ICCJ. Decizia nr. 2560/2011. Contencios

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2560/2011

Dosar nr.42642/55/2008

Şedinţa publică din 5 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2008, reclamantul O.I. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, solicitând a se constata că a depus în termen actele necesare din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea titlului de "Luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989" şi a se dispune obligarea pârâţilor la emiterea actului la care are dreptul.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că la data de 29 iulie 1996 a depus la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989 dosarul conţinând actele necesare obţinerii certificatului de revoluţionar, fără a primi vreun răspuns.

Ulterior, şi-a refăcut dosarul, depunându-l sub nr. Y la data de 3 noiembrie 2004 şi completându-l cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea revoluţionară desfăşurată.

Reclamantul a mai arătat că la data de 15 februarie 2007 dosarul său a fost apreciat ca fiind complet, conform procesului-verbal nr. X şi că, la aceeaşi dată a constatat ataşarea la actele sale a unui alt dosar, pe numele lui O.I.I., care a obţinut certificatul şi brevetul de revoluţionar.

La 6 februarie 2008, a susţinut reclamantul, şi-a completat dosarul iniţial, fiind programat din nou la comisie la 10 aprilie 2008, când însă nu a primit nicio soluţie, fiind astfel privat de a obţine certificatul care să ateste activitatea sa revoluţionară, pentru care a şi fost ales în funcţia de vicepreşedinte al Organizaţiei Revoluţionare 89 Arad.

2. Hotărârea Curţii de Apel în primul ciclu procesual

Prin Sentinţa civilă nr. 293 din 31 octombrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, dispunând obligarea Secretariatului de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 la eliberarea către acesta a titlului de "Luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989", precum şi obligarea pârâtei Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 să avizeze favorabil titlul eliberat pe seama reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că a rezultat din probele administrate că reclamantul a participat la revoluţie şi a depus la 29 iulie 1996 Dosarul nr. X/1996 la Comisia pentru cinstirea eroilor revoluţiei române din decembrie 1989, neobţinând însă certificatul de revoluţionar şi brevetul corespunzător datorită epuizării formularelor tipizate.

Instanţa a mai reţinut că reclamantul şi-a refăcut documentaţia şi dosarul, pe care le-a depus la 3 noiembrie 2004 sub nr. Y/2004, verificat la 15 februarie 2007 şi atestat ca fiind complet de Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 prin procesul-verbal din 15 februarie 2007.

S-a mai constatat că dosarul reclamantului, înregistrat sub nr. Y a fost analizat în mod repetat, fără însă a se da o soluţie cererii reclamantului.

3. Calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisia parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În recursul formulat de primul pârât s-au invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, tardivitatea depunerii cererii şi excepţia de conexitate a cauzei.

Astfel, recurentul Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 a precizat că se află în imposibilitate de a analiza cererea pentru acordarea titlului de "Luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989", întrucât organismul abilitat în acest scop, Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989, şi-a încetat activitatea la 13 mai 1997, iar reclamantul nu a făcut dovada că dosarul depus a fost analizat de acea comisie, până la acea dată, împrejurare în raport de care acţiunea este şi tardivă.

Recurentul a mai arătat şi faptul că o cerere cu acelaşi obiect, respectiv constatarea că s-au depus în termen actele cerute de lege pentru acordarea titlului potrivit Legii nr. 42/1990, se află pe rolul Judecătoriei Arad, instanţa de fond respingând în mod neîntemeiat excepţia de conexitate.

Pe fondul cauzei, recurentul a criticat sentinţa, arătând că reclamantul nu a făcut dovada că, anterior datei de 13 mai 1997, a depus documentaţia cerută de lege pentru eliberarea titlului solicitat, pe care secretariatul nu este abilitat să-l emită, atributul acesta revenind Preşedintelui României.

În recursul declarat de cea de-a doua pârâtă s-a invocat de asemenea, netemeinicia sentinţei, instanţa neţinând cont de faptul că procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar, prevăzută de Legea nr. 341/2004, nu a fost încă finalizată, astfel încât nu se poate reţine nesoluţionarea cererii în termenul legal.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin Decizia civilă nr. 2897 din 27 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile formulate, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a constatat în mod întemeiat că reclamantul a depus la 29 iulie 1996 la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989 un dosar pentru obţinerea calităţii de luptător în revoluţie, conţinând 16 file şi înregistrat sub nr. X, împrejurare dovedită nu numai cu înscrisul ce atestă depunerea dosarului, dar şi cu înregistrarea ulterioară la comisia constituită la nivelul secretariatului, la 3 noiembrie 2004, sub nr. Y, a cererii de preschimbare a certificatului, chiar în lipsa actului doveditor al calităţii de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990.

A arătat Curtea că, acceptând refacerea dosarului şi a documentaţiei în anul 2004, pârâtul şi-a asumat culpa nesoluţionării cererii iniţiale din anul 1996, astfel încât nu mai poate invoca faptul că solicitarea reclamantului ar fi fost ulterioară datei de 13 mai 1997 şi nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive care apare ca neîntemeiată.

Instanţa de recurs a apreciat, însă, că din actele dosarului nu rezultă modul de soluţionare a dosarului depus de reclamant sub nr. Y/2004, impunându-se trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru completarea probelor.

A mai decis instanţa de recurs că se impune ca, în fond, după casare, instanţa de trimitere să impună pârâtului să depună la dosar dovada modului de soluţionare a dosarului reclamantului, pornind însă de la premisa că acesta a solicitat în termenul legal eliberarea certificatului de revoluţionar, iar secretariatul are abilitarea de a-i rezolva cererea.

A mai constatat că, întrucât reclamantul a pretins existenţa unei confuzii a dosarului său cu cel al unei alte persoane, cu acelaşi nume, confuzie petrecută în anii 1996 şi 1997, pârâtul la cererea instanţei a prezentat aceste documente în Şedinţa publică din 14 octombrie 2008, conţinutul acestuia nefiind menţionat însă în considerentele sentinţei, urmând ca instanţa de trimitere să solicite depunerea acelor documente în copie la dosar pentru a putea fi verificate susţinerile reclamantului.

Înalta Curte a respins excepţiile invocate de către pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, constatând că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara a fost corect sesizată, reclamantul solicitând prin acţiune şi obligarea celor două autorităţi publice centrale la eliberarea certificatului. În aceste împrejurări, excepţia de conexitate nu este admisibilă, cu atât mai mult cu cât la Tribunalul Arad judecarea cauzei este suspendată, dispunându-se sesizarea Curţii Constituţionale.

Excepţia tardivităţii a fost respinsă cu motivarea că acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze se întemeiază pe prevederile Legii nr. 554/2004, invocându-se refuzul autorităţii publice de a emite actul solicitat.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 a fost respinsă întrucât acest pârât are atribuţia de a face propuneri pentru acordarea titlului, potrivit OUG nr. 184/1999 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 42/1990.

5. Hotărârea Curţii de Apel în rejudecare

Prin Sentinţa civilă nr. 339 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către reclamantul O.I. şi a obligat pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la eliberarea către reclamant a certificatului pentru titlul de Luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, precum şi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 8.334 RON.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond, evocând dispoziţiile Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi ale HG nr. 566/1996, a constatat că reclamantul O.I. a depus la data de 29 iulie 1996 dosarul pentru eliberarea calităţii de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, dosar ce cuprinde 16 file şi avea numărul de înregistrare X/1996.

Examinând înscrisurile depuse, Curtea a apreciat că reclamantul a făcut dovada înregistrării dosarului pentru eliberarea titlului de luptător în Revoluţia Română din Decembrie 1989, dosar ce cuprindea toate documentele prevăzute de lege.

A mai apreciat instanţa de fond că depunerea dosarului din 29 iulie 1996 la fosta Comisie este atestat în conformitate cu prevederile art. 20 din HG nr. 566/1996, iar nesoluţionarea acestuia nu-i poate fi imputată reclamantului astfel încât este logic ca acesta să beneficieze de prevederile art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 în forma în vigoare la data depunerii dosarului din 3 noiembrie 2004.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul a depus toate documentele necesare, dar pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a avut o atitudine inconsecventă raportat la documentele depuse în cauză de către reclamant, atitudine ce nu poate fi imputabilă reclamantului.

Pârâtul avea obligaţia de a soluţiona cererea reclamantului prin raportare la prevederile art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 în forma iniţială neexistând nicio justificare pentru care pârâtul nu a avut nicio activitate în perioada 15 aprilie 2005 - 26 septembrie 2006, iar după intervenirea modificării legislative cuprinse în HG nr. 1707/2006 a solicitat reclamantului depunerea unor documente care nu se aflau în posesia acestuia, nefiindu-i niciodată eliberate întrucât Dosarul din 29 iulie 1996 depus la fosta Comisie nu a fost finalizat într-una din modalităţile prevăzute de HG nr. 566/1996.

De vreme ce reclamantul a făcut dovada formulării cererii pe baza HG nr. 566/1996 nefinalizată din motive neimputabile acestuia, aspect coroborat cu probatoriul depus de acesta, refuzul pârâţilor la eliberarea certificatului de atestare a Titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite apare ca fiind unul nejustificat conform art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 fiind exprimat prin exercitarea eronată a dreptului de apreciere conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a arătat că obligaţia dispusă de instanţă presupune ca în prealabil pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să înainteze Comisiei Parlamentare propunerea de eliberare a certificatului, iar aceasta din urmă să o avizeze favorabil întrucât prezenta hotărâre este opozabilă ambilor pârâţi şi vizează astfel obligarea acestora la exercitarea favorabilă reclamantului a atribuţiilor reglementate de art. 15 - 16 din HG nr. 1412/2004, cu modificările ulterioare.

Curtea a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, reţinând că acesta a fost soluţionată, fiind respinsă ca neîntemeiată, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare nr. 2897 din 27 mai 2009, or, dezlegările date problemelor de drept de către instanţa de recurs sunt obligatorii pentru instanţele de fond conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii pentru considerentul că prin OUG nr. 84/2009 a fost prelungit termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar până la 01 ianuarie 2010, instanţa de fond a reţinut că la data soluţionării cauzei această excepţie a rămas fără obiect întrucât a expirat termenul instituit prin OUG nr. 84/2009, iar, pe de altă parte, prezenta acţiune a fost introdusă la data de 06 mai 2008 şi a vizat aplicarea dispoziţiilor dispuse de art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004.

Excepţia privind lipsa procedurii prealabile a fost respinsă cu motivarea că prezenta acţiune este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, reclamantul invocând refuzul autorităţilor pârâte de a-i elibera însăşi certificatul de revoluţionar, condiţii în care, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă prealabilă nu este necesară.

Referitor la excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor cu ocazia rejudecării cauzei în fond, Curtea a reţinut că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a invocat această excepţie prin raportare la Decizia civilă nr. 9162 din 4 decembrie 2008 a Judecătoriei Arad pronunţată în Dosar nr. X/X/2008 prin care s-a respins acţiunea în constatare formulată de reclamant împotriva aceloraşi părţi, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 375/R/22 aprilie 2010. Autoritatea de lucru judecat nu poate fi reţinută în speţă întrucât aceasta presupune o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză or, prin sentinţa civilă invocată acţiunea reclamantului a fost respinsă nu ca neîntemeiată, ci ca inadmisibilă fiind calificată de instanţa civilă ca o acţiune în constatare inadmisibilă în condiţiile art. 111 C. proc. civ. câtă vreme s-a reţinut că reclamantul are deschisă calea acţiunii în realizarea ce face obiectul prezentului dosar.

6. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., respectiv instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii schimbând înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestuia şi a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea şi greşita aplicare a legii.

a. Recursul formulat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989

Recurentul a reiterat excepţiile invocate la fondul cauzei privind tardivitatea depunerii cererii, lipsa procedurii prealabile, autoritatea de lucru judecat şi lipsa calităţii procesual pasive a acestei instituţii.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurentul a arătat că hotărârea cuprinde dispoziţii potrivnice în ceea ce priveşte eliberarea certificatelor de revoluţionar, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a fost împuternicit să elibereze certificate de revoluţionar, iar prin Legea nr. 341/2004 a fost abilitat doar să preschimbe certificatele de atestare a titlurilor eliberate în baza Legii nr. 42/1990.

A susţinut că acţiunea reclamantului este tardivă întrucât doar Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 şi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, comisii care şi-au încetat activitatea, ultima la data de 13 mai 1997, au putut analiza cererile de acordare a certificatelor de revoluţionar şi a propune Preşedintelui României acordarea titlului şi brevetului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

În privinţa excepţiei lipsei procedurii prealabile, recurentul a mai susţinut că instanţa s-a aflat în eroare atunci când a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, făcând abstracţie de procedura specială instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004, coroborat cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În situaţia respingerii excepţiilor invocate prin cererea de recurs, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, reluând aceleaşi apărări formulate prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, precum şi argumentele aduse în susţinerea excepţiilor dirimante mai sus menţionate.

A mai susţinut că reclamantul-intimat nu se află în categoria de persoane căreia putea să-i fie eliberat titlul solicitat, că dosarul său nu a conţinut documentele prevăzute de lege pentru acordarea acestui titlu, care să ateste faptele deosebite înfăptuite în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, care să o detaşeze de marea masă de revoluţionari şi care au dus incontestabil la Victoria Revoluţiei.

Sub un alt aspect, recurentul-pârât a arătat că nici comisiile menţionate nu ar fi putut să propună titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, întrucât reclamantul nu a depus documentele prevăzute de art. 24 din HG nr. 566/1996.

Faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004, modificată şi completată, pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate, nu poate fi reţinut de instanţă ca un temei pentru admiterea acţiunii.

A mai criticat considerentele instanţei de fond privind efectul succesiunii modificărilor aduse HG nr. 1412/2004 de către HG nr. 1707/2006 şi aplicarea dispoziţiilor în vigoare la data depunerii dosarului de către reclamant.

b. Recursul formulat de către pârâta Comisia Revoluţionarilor din Decembrie 1989

Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 339 pronunţată la data de 28 iunie 2010 de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., care dispune că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel".

Recurenta a solicitat repunerea în termenul de recurs, invocând vacanţa parlamentară.

A reiterat susţinerile privind lipsa calităţii sale procesuale pasive şi incidenţa dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

7. Considerentele instanţei de recurs

a. Cu privire la recursul formulat de către pârâta Comisia Revoluţionarilor din Decembrie 1989

Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a formulat recurs la data de 10 septembrie 2010, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată la 19 iulie 2010 şi, faţă de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 4 august 2010.

În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii recursului ca tardiv.

b. Referitor la recursul formulat de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989

Examinând cauza în raport cu criticile invocate, precum şi conform art. 304¹ C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul O.I. a solicitat, în esenţă, obligarea pârâţilor la emiterea titlului de "Luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989", invocând un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor sale în acest sens.

Având un astfel de obiect, acţiunea se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

Legea nr. 554/2004 reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa sesizată poate dispune, în cazul admiterii acţiunii, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim vătămat şi repararea pagubei cauzate, obligând autoritatea publică, dacă este cazul, să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, conform art. 18 alin. (1) din actul normativ menţionat.

Cu privire la motivele de recurs ce vizează excepţia tardivităţii cererii şi lipsa calităţii procesual pasive a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Curtea constată că sunt neîntemeiate şi în mod corect au fost respinse de instanţa de fond.

Potrivit art. 48 din HG nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, aceasta şi-a încetat activitatea în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M. Of., nr. 96/13.05.1996.

După acea dată, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a fost împuternicit, prin art. 5 din Legea nr. 42/1990, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 184/1999, să facă propuneri pentru eliberarea titlurilor, în cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. (4) nu a finalizat lucrările în vederea cărora a fost instituită.

După abrogarea Legii nr. 42/1990, prin Legea nr. 341/2004 s-a prevăzut, de asemenea, competenţa Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, de a preschimba certificatele doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 (art. 9).

Este adevărat că solicitarea intimatului-reclamant nu are ca obiect preschimbarea, ci chiar eliberarea certificatului, dar Înalta Curte are în vedere particularităţile cauzei de faţă şi faptul că potrivit art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004, mai pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele necesare, la fosta Comisie pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate. În vederea eliberării, solicitanţii urmau să depună la S.S.P.R. şi copia legalizată a documentului din care să rezulte depunerea dosarului la această comisie.

Toate aceste împrejurări de fapt şi de drept conduc la concluzia că acţiunea în contencios administrativ este admisibilă şi este corect formulată în contradictoriu cu recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

Este de reţinut faptul că în privinţa excepţiei tardivităţii acţiunii s-a pronunţat deja instanţa de control judiciar în primul ciclu procesual.

Recurentul critică hotărârea primei instanţe care a analizat excepţia lipsei procedurii prealabile prin prisma dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, făcând abstracţie de procedura instituită de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, însă, faţă de obiectul acţiunii, ce vizează un refuz nejustificat de rezolvare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ, respectiv un act administrativ asimilat, nu era necesară efectuarea procedurii prealabile, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost şi ea corect soluţionată de către Curtea de apel, faţă de considerentele pentru care a fost respinsă acţiunea înregistrată de către reclamant la Judecătoria Arad, şi care deschid calea unei acţiuni în realizarea dreptului, îndreptată instanţei competente.

Înalta Curte mai constată că, în cauză, rezultă din analiza întregului material probator că situaţia de fapt este corect reţinută de prima instanţă.

Reclamantul-intimat a participat la Revoluţia din Decembrie 1989, înregistrând la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, la data de 29 iulie 1996 dosarul cu documentele pentru obţinerea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, fără a i se fi eliberat actul solicitat.

Ulterior, şi-a refăcut dosarul, depunându-l sub nr. Y la data de 3 noiembrie 2004 şi completându-l cu o serie de înscrisuri din care rezultă activitatea revoluţionară desfăşurată.

Susţinerile recurentului privind faptul că dosarul intimatului-reclamant nu era complet sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, şi incidente în cauză, prevăd, fără a lăsa loc de interpretare, că pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.

În aceste condiţii, întrucât intimatul-reclamant a efectuat demersurile prevăzute de actele normative indicate, refuzul soluţionării cererii acestuia apare a avea un caracter nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, şi astfel în mod corect prima instanţă a admis cererea şi a obligat pârâtul să elibereze certificatul doveditor al calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

O interpretare contrară ar fi expresia unui formalism excesiv şi ar fi contrară spiritului Legii nr. 42/1990 şi Legii nr. 341/2004 care se referă la cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 sau art. 304¹ C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de către acest recurent ca nefondat.

Văzând dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenţii la plata sumei de 5.101 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant O.I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinţei nr. 339 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinţei nr. 339 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurenţii la plata sumei de 5.101 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2011.

Procesat de GGC - CL

← ICCJ. Decizia nr. 2454/2011. Contencios. Anulare act...		ICCJ. Decizia nr. 2719/2011. Contencios. Obligare emitere act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: