ICCJ. Decizia nr. 2770/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2770/2011
Dosar nr. 22/1/2010
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. 93 din 13 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de B.C. împotriva deciziei nr. 700 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 700 din 21 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat nul recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 780 din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 10 iunie 2008 recurenta B.C. a formulat contestaţie în anulare a deciziei nr. 700 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, arătând că motivele de recurs au fost depuse în termen legal la data de 5 noiembrie 2007 având în vedere că sentinţa i-a fost comunicată la data de 29 octombrie 2007.
De asemenea, contestatoarea a susţinut că procedura de citare pentru ziua în care s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită.
Verificând cauza în funcţie de motivele invocate, Înalta Curte a constatat că în cauză, sentinţa nr. 780 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată la data de 19 noiembrie 2007 iar termenul de recurs şi de depunere a motivelor de recurs s-a împlinit la data de 25 noiembrie 2007, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 303 alin. (1) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Cum recurenta a depus motivele de recurs la data de 6 noiembrie 2003, în mod legal instanţa de recurs a constatat că recursul este nul.
Instanţa a cercetat şi motivul invocat de conte statoare, prevăzut de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că citaţia de la instanţa de fond nu are parafa şefului instanţei, conform art. 88 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Or, s-a reţinut că acest motiv de contestaţie în anulare poate fi invocat numai în măsura în care nu a putut fi arătat pe calea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Cum petenta a avut la îndemână calea recursului, dar nu a invocat acest motiv în termen legal, el nu mai poate fi valorificat pe calea contestaţiei în anulare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare B.C., criticând soluţia instanţei pronunţată în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, fără a indica motivele prevăzute de dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu Decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
In conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul I, contestaţia în anulare (art. 317-321), cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Înalta Curte a constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 ( necompetenţă sau vicii de procedură) şi art. 318 ( greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs) C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Analizând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte a constatat că Decizia atacată nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Analizând cererea contestatoarei, Înalta Curte a reţinut că se critică modul în care în care completele de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului.
Or, aspectele sesizate de contestatoare exced dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de faţă nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi, în consecinţă, va respinge contestaţia formulată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.C. împotriva deciziei nr. 93 din 13 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-secţia contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2759/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2772/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
