ICCJ. Decizia nr. 2749/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2749/2011
Dosar nr. 11965/2/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 2643 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei procedurii prealabile şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta FEDERAŢIA SANITAS DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII.
Instanţa a anulat în parte adresa nr. 55325 din 13 noiembrie 2009 emisă de pârât în măsura în care încalcă faptul că pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporţional cu perioada din această lună în care art. 10 din Legea nr. 329/2009 este incident şi a obligat pârâtul la emiterea unei adrese corespunzătoare în acest sens.
A fost respinsă în rest acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin cererea introductivă, reclamanta Federaţia Sanitas a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii solicitând anularea adresei nr. 55325 din 13 noiembrie 2009, prin care se solicită atât instituţiilor şi unităţilor sanitare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, dar şi direcţiilor de sănătate publică să diminueze cheltuielile de personal în medie cu 15,5% lunar pentru drepturile salariale aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2009; obligarea pârâtului să emită o nouă adresă care să respecte prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, în ceea ce priveşte aplicarea procentului de 15,5% pentru luna noiembrie, de la data intrării în vigoare a prevederilor legii, respectiv diminuarea cu 9,81% pentru luna noiembrie şi repararea pagubei cauzate salariaţilor prin aplicarea greşită a prevederilor legii.
Intimatul a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată şi a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, deoarece cererea priveşte modul în care o autoritate publică a interpretat dispoziţiile unui act normativ, iar pe de altă parte, excepţia lipsei procedurii prealabile, ca urmare a faptului că nu s-ar fi realizat această procedură.
Instanţa de fond analizând actele şi lucrările cauzei, a apreciat excepţia inadmisibilităţii ca fiind neîntemeiată, reţinând că art. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ arată că orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de o autoritate publică printr-un act administrativ, poate cere, prin instanţa de contencios administrativ, anularea actului, repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar la art. 2 alin. (1) lit. e) se stabileşte ce înseamnă act administrativ - act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică.
Astfel, instanţa a reţinut că cererea se încadrează în condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004.
In cazul prezent Ministerul Sănătăţii Publice a emis adresele (nr. 55325 din 13 noiembrie 2009) prin care nu face altceva decât să citeze din Legea 329/2009.
In ce priveşte invocarea excepţiei lipsei procedurii prealabile, Curtea consideră că s-a îndeplinit prevederea art. 7 din Legea 554/2004.
Instanţa a constatat că pârâta a recunoscut faptul că prin adresa nr. 1456/2009, înregistrată la Ministerul Sănătăţii Publice la nr. 59246/2009, Federaţia Sanitas a solicitat acestuia să emită alte adrese în locul adreselor nr. 55325 din 13 noiembrie 2009 în care să ţină seama de momentul intrării în vigoare a Legii 329/2009. La această solicitare s-a primit răspuns prin adresa nr. 59246 din 15 decembrie 2009, ceea ce dovedeşte că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că pârâta se apără arătând că, în conţinutul adreselor nr. 55325/2009, aceasta nu ar fi făcut decât să redea textul legii fără a-i aduce vreo modificare şi arătând că prin aceste adrese s-a pus în vedere conducătorilor instituţiilor să respecte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 329/2009.
Instanţa a constatat că, prin adresa în discuţie, s-a cerut să se ţină cont de data intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009, respectiv data de 12 noiembrie 2009 şi legat de aceasta, de felul în care trebuie aplicată reducerea cheltuielilor de personal aferente lunii respective, în sensul de a nu aplica procentul de 15,5% ci 9,81%, aşa cum în mod firesc reiese din lege raportat la data intrării în vigoare a acesteia.
In situaţia în care unii salariaţi şi-au dat acordul cu privire la reducerea timpului de lucru lunar, apărare a pârâtului care nu este dovedită în cauză, instanţa a constatat că această problemă se rezolvă potrivit înţelegerii părţilor, motiv pentru care nu va fi admis capătul de cerere privind repararea pagubei cauzate salariaţilor, întrucât această pretenţie nu poate fi soluţionată decât în concret, în contradictoriu cu fiecare dintre aceştia, cu administrarea probatoriului corespunzător, salariaţii având deschisă calea unor acţiuni separate.
Instanţa a reţinut că obiectul pretenţiei deduse judecăţii se referă la anularea adreselor nr. 55325/2009 ale Ministerului Sănătăţi Publice care au indus obligaţia conducătorilor unităţilor sanitare de a diminua cheltuielile de personal în lunile noiembrie şi decembrie cu acelaşi procent de 15,5%).
In temeiul actelor emise, unităţile sanitare au redus cheltuielile de personal din luna noiembrie la fel ca în luna decembrie cu 15,5%), nu aşa cum rezulta în mod legal din aplicarea prevederilor Legii 329/2009, la data intrării în vigoare a acesteia, cu 9,81 % cum de altfel a cerut reclamanta prin adresa înregistrată la Ministerul Sănătăţii Publice sub nr. 1456/2009.
S-a reţinut că prin aplicarea greşită a procentului de reducere a cheltuielilor de personal, de către conducătorii unităţilor sanitare, personalul medico-sanitar a fost obligat să îşi ia în luna noiembrie un număr mai mare de zile libere neplătite fiind astfel prejudiciat în mod nelegal.
In consecinţă, instanţa a reţinut că doar în luna noiembrie s-a aplicat în mod eronat procentul de reducere prevăzut în mod legal, în luna decembrie el fiind corect calculat, reclamanta recunoscând acest lucru la fila 47 din dosar.
Calificând acţiunea prezentă, potrivit prevederilor art. 84 C. proc. civ., ca reprezentând o cerere de anulare a adresei emise şi contestate, Curtea urmează a admite prezenta acţiune în parte, respectiv pentru perioada aferentă lunii noiembrie, anulând în parte, adresa contestată, în sensul că pentru luna noiembrie 2009, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporţional cu perioada din această lună în care art. 10 din Legea nr. 329/2009 este incident şi va obliga pârâtul la emiterea unei adrese corespunzătoare în acest sens.
Instanţa va respinge în rest, în ceea ce priveşte repararea pagubei, acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, criticând soluţia instanţei de fond.
Recurentul a susţinut excepţia de inadmisibilitate a acţiunii introductive a reclamantului, arătând că nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat soluţia instanţei întrucât a fost analizată cauza sub aspectul acţiunii ministerului de a induce un anume comportament ordonatorilor de credite, faptă ce nu poate fi regăsită în legislaţia română ori europeană.
S-a arătat că pentru luna noiembrie personalul medical a optat pentru zilele libere, iar plata drepturilor salariale s-a efectuat conform timpului efectiv lucrat, astfel încât modificarea adresei contestate nu poate produce efecte retroactive în sensul de a se acorda zile libere în proporţie de 9,81 %.
De asemenea, recurentul a susţinut că a fost interpretată greşit norma legală, în sensul că reducerea cheltuielilor cu 15,5% se aplică proporţional cu timpul aferent de aplicare a legii, arătând că legea nu dispune în acest sens.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica recurentului cu privire la lipsa plângerii prealabile a actului administrativ atacat nu poate fi admisă de instanţa de control judiciar, văzând actele şi lucrările dosarului, din care rezultă efectuarea acestei proceduri, respectiv adresa nr. 1456 din 8 decembrie 2009 a Federaţiei Sanitas prin care s-a solicitat expres aplicarea legii proporţional cu numărul de zile aferent lunii noiembrie de la data intrării în vigoare a legii.
Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situaţia de criză economică în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare, au obligaţia de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5 % lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri, dispoziţii prevăzute expres la lit. a)-d) din articolul arătat.
Este evident că pentru luna noiembrie procentul de 15,5 % lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporţional cu perioada din această lună în care legea se aplică şi nu raportat la întreaga lună.
Or, legea în discuţie a intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009, motiv pentru care din procentul de 15,5 % lunar, avut în vedere de legiuitor, pentru luna noiembrie, se va diminua procentul arătat cu perioada din lună parcursă până la intrarea în vigoare a legii, respectiv perioada 1-11 noiembrie 2009.
Înalta Curte reţine punctul de vedere oferit de Direcţia legislaţie, documentare şi contencios şi însuşit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 19 noiembrie 2009, cu privire la interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii ale Legii nr. 329/2009, în sensul că pentru luna noiembrie 2009 trebuie operată o reducere de 9,81 % pentru această lună, având în vedere că procentul de 15,5% lunar trebuie aplicat proporţional cu perioada din această lună în care legea se aplică şi nu raportat la întreaga lună.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 2643 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2750/2011. Contencios → |
|---|
