ICCJ. Decizia nr. 2670/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2670/2011
Dosar nr.600/36/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta CN A.P.M. SA, a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună;
- anularea parţială a Deciziei nr. 352/2008, numai cu privire la respingerea contestaţiei pentru suma de 767.904 RON, reprezentând:
- suma de 255.488 RON contribuţie asigurări de sănătate şi 275.617 RON accesorii,
- suma de 266.799 RON accesorii TVA
- obligarea ANAF la recalcularea accesoriilor privind TVA, ţinând seama de faptul că la fiecare termen de plată CN A.P.M. SA Constanţa avea de recuperat TVA;
- să se constate faptul că reclamanta nu datorează suma de 255.488 RON contribuţie asigurări de sănătate şi 275.617 RON accesorii, ANAF procedând în mod nelegal şi neîntemeiat la calcularea sumei de 255.488 RON cu titlu de contribuţie asigurări de sănătate şi 275.617 RON cu titlu de accesorii.
- să se constate faptul că reclamanta nu datorează suma de 266.799 RON accesorii TVA şi că ANAF a procedat în mod nelegal şi neîntemeiat la calcularea de accesorii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare a inspecţiei fiscale parţiale ce a avut ca obiect perioada 01 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2005, efectuate la sediul său de către doi inspectori fiscali din partea ANAF, în data de 31 martie 2008 a fost emis un raport de inspecţie fiscală, în baza căruia, ANAF a emis Decizia de Impunere nr. 148/2008 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere a fost admisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Decizia nr. 352/2008, pentru suma de 30.000 RON, respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 767.904 RON şi desfiinţată pentru suma de 4.332.683 RON.
Reclamanta a criticat Decizia nr. 352/2008 în ceea ce priveşte respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma de 767.904 RON.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 266/CA din 16 iulie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamantă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în mod corect autoritatea fiscală a constatat că, legal s-a calculat în sarcina reclamantei contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate datorată de angajator în sumă de 225.488 RON pentru sumele plătite în perioada 2003 - 2005 cu titlu de participare a salariaţilor la profit, sumă pentru care datorează şi accesorii în cuantum de 275.617 RON.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CN A.P.M. SA Constanţa, criticând hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
S-a arătat faptul că a fost criticată Decizia nr. 352/2008 emisă de pârâtă, în ceea ce priveşte suma de 767.904 RON pentru care a fost respinsă contestaţia reclamantei cu ocazia soluţionării acesteia de Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
S-a precizat faptul că a fost făcută o confuzie între contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate de 7% plătită deja de reclamantă şi contribuţia angajatorului la asigurările sociale de sănătate, tot de 7%, care este reglementată de art. 52 din OUG nr. 150/2002 şi care are cu totul altă bază de impunere, reglementată de lege şi care are legătură doar cu fondul de salarii efectiv.
Recurenta a precizat că numai odată cu apariţia Ordinului nr. 211/2005 a fost reglementat în mod expres fondul de salarii, în sensul celor susţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi începând din anul 2006 s-a inclus în baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator, participarea salariaţilor la profit, ori acest ordin este ulterior perioadei supuse controlului (2002 - 2005).
Recurenta a precizat că a făcut demersuri la instituţiile abilitate în perioada contribuţiilor la CAS, pentru a afla procedura corectă de calcul şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate aferente angajatorului.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că în speţă sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 74/2000, întrucât acest ordin punea în aplicare prevederile Legii nr. 145/1997, lege care a fost abrogată la data de 22 noiembrie 2002 prin OUG nr. 150/2002.
Astfel, Ordinul nr. 74/2000 a încetat să mai producă efecte la data abrogării dispoziţiilor legale ce a stat la baza emiterii acestui ordin.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la faptul că a reţinut că reclamanta „nu a indicat norma legală care prevede că fondul de participare a salariaţilor la profit nu este de natură salarială", arătând că aceasta nu era obligaţia reclamantei, ci a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care trebuia să stabilească norma legală în baza căreia a solicitat această sumă.
Recurenta a precizat că a arătat faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile exprese prevăzute de OUG nr. 64/2001, repartizarea profitului şi constituirea fondurilor respective.
Recurenta a criticat şi modul de calculare al accesoriilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în condiţiile în care recurenta avea indisponibilizată la bugetul de stat, la dispoziţia Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, o sumă mult mai mare de bani ce trebuia returnată reclamantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată va respinge recursul pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) din OUG nr. 150/2002:
"1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări o contribuţie de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă; acestea au obligaţia să anunţe casei de asigurări orice schimbare care are loc la nivelul veniturilor;
2) Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportata la fondul de salarii realizat. "
Aşadar, recurenta-reclamantă avea obligaţia de a plăti o contribuţie de 7%; aplicată asupra fondului de salarii realizat.
Faţă de cele arătate urmează să se constate că, în mod legal şi corect, au fost stabilite în sarcina recurentei contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate datorată în sumă de 225.488 RON pentru sumele plătite în perioada 2003 - 2005 cu titlu de participare a salariaţilor la profit, la care s-au calculat şi accesoriile aferente, în sumă de 275.617 RON, potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului.
Referitor la susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond ar fi apreciat, în mod greşit faptul că în speţă sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 74/2000 instanţa de fond a constatat, în mod legal şi corect, faptul că prevederile acestui ordin nu a fost abrogate, în mod expres sau tacit, precum şi faptul că, "chiar dacă în perioada, supusă controlului erau în vigoare dispoziţiile OUG nr. 150/2002, nu se poate trage concluzia că între data publicării OUG nr. 150/2002 şi data publicării Ordinului nr. 221/2005 nu se putea stabili componenţa fondului de salarii, existând în acest sens un vid legislativ ".
În ceea ce priveşte suma de 266.799 RON, reprezentând accesorii calculate pentru neplata TVA stabilită suplimentar de organele fiscale, aferentă cheltuielilor cu reparaţii muzeu, stadion şi spaţii verzi, Înalta Curte reţine ca fiind corecte concluziile instanţei de fond şi ale organului fiscal, întrucât debitele stabilite suplimentar cu titlu de TVA nu puteau fi stinse la data scadenţei cu sume reprezentând TVA pentru care recurenta a solicitat rambursare.
Constatând că motivele invocate de recurentă nu sunt fondate, Înalta Curte va menţine hotărârea instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanţa împotriva Sentinţei civile nr. 266/CA din 16 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2479/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2685/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
