ICCJ. Decizia nr. 275/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 275/2011
Dosar nr. 8181/2/2009
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1216 din 9 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.E., constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut faptul că dintre probele administrate în cauză rezultă că nu este îndeplinită niciuna din condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii prin referire la persoana care a furnizat informaţii şi că nu există nicio probă că pârâta ar fi acceptat propunerea de colaborare cu organele de securitate.
Pe de altă parte, s-a reţinut de către instanţă faptul că din nicio dovadă administrată în cauză nu reiese că în mod voluntar şi conştient pârâta ar fi acceptat furnizarea unor informaţii de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Instanţa a apreciat că din conţinutul notelor întocmite de ofiţerii de securitate se conturează existenţa unor aprecieri pozitive de natură să conducă la concluzia că pârâta ar fi putut fi integrată în sistemul delaţionist al fostei Securităţi a statului, posibilitate nesancţionată însă de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 modificată şi republicată, precum şi faptul că aprecierile şi caracterizările iniţial pozitive ale organelor de securitate la adresa pârâtei, atât în contextul naturii informaţiilor furnizate, cât şi în contextul în care nu există nicio probă că acestea ar fi fost furnizate direct de către pârâtă, nu pot face dovada calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi probele aflate la dosar;
- pârâta a colaborat cu organele fostei Securităţi prin oferirea de relatări verbale, care au fost consemnate de lucrătorii Securităţii;
- informaţiile furnizate au fost valorificate prin „luarea în lucru” de către organele securităţii a persoanelor vizate;
- informaţiile furnizate de pârâtă se refereau la nemulţumirile artiştilor faţă de realităţile politice şi a încercărilor acestora de a protesta prin intermediul lucrărilor artistice expuse.
În întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în dosar neexistând dovezi că organele Securităţii au reuşit să o recruteze ca informatoare.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în înţelesul acestei ordonanţe de urgenţă, „colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
În cauză, aşa cum rezultă din Nota de constatare (f.22), intimata-reclamantă a furnizat informaţii atât prin note olografe (f.54), cât şi, preponderent verbal, care au fost consemnate de lucrătorii Securităţii în rapoarte (f.20, 21, 22, 25), astfel că, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că organele Securităţii nu ar fi reuşit recrutarea acesteia.
Astfel, intimata-pârâtă, având legături cu artiştii plastici din Filiala Timiş a UAP, a furnizat organelor de Securitate informaţii referitoare la comentariile negative privind evenimentele politice, la ideile estetice şi ideologice negative exprimate în lucrările plastice necorespunzătoare, care au avut drept efect valorificarea acestor informaţii, prin „luarea în lucru” a persoanelor vizate.
În concluzie, activitatea intimatei-pârâte s-a realizat şi s-a concretizat în circumstanţele, prin mijloacele şi cu efectele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, iar sentinţa recurată să fie desfiinţată şi, rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, sesizarea C.N.S.A.S. să fie admisă, cu consecinţa constatării calităţii de colaborator în condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1216 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată, în sensul că admite acţiunea şi constată calitatea de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a pârâtei D.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2011. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 276/2011. Contencios → |
|---|
