ICCJ. Decizia nr. 2687/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2687/2011
Dosar nr.1194/85/2010
Şedinţa publică din 11 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.I.E. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Inspecţia Muncii, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună.
1 - anularea Deciziei nr. 316 din 13 octombrie 2009 şi reintegrarea reclamantului în funcţia de inspector şef adjunct, funcţie în care a fost numit în temeiul Legii nr. 188/1999 şi OUG nr. 82/2000, în data de 03 august2000 ;
2 - obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale de care nu a mai beneficiat începând cu data de 13 octombrie 2009.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că urmare a faptului că reglementările din domeniul funcţiei publice au fost declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1629/2009 şi, respectiv, prin Decizia nr. 1257/2009, reclamantul consideră că s-a revenit implicit la reglementarea din Legea nr. 188/1999, astfel că în ceea ce îl priveşte trebuia să se revină la situaţia anterioară, respectiv să fie numit definitiv în funcţia de inspector şef adjunct, funcţie pe care a deţinut-o anterior apariţiei OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009, Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009 fiind netemeinică şi nelegală.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe considerentul că Decizia a cărei anulare se solicită prin acţiune a fost emisă de către Inspecţia Muncii. A mai invocat, de asemenea, şi excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia lipsei taxei de timbru.
La rândul său, pârâta Inspecţia Muncii a invocat şi la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin încheierea de şedinţă din data de 30 iunie2010, instanţa de fond, soluţionând cu prioritate excepţia lipsei procedurii prealabile şi aceea a lipsei taxei de timbru constată că plângerea prealabilă a fost efectuată iar taxa de timbru nu este datorată, întrucât litigiul este în legătură cu raportul de serviciu al reclamantului.
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, constatând că pentru dezlegarea acesteia sunt necesare verificări de fond, a dispus unirea excepţiei cu fondul.
Soluţionând cauza pe fond, Curtea de Apel Alba Iulia prin Sentinţa civilă nr. 232/F/CA din 29 septembrie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspecţiei Muncii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, dispunând anularea Deciziei nr. 316 din 13 octombrie 2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a obligat pârâtul să-l reintegreze pe reclamant în funcţia de inspector şef adjunct la Inspectoratul Teritorial Sibiu.
Totodată, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a drepturilor salariale cuvenite începând cu data de 14 octombrie 2009 şi până la reintegrarea pe funcţia de inspector şef adjunct.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.M.F.P.S. şi Inspecţia Muncii, se constată că potrivit art. 23 alin. (4) din HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale „conducătorii instituţiilor publice aflate în subordinea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sunt numiţi şi eliberaţi în funcţie de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, după caz, cu respectarea condiţiilor legale", iar potrivit anexei 2 la aceeaşi hotărâre de guvern organismele intermediare regionale sunt instituţii publice în subordinea acestui minister. Rezultă, din cele ce preced că ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale avea competenţă exclusivă de eliberare din funcţie a reclamantului din funcţia de director coordonator al Organismului Intermediar Regional Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Vest.
Prin urmare, Decizia a cărei anulare se cere este emisă prin delegaţie, potrivit competenţelor sale legale, de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, aşa încât legitimare procesuală pasivă în acest litigiu are Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Corelativ, Inspecţia Muncii nu are legitimare procesuală în acest litigiu, motiv pentru care acţiunea formulată împotriva acestei pârâte va fi respinsă .
Având în vedere faptul că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, s-a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, iar, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009, s-a constat neconstituţionalitatea OUG nr. 105/2009, aşa cum s-a reţinut de către Î.C.C.J. prin Decizia nr. 2653/2010, dată în Dosarul nr. 798/57/2009, desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamant prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/1999, instanţa reţine că ordinul prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de inspector şef adjunct, cât şi toate celelalte acte emise în baza reglementărilor declarate neconstituţionale, inclusiv Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009, sunt lipsite de fundament legal.
Întrucât, nulitatea unui act administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situaţiei anterioare, vor fi admise pretenţiile reclamantului în sensul că se va dispune reintegrarea acestuia în funcţia de conducere de inspector şef adjunct, precum şi obligarea pârâtului să plătească reclamantului drepturile aferente, începând cu data de 14 octombrie 2009, dată de la care Decizia atacată a început să producă efecte, şi până la data reintegrării în funcţia de inspector şef adjunct.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a ţinut cont de următoarele:
1) Excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona cauza, întrucât suntem în prezenţa unui litigiu de muncă de competenţa tribunalului.
2) Excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, deoarece Decizia nr. 316 din 13 octombrie 2009 este emisă de Inspecţia Socială care s-a desfiinţat urmare a comasării prin absorbţie şi a cărei activitate a fost preluată de Inspecţia Muncii (organ cu personalitate juridică).
3) Instanţa de fond trebuia să constate că acţiunea reclamantului nu a fost timbrată şi să dispună anularea acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat şi rejudecând cauza pe fond, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul F.I.E. a solicitat anularea deciziei de eliberare din funcţie emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ca organ al administraţiei centrale de stat, decizie emisă în baza unui act normativ care a fost declarat neconstituţional.
Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar de faţă, reclamantul tinde să obţină restabilirea situaţiei anterioare actului contestat prin reintegrarea în funcţia de inspector şef adjunct.
Întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 au fost declarate în întregime neconstituţionale dispoziţiile OUG nr. 37/2009, Înalta Curte reţine că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamant, actul de numire în funcţia publică respectivă nu era conform cu ordinea de drept.
Sub acest aspect, instanţa de control judiciar a reţinut că actul administrativ individual emis în executarea şi aplicarea unei dispoziţii legale declarate neconstituţionale, neconforme cu Constituţia înfrânge principiul legalităţii şi drept urmare este nelegal fiind incidente în acest sens implicit dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, în acest context reclamantul nu poate să invoce şi să revendice calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual atâta vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
Astfel, situaţia reintegrării în funcţia deţinută pe baza unui ordin dat în temeiul unui act normativ neconstituţional nu poate fi validată, iar persoana ce se consideră vătămată nu poate dobândi avantaje în justiţie prin statuarea, respectiv validarea unei nelegalităţi anterioare.
Din această perspectivă, la momentul emiterii deciziei contestate, reclamantul nu justifică vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcţie prin Ordinul arătat, întrucât acest ordin a fost fundamentat pe un act normativ declarat neconstituţional, astfel că acţiunea în anulare a actului contestat apare ca neîntemeiată.
Instanţa de control judiciar a analizat temeinicia acţiunii cu care a fost învestită prin prisma interesului reclamantului, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora prin interes legitim privat se înţelege „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat", şi a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Astfel fiind, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ are sarcina de a justifica în faţa instanţei existenţa unui drept ori a unui interes legitim în considerarea căruia formulează acţiunea în contencios administrativ.
Or, în cauză, înainte de a proceda la o analiză în concret a susţinerilor reclamantului privitoare la nelegalitatea actului contestat, se constată că atât dreptul, cât şi interesul urmărite de reclamant prin promovarea acţiunii nu mai au caracter legitim, întrucât actul de numire în funcţia publică de conducere de director coordonator adjunct, este lipsit de efecte juridice ca urmare a faptului că au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile OUG nr. 37/2009, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
În acelaşi sens, Înalta Curte are în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010 referitoare la neconstituţionalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999, atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul formulat şi rejudecând cauza pe fond, va modifică sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 232/F/CA din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul F.I.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2685/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2966/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
