai arătat că, deşi Colegiul de disciplină a constatat tardivitatea formulării întâmpinării, ceea ce ar echivala, în opinia reclamantei, cu decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe şi a ridica excepţii, în afara celor de ordine publică, însă, din hotărârea Colegiului ar rezulta că pârâtului i s-au încuviinţat probe în acest sens făcându-se referire la depoziţia martorei V.C. S-a mai arătat că acelaşi organ jurisdicţional a omis a se pronunţa asupra tuturor apărărilor din întâmpinare şi a „încurcat în mod nepermis stadiul procesual"; în care se aflau, reclamantul referindu-se la faptul că în motivarea hotărârii s-a făcut vorbire despre hotărârea instanţei de fond, deşi acesta era chiar stadiul soluţionării cauzei. Sub acest aspect, s-a concluzionat în sensul că, datorită caracterului devolutiv al acestei faze procesuale, Colegiul trebuia să cerceteze toate apărările pârâtului formulate oral sau în scris.

Criticile au mai vizat şi lipsa motivării întrunirii condiţiilor răspunderii disciplinare şi admiterea cererii de intervenţie precum şi faptul că, deşi Colegiul a încuviinţat şi administrat probe, a omis să le analizeze fără vreo justificare.

De asemenea, s-a mai susţinut că prin modul în care a fost motivată hotărârea, s-a realizat o „încălcare flagrantă a celor mai elementare drepturi ale omului şi cetăţeanului şi, în special, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare";. S-a făcut referire în acest sens la art. 11 şi art. 20 din Proclamaţia Universală a Drepturilor Omului şi la art. 16 alin. (8) şi art. 21 din Constituţia României.

De asemenea, criticile au vizat şi aplicarea principiului „non reformatio in pejus”, arătându-se că prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 287 din 14 noiembrie 2008, pe de o parte a fost admisă contestaţia formulată de către reclamant împotriva Hotărârii Consiliului de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 iunie 2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare Consiliului de disciplină, iar pe de altă parte a fost respinsă contestaţia formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov împotriva aceleiaşi hotărâri.

În opinia reclamantului, în rejudecare s-a aflat în propria sa cale de atac, neputându-se crea o situaţie mai grea pentru partea care a exercitat calea de atac.

Faţă de soluţia pronunţată prin Hotărârea nr. 3 din 14 iunie 2008 a Colegiului de Disciplină prin care s-a aplicat reclamantului sancţiunea amenzii în cuantum de 20 lei, prin Hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008 a aceluiaşi colegiu, trebuia să-şi producă efectele principiul „non reformatio in pejus”, în sensul că nu se putea agrava situaţia reclamantului în propria cale de atac. In argumentarea acestei susţineri, s-a arătat că dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. civ., se aplică şi în procedura cercetării prealabile.

în legătură cu înţelesul expresiei „neagravarea situaţiei";, reclamantul susţine că practica şi doctrina au arătat că aceasta trebuie să aibă o largă cuprindere, principiile degajate de dispoziţiile textului de lege anterior menţionat urmând să-şi găsească aplicabilitatea ori de câte ori, în mod concret, datorită implicaţiilor procesuale căilor de atac declanşate de una dintre părţile din proces, ar putea înrăutăţi situaţia acestora.

Datorită faptului că, între alte soluţii, instanţa de control judiciar poate dispune şi desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, s-a subliniat faptul că obligarea respectării dispoziţiilor principiului „non reformatio in pejus” se menţine în orice cadru procesual declanşat ca urmare a declarării căii de atac de către cel cercetat.

Reclamantul a susţinut în motivarea acţiunii şi inadmisibilitatea cererii de intervenţie accesorie formulată de Colegiul director al Camerei notarilor publici Alba Iulia.

în acest sens, a arătat că procedura în atragerea răspunderii disciplinare a notarului public este reglementată de art. 31-35 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995.

Au fost prezentate aceste dispoziţii arătându-se că cererea de intervenţie nu poate fi admisă nici în principiu întrucât prevederile anterior menţionate nu prevăd posibilitatea formulării unei astfel de cereri, iar admiterea ei echivalează cu o adăugare la lege.

De asemenea, s-a susţinut că pentru ca o asemenea cerere să devină admisibilă, este necesară justificarea unui interes, procedura desfăşurată în faţa Consiliului neaducând acestei părţi nici un avantaj legal, ci urmărind doar şicanarea reclamantului.

Singurul interes în cadrul promovării unei acţiuni disciplinare îl reprezintă atragerea răspunderii notarului public care este de competenţa exclusivă a propriei Camere, respectiv a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov.

Reclamantul a mai susţinut prin acţiunea sa că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii disciplinare.

Pornindu-se de la dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 36/1995 şi de la solicitările Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov privind faptele ce ar fi atras răspunderea disciplinară, a fost prezentată situaţia de fapt privind respectarea prevederilor Codului fiscal şi s-a susţinut lipsa intenţiei în săvârşirea aşa-zisei fapte.

Pârâtele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Braşov şi Camera Notarilor Publici Alba Iulia au formulat în cauză întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată şi constatarea că actele criticate sunt temeinice şi legale.

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia în sprijinul reclamantului Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov, în baza art. 49 alin. (1) C. proc. civ.,, potrivit căruia „ oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane"; iar prin sentinţa nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor din România, Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov şi Camera Notarilor Publici Alba Iulia, a anulat Hotărârea nr. 207 din 05 iunie 2009 pronunţată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 şi Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 3/2009 şi a obligat pârâtul Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România să pronunţe o nouă hotărâre prin care să soluţioneze acţiunea disciplinară exercitată de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov faţă de reclamantul notar public B.M., cu respectarea principiului „non reformatio in pejus”potrivit art. 315 alin. (4) raportat la art. 296 C. proc. civ..

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Sesizat cu contestaţiile Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov şi a notarului public B.M., Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, a admis contestaţia notarului dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Comisiei de Disciplină şi a respins contestaţia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov.

Analizând criticile aduse de persoana cercetată şi de organul de sesizare, instanţa de fond a constatat că primul a invocat nelegala sa citare, iar cel de al doilea, cuantumul prea mic al pedepsei aplicate.

Structura considerentelor Hotărârii nr. 287 din 14 noiembrie 2008 a Consiliului Uniunii este împărţită în două, respectiv, una ce vizează fondul cauzei, invocată de Colegiul Director, în cadrul căreia Consiliul a rezumat şi confirmat starea de fapt reţinută prin hotărârea contestată, cu menţiunea că pedeapsa aplicată este prea blândă, şi a doua prin care s-a constatat că susţinerile notarului public privind neîndeplinirea procedurii de citare cu acesta în cursul soluţionării acţiunii disciplinare în faţa Comisiei de Disciplină sunt întemeiate, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.

Faţă de aceste argumente, s-a dispus admiterea contestaţiei notarului public cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a cauzei şi respingerea contestaţiei Colegiului Director.

Această hotărâre nu a fost atacată în vederea supunerii sale controlului judecătoresc, astfel că dispoziţiile materializate în soluţionarea contestaţiilor au caracter definitiv.

Fiind vorba despre organe jurisdicţionale stabilite de lege, normele procedurale speciale în materie ce reglementează activitatea de soluţionare a acţiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici, expuse anterior, se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.

Ca urmare, deşi evident, în cadrul considerentelor hotărârii Consiliului Uniunii nr. 287 din 14 noiembrie 2008, există contradicţii referitoare la modul de analizare a contestaţiei. Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov şi modul de soluţionare a acesteia, soluţia dată acestei contestaţii care reprezintă rezultatul deliberării tuturor membrilor Consiliului, trebuia avută în vedere de Comisia de Disciplină cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, în măsura în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu notarul public în cursul primei soluţionări a acţiunii disciplinare în faţa Comisiei de Disciplină, acesta ar fi trebuit să fie, din punct de vedere procedural, primul aspect supus analizei de către organul jurisdicţional, urmând ca cealaltă contestaţie să fie analizată doar pentru ca, în cazul în care argumentele invocate ar fi fost justificate, să fie avute în vedere în cadrul rejudecării (art. 297 şi art. 316 C. proc. civ.).

După a doua rejudecare a acţiunii disciplinare de către Comisia de Disciplină, în urma admiterii acţiunii disciplinare s-a aplicat o pedeapsa mai mare decât prima şi, cu toate că, în cadrul contestaţiei formulate de notarul public împotriva acestei a doua hotărâri, a fost invocată încălcarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, Consiliul Uniunii nu a cercetat cauza şi sub acest aspect, rezumându-se să analizeze strict fondul cauzei şi să constate temeinicia şi legalitatea hotărârii contestate, cu consecinţa menţinerii acesteia.

într-adevăr, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la judecata în primă instanţă şi în faza controlului judiciar, astfel că şi dispoziţiile art. 296 şi art. 315 alin. (4) sunt aplicabile. Potrivit acestor dispoziţii, instanţa de control judiciar poate păstra ori schimba în tot hotărârea atacată, însă autorului căii de atac nu i se poate crea în propria sa cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Ca urmare, în măsura în care prin hotărârea nr. 287 din 14 noiembrie 2008, Consiliul Uniunii a admis doar contestaţia formulată de notarul public, cu ocazia rejudecării nu se poate agrava situaţia contestatorului, în sensul aplicării principiului consacrat în doctrină „non reformatio in pejus”care garantează dreptul la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 207 din 05 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 a Comisiei de Disciplină a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România pentru ca la soluţionarea acţiunii disciplinare ca urmare a trimiterii spre rejudecare să se respecte dispoziţiile principiului „non reformatio in pejus”, potrivit considerentelor reţinute.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România , Camera Notarilor Publici Braşov şi Camera Notarilor Publici Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, printr-o interpretare subiectivă a normelor şi principiilor incidente în cauză, motiv de modificare a sentinţei, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi, prin motivele de recurs formulate, susţin că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că atât Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 cât şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România prin Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009, dată în soluţionarea contestaţiei, au procedat la soluţionarea acţiunii disciplinare exercitată de pârâtul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov faţă de intimatul-reclamant – notar public B.M., cu nerespectarea principiului „non reformatio in pejus”potrivit art. 315 alin. (4) raportat la art. 296 C. proc. civ.

Aceasta, susţin recurenţii-pârâţi, deoarece prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 287/2008, constatându-se că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, s-a dispus admiterea contestaţiei formulate de notarul public B.M., casarea Hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi trimiterea cauzei spre rejudecare Consiliului de Disciplină, cu menţiunea ca la rejudecare să se ţină cont de aspectele invocate în contestaţia Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov .

Precizează recurenţii-pârâţi că atâta vreme cât prin Hotărârea nr. 287/2008 a Consiliului Uniunii s-a constatat că Hotărârea Consiliului de Disciplină este lovită de nulitate absolută, aceasta fiind casată cu trimitere pentru rejudecare, în considerente menţionându-se şi faptul că „la rejudecare să se ţină cont şi de aspectele invocate în contestaţia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov”, ceea ce înseamnă că hotărârea a fost casată cu trimitere, fără a se intra în cercetarea fondului, părţile fiind repuse în situaţia anterioară, instanţa de fond nu era îndreptăţită a aprecia că în speţă nu s-a dat eficienţă principiului „non reformatio in pejus”.

Mai mult, susţin recurenţii-pârâţi, Hotărârea Consiliului de Disciplină nr. 3 din 14 iunie 2008 a fost atacată de ambele părţi, deci şi de către Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov, contestaţia acestuia fiind respinsă fără a fi analizată pe fond, tocmai pentru că s-a dispus casarea cu trimitere şi reluarea judecăţii pentru lipsa de procedură cu contestatorul B.M.

Or, principiul „non reformatio in pejus” este limitat numai la calea de atac proprie, putând fi invocat în acele situaţii când partea a atacat în mod solitar hotărârea pronunţată.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondată şi menţinerii ca temeinice şi legale a hotărârilor atacate.

Recursul este fondat şi urmează a fi admis potrivit considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este cert că prin Hotărârea nr. 287/2008 pronunţată de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România s-a admis contestaţia formulată de notarul public B.M. şi s-a dispus casarea Hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul de Disciplină, dat fiind că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită, reţinându-se totodată că Hotărârea Consiliului de Disciplină este lovită de nulitate absolută.

Prin aceeaşi Hotărâre nr. 287/2008 a Consiliului Uniunii s-a dispus respingerea Contestaţiei formulate de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov.

Potrivit art. 315 alin. (2) C. proc. civ., „când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat”.

Reluarea judecăţii după casare cu trimitere înseamnă o nouă judecată în prezenţa tuturor părţilor din proces, cu respectarea tuturor principiilor de judecată, inclusiv principiul contradictorialităţii.

Acelaşi raţionament a fost avut în vedere şi de către Consiliul Uniunii, la momentul pronunţării Hotărârii nr. 287/2008 prin care s-a dispus casarea cu trimitere la Consiliul de Disciplină a hotărârii nr. 3 din 14 iunie 2008, fapt ce rezultă din chiar considerentele acesteia, potrivit cărora „la rejudecare să se ţină cont de aspectele invocate în contestaţia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov”.

Rezultă astfel că nu a fost analizată pe fond contestaţia Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici Braşov, în Hotărâre fiind prezentată succint doar starea de fapt.

De altfel, în rejudecare prin Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 Consiliul de Disciplină a reanalizat acţiunea formulată de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov, acţiune pe care a admis-o sancţionând pe notarul public B.M.

Având în vedere toate aceste aspecte este cert că vis-à-vis de intenţia reală a membrilor Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România ne aflăm în faţa unei greşite formulări a dispozitivului Hotărârii pronunţate prin respingerea contestaţiei Colegiului Director.

Aşadar, cum Hotărârea pronunţată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 iunie 2008 a fost atacată de ambele părţi este exclusă aplicarea principiului „non reformatio in pejus”, principiu ce este limitat numai la calea de atac proprie.

Şi literatura de specialitate este în acelaşi sens şi anume că „în cazul declarării recursului şi de partea adversă controlul este bilateral, iar egalitatea părţilor şi contradictorialitatea exclud beneficiul ce decurge din exercitarea solitară a respectivei căii de atac” ( I.Deleanu, V. Deleanu).

Principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac este aplicabil şi cu prilejul rejudecării în fond a cauzei, după casare,dar numai în situaţia în care rejudecarea a intervenit ca urmare a iniţiativei uneia dintre părţi de a declanşa controlul judiciar, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Rezultă astfel din cele expuse că instanţa de fond a pronunţat soluţia atacată cu recurs numai printr-o aplicare greşită a textelor de lege şi care reglementează principiul neagravării situaţiei în calea de atac - „non reformatio in pejus”, în mod eronat fiind anulată Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009, a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 2/2009 şi Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România în dosarul nr. 3/2009, cu trimiterea cauzei la Consiliul de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, pentru a pronunţa o nouă hotărâre prin care să soluţioneze acţiunea disciplinară pornită împotriva intimatului-reclamant cu respectarea acestui principiu.

Cât priveşte fondul cauzei, Înalta Curte reţine că atât Hotărârea nr. 1 din 28 februarie 2009 a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România cât şi Hotărârea nr. 207 din 5 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii Consiliului de Disciplină, hotărâre prin care intimatul-reclamant a fost sancţionat cu suspendarea din funcţie pe o durată de o lună, au fost pronunţate în concordanţă cu prevederile din Legea nr. 36/1995 şi având la bază gravitatea abaterii disciplinare săvârşită, aceea de a percepe taxe pentru actele autentificat în anul 2008, pe baza unui expertize din anul 2007, încălcând astfel legislaţia fiscală şi normele deontologice profesionale.

Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 207 din 5 iunie 2009, contrar celor susţinute de intimatul-reclamant, respectă dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea membrilor Consiliului Uniunii referitor la vinovăţia notarului public, probele existente la dosarul cauzei dovedind pe deplin săvârşirea de către acesta a abaterilor disciplinare reţinute în sarcina sa.

Astfel s-a reţinut că notarul public B.M. a autentificat un număr de 46 de acte având ca obiect imobile situate în municipiul Sibiu, folosind pentru calculul taxelor valorile din raportul de expertiză pe anul 2007, producând consecinţe grave prin neîncasarea şi nevirarea la bugetul statului a impozitului pentru transferul dreptului de proprietate, TVA, impozitul pe venit, nesocotind astfel dispoziţiile Codului fiscal.

Fapta săvârşită este de fapt concurenţă neloială şi ea constituie o încălcare a prevederilor art. 28 lit. f) şi g) din Codul deontologic şi art. 39 lit. d) din Legea nr. 36/1995.

Art. 28 lit. g) din Codul deontologic al Notarilor Publici din România, prevede ca „manifestări de concurenţă neprincipială”, „folosirea unor onorarii sub nivelul minim stabilit”, iar la lit. m) din acelaşi text se prevede că sunt sancţionate, „orice acţiuni, gesturi, atitudini şi alte forme de manifestare ale notarului , personal sau prin interpuşi, prin care se urmăreşte atragerea clientelei şi sporirea veniturilor biroului său notarial, în detrimentul altor notari”.

De fapt, astfel cum precizează şi recurenţii-pârâţi, intimatul-reclamant a recunoscut existenţa neregulilor constatate de Corpul de control, însă a încercat minimizarea sau repararea, acolo unde a fost posibil, a acestor nereguli.

La stabilirea sancţiunii aplicate s-au avut în vedere şi mijloacele de probă şi dovezile pe care intimatul-reclamant le-a considerat necesare, însă în mod corect atât Consiliul de Disciplină cât şi Consiliul Uniunii le-au considerat neconvingătoare.

Totodată, s-a avut în vedere că prin abaterea disciplinară săvârşită, intimatul-reclamant în calitate de notar a adus prejudicii întregului sistem notarial, nu numai Camerei din care face parte.

Referitor la critica pe care intimatul-reclamant o formulează în acţiunea introdusă la instanţă, cu privire la greşita admitere a cererii de intervenţie a Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, aceasta este nefondată.

Consiliul de Disciplină, în baza art. 49 alin. (1) C. proc. civ.,, a admis în mod corect cererea de intervenţie accesorie a Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, considerând că aceasta justifică un interes în cauză, interesul fiind unul profesional, Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Braşov fiind sesizat de Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Alba Iulia, în urma plângerilor notarilor publici, cu privire la exercitarea neconformă a activităţii de către notarul public B.M.

Drept consecinţă, criticile formulate de intimatul-reclamant ce vizează cele două Hotărâri, ale Consiliului de Disciplină şi Consiliului Uniunii sunt neîntemeiate, motiv pentru care acţiunea formulată de acesta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Ca o concluzie, a celor expuse, se va admite recursul declarat de cele trei pârâte împotriva sentinţei nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge în tot acţiunea formulată de B.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Braşov şi Camera Notarilor Publici Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 169/F din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge în tot acţiunea formulată de B.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2546/2011. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 26/2011. Contencios. Obligare emitere act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: