ICCJ. Decizia nr. 2966/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2966/2011
Dosar nr.1697/36/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta R.D. a solicitat:
- anularea Ordinului nr. 70105/02 octombrie 2009 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin care a fost eliberată din funcţia de director coordonator adjunct al Direcţiei Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cu motivarea că eliberarea din funcţie ar fi intervenit „ca urmare a rezultatelor evaluării", dispunându-se încetarea contractului de management nr. 95, încheiat în data de 25 mai 2009, începând cu data de 02 octombrie 2009;
- repunerea în situaţia anterioară emiterii acestui ordin în sensul reintegrării în funcţia de director coordonator adjunct economist la D.S.V.S.A. Constanţa, cu luarea în considerare a prevederilor art. 78 alin. (2) C. muncii şi plăţii unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor de asigurări sociale ce i s-ar cuveni, indexate, majorate şi reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcţia de director coordonator adjunct economic până la efectiva reîncadrare în funcţia deţinută anterior, cu luarea în considerare a disp. art. 78 alin. (1) C. muncii.
Prin Sentinţa civilă nr. 267/CA din 16 iulie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta R.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca obiect anulare act administrativ şi a dispus următoarele:
- a anulat Ordinul nr. 70105/02 octombrie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa;
- a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de director coordonator adjunct economic;
- a obligat pârâta la plata despăgubirilor constând în drepturile băneşti cuvenite începând cu perioada eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că deşi în cauză contractul de management încheiat de reclamantă a fost asimilat contractului de muncă, legiuitorul a înţeles să califice actul de revocare din funcţie ca fiind un act administrativ şi să dea în competenţa instanţei de contencios administrativ toate litigiile privind încheierea, executarea, modificarea, încetarea şi interpretarea clauzelor unui astfel de contract, astfel că instanţa a procedat la examinarea legalităţii actului contestat din punct de vedere al condiţiilor impuse de Legea nr. 554/2004, raportate la normele de drept al muncii incidente în cauză şi la clauzele contractului de management încheiat între părţi.
Instanţa a apreciat că motivarea în fapt a actului administrativ este esenţial necesară, chiar şi atunci când autoritatea publică emitentă dispune de o largă putere de apreciere, deoarece motivarea conferă actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat şi, în acelaşi timp, permite exercitarea controlului judecătoresc.
S-a reţinut că în ordinul contestat pârâta a motivat măsura de eliberare a reclamantei din funcţie în mod generic, iar în ceea ce priveşte temeinicia măsurii adoptată de către pârâtă instanţa a constatat că aceasta nu este fundamentată, fiind din acest punct nelegală şi prejudiciantă pentru reclamantă.
Instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamanta a susţinut că nu a fost convocată la nicio evaluare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. muncii, precum şi dispoziţiile Contractului colectiv de muncă în fapt, nerealizându-se o astfel de evaluare.
Raportând aceste dispoziţii legale la documentaţia ce a stat la baza emiterii ordinului, instanţa a apreciat că evaluarea făcută de pârâtă este una formală, care nu respectă dispoziţiile legale şi care nu a fost realizată cu scopul de a se verifica îndeplinirea indicatorilor de performanţă asumaţi prin contractul de management, ci doar în scopul de a justifica măsura de eliberare din funcţie şi de încetare a contractului de management, situaţie în care măsura astfel dispusă este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că intimata-reclamantă a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct economic al D.S.V.S.A. Constanţa în temeiul OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, ordonanţă prin care a fost înfiinţată funcţia pe care intimata-reclamantă a ocupat-o şi că în data de 07 octombrie 2009 Curtea Constituţională a emis Decizia nr. 1257 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG nr. 37/2009.
Se mai arată că prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională a României a fost admisă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Prin urmare, în condiţiile în care solicitările intimatei - reclamante au fost de anulare a Ordinului nr. 70105/02 octombrie 2009 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A., prin care acesta a fost eliberată din funcţia de director coordonator adjunct economic al D.S.V.S.A Constanţa şi de reintegrare în funcţia deţinută anterior, soluţia instanţei de fond, de admitere a acestor solicitări, soluţie pronunţată la data de 16 iunie 2010 (dată la care atât dispoziţiile OUG nr. 37/2009, cât şi dispoziţiile OUG nr. 105/2009 erau declarate ca neconstituţionale) este dată cu aplicarea greşită a legii.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin Ordinul contestat în cauză, nr. 70105/02 octombrie 2009, emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director coordonator adjunct economic al D.S.V.S.A Constanţa cu motivarea că eliberarea din funcţie ar fi intervenit „ca urmare a rezultatelor evaluării", dispunându-se încetarea contractului de management nr. 95, încheiat în data de 25 mai 2009, începând cu data de 02 octombrie 2009.
Funcţia publică ocupată de intimata-reclamantă a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Astfel, Guvernul României a adoptat OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009 prin care a reglementat modalitatea de ocupare a funcţiilor publice de conducere a serviciilor publice deconcentrate, mai precis schimbarea denumirii acestor funcţii.
OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională în cadrul unei obiecţii de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe.
În cadrul controlul a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, controlul s-a raportat la actul normativ supus aprobării prin lege, care a format corpul legii respective şi care nu poate fi disociată de legea de aprobare.
Prin Decizia sus menţionată s-a reţinut neconstituţionalitatea extrinsecă a OUG nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanţă de urgenţă în domeniul rezervat prin Constituţie legii organice.
Aşa cum s-a arătat şi în Decizia nr. 1257/2009, dar şi în jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, legea de aprobare nu poate elimina starea de neconstituţionalitate rezultată din ordonanţa prin care Guvernul a reglementat într-o materie din domeniul legii organice.
În ceea ce priveşte OUG nr. 105/2009, prin Decizia nr. 1629/2009 Curtea Constituţională a declarat neconstituţională şi această ordonanţă de urgenţă, care a înlocuit OUG nr. 37/2009, întrucât conţine aceleaşi soluţii legislative.
În speţă, reclamanta a invocat beneficiul numirii printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanţe de urgenţă declarată neconstituţională şi lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza unei alte ordonanţe de urgenţă declarată de asemenea neconstituţională.
Înalta Curte precizează că actele administrative produc efectele pe care legea sau alt act normativ cu aceeaşi forţă juridică le-a prevăzut.
Însă, în cauză suntem în prezenţa unei situaţii speciale, pentru care se impune a fi aplicate soluţiile jurisdicţiei constituţionale.
Puterile discreţionare ale autorităţilor de legiferare, ale Parlamentului şi respectiv ale Guvernului, în condiţiile art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţia României, sunt însă limitate de prevederile Constituţiei ca lege fundamentală în stat.
În principiu, Parlamentul ca unică autoritate de legiferare în stat are puteri discreţionare, însă cu limitările reglementate în Constituţie.
În situaţia legiferării prin ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă, Guvernul, în baza delegării legislative, poate interveni în exercitarea nemijlocită a unei atribuţii proprii autorităţii legiuitoare, dar numai în condiţiile şi limitările aduse prin Constituţie, respectiv art. 108 alin. (3) şi art. 115 din Constituţia României.
În ceea ce priveşte OUG nr. 37/2009, legea de aprobare şi implicit cuprinsul normativ al ordonanţei a fost declarat neconstituţională, reţinându-se de Curtea Constituţională că atât modalitatea de reglementare a funcţiei publice cât şi actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze adoptate cu încălcarea competenţei materiale a Guvernului.
Lipsirea de temei constituţional al actului normativ primar, respectiv al OUG nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire şi a contractului de management.
Pierderea legitimităţii constituţionale a actului normativ primar produce efecte directe şi imediate asupra actului administrativ, situaţie în care însăşi numirea reclamantului într-o funcţie publică de conducere, în alte condiţii decât cele reglementate prin Legea nr. 188/1999, reprezintă un act nelegal al cărui beneficiu nu poate fi invocat.
Viciul de neconstituţionalitate al actului normativ primar, al OUG nr. 37/2009 este de natură a antrena şi viciul actului administrativ de numire emis în baza acestuia, astfel că actul de numire pe postul respectiv devine inexistent.
Înalta Curte precizează că potrivit prevederilor art. 142 şi art. 146 din Constituţia României, Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei şi unica autoritate care se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgare (control a priori) şi asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele.
Judecătorul de drept administrativ (ca şi cel de drept comun) nu judecă legea sau ordonanţa, constituţionalitatea acestora, dar cenzurează un act administrativ adoptat cu ignorarea unei reguli constituţionale, după ce Curtea Constituţională a declarat actul primar neconstituţional.
Viciul de neconstituţionalitate al Ordonanţei de urgenţă, adoptată cu nesocotirea regimului constituţional atinge şi actul administrativ, conferindu-i o existenţă lipsită de suport legal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2009, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei civile nr. 267/CA din 16 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei R.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2687/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3002/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
