ICCJ. Decizia nr. 2750/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2750/2011
Dosar nr. 161/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauzei 1. Hotărârea primei instanţ.
Prin sentinţa nr. 2233 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, în consecinţă, a fost anulat actul de constatare nr. A/399/LI./2008 din data de 23 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la 08 ianuarie 2010, reclamantul P.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea actului de constatare nr. A/399/11/2008 din data de 23 decembrie 2009.
În şedinţa publică din 04 mai 2010, reclamantul a invocat Decizia Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-9, art. 45 şi art. 50 din Legea nr. 144/ 2007.
Curtea de apel a reţinut că prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în M.Of. la 05 mai 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor" (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, Cap. I "Dispoziţii generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, constatând că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care prevăd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, a dispoziţiilor art. 11 lit. e), f) şi g), art. 12 alin. (2) şi ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 144/2007, constatând că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care prevăd transmiterea declaraţiilor de avere şi de interese Agenţiei Naţionale de Integritate şi publicarea lor pe pagina de internet a acesteia şi a instituţiei.
Instanţa a constatat că actul atacat de reclamant, din 23 decembrie 2009 este întocmit în aplicarea prevederilor legale declarate neconstituţionale prin Decizia sus menţionată: art. 14 lit. d), art. 45, art. 46, art. 50 din Legea nr. 144/ 2007.
Având în vedere că actul administrativ a fost emis în baza unor dispoziţii legale constatate ca fiind neconstituţionale în cursul judecării acţiunii în anulare, Curtea a constatat că acţiunea este întemeiată, actul fiind emis cu încălcarea drepturilor reclamantului, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
2. Recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând soluţia instanţei de fond şi solicitând reformarea acesteia în baza art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că prima instanţă a interpretat greşit prevederile art. 147 din Constituţia României, reluate în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin aceea că s-a recunoscut putere retroactivă deciziei Curţii Constituţionale, deşi aceasta are „putere numai pentru viitor".
3. Apărările formulate de P.L.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 mai 2011, intimatul P.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a arătat că Decizia nr. 415/2010 a Curţii Constituţionale a fost publicată la data de 14 aprilie 2010 şi şi-a produs efecte după această dată asupra tuturor actelor administrative pendinte, adică supuse controlului de legalitate. Singurele acte care nu au fost afectate de Decizia menţionată au fost, în opinia intimatului, cele rămase irevocabile anterior judecării excepţiei, dispoziţiile art. 147 din Constituţie şi art. 11 din Legea nr. 47/1992 fiind în acelaşi sens.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant P.L. a supus controlului de legalitate actul de constatare nr. A/399/11 din 23 decembrie 2009 prin care recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate , în temeiul art. 46 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), precum şi art. 50 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, a constatat că se află în stare de incompatibilitate.
Pe parcursul judecării cauzei de către prima instanţă, la data de 5 mai 2010, s-a publicat Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a mai multor texte din Legea nr. 144/2007, între care şi cele indicate de recurentă în actul administrativ atacat, ca reprezentând temeiul legal al acestuia.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992:
„Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".
Această reglementare este conformă cu principiile fundamentale ale dreptului, între care neretroactivitatea legii civile şi urmăreşte proteguirea acelor situaţii juridice definitivate anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale.
Curtea de apel nu putea face însă abstracţie de împrejurarea că, la data soluţionării acţiunii judiciare, 11 mai 2010, actul administrativ supus controlului rămăsese fără o fundamentare legală prin efectul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Această interpretare a fost confirmată ulterior, prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care dispune că:
„Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în M.Of., Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile".
Ca atare, raţionând per a contrario, rezultă că actele Agenţiei Naţionale de Integritate care nu erau definitive la data publicării deciziei Curţii Constituţionale, respectiv situaţia actului de constatare în litigiu, nu „rămân valabile".
Aşa fiind, Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii primei instanţe.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a II-a şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 2233 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2749/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2759/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
