ICCJ. Decizia nr. 28/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 28/2011
Dosar nr. 5/64/2010
Şedinţa publică de la 6 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 ianuarie 2010, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, anularea Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâtă şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii acestui act, aceea de titular al funcţiei de Director Coordonator al Casei Judeţene de Pensii Braşov, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a fost numit, începând cu data de 25 mai 2009, în funcţia de director coordonator al Casei Judeţene de Pensii Braşov, fiind încheiat în acest sens un contract de management, iar ulterior, prin Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009, emis de preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a dispus încetarea contractului de management încheiat de reclamant cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, începând cu data de 14 octombrie 2009.
A criticat reclamantul ordinul contestat pentru vicii de fond şi de formă, arătând că acesta a fost emis de o altă autoritate decât cea care a emis ordinul de numire a sa în funcţie, că nu indică instanţa la care poate fi contestat şi că a fost emis în baza O.U.G. nr. 105/2009, cu încălcarea dispoziţiilor din Constituţie, Legea nr. 188/1999 şi Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepţia netimbrării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost legal emis, raportat la dispoziţiile legale în vigoare la momentul respectiv.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 113/F din data de 2 iunie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul S.G. şi a anulat Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 emis de către pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, dispunând repunerea reclamantului în situaţia anterioară, respectiv aceea de director coordonator al Casei Judeţene de Pensii Braşov, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 500 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a respins susţinerile reclamantului privind unele vicii ale actului administrativ contestat, arătând că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca urmare a delegării competenţei cu privire la actele de revocare şi de numire a conducătorilor structurilor deconcentrate de către Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Ordinul nr. 1636 din 09 octombrie 2009, iar art. 2 din Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 prevede faptul că acesta poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Instanţa de fond a constatat însă că ordinul prin care s-a dispus în mod unilateral încetarea contractului de management a fost comunicat reclamantului în perioada în care acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical), fiind încălcate dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii potrivit cărora încetarea contractului de muncă (de serviciu) din iniţiativa angajatorului nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificatul medical conform legii, aspect de natură a atrage nulitatea acestuia.
Instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii cu motivarea că cererea dedusă judecăţii este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a reluat argumentele privind legalitatea Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009, raportat la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii sale, în principal O.U.G. nr. 105/2009, arătând şi că reintegrarea reclamantului-intimat în funcţia deţinută anterior nu mai este posibilă, întrucât funcţia respectivă a fost desfiinţată prin act normativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Cu privire la legalitatea ordinului contestat
Intimatul - reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009, emis de preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat de reclamant cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, începând cu data de 14 octombrie 2009, ordin emis în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Legii 53/2003, O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, HG nr. 13/2004 privind Statutul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 1636 din 09 octombrie 2009 privind revocarea şi numirea conducătorilor structurilor deconcentrate.
În aceste condiţii, examinând temeiul legal fundamental al actului administrativ contestat, în speţă O.U.G. nr. 105/2009, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 940 din 13 octombrie 2009 a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 105/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Prin prisma celor expuse mai sus, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este nefondat sub acest aspect.
2. Cu privire la repunerea reclamantului-intimat în situaţia anterioară, respectiv reintegrarea în funcţia deţinută
Sentinţa instanţei de fond este însă criticabilă sub aspectul reintegrării intimatului reclamant în funcţia deţinută anterior ordinului anulat prin prisma unor considerente ţinând, de asemenea, de neconstituţionalitatea legii, în sensul raţionamentului expus anterior cu privire la încetarea funcţiei.
Înalta Curte constată că reclamantul-intimat a fost numit în funcţia de director coordonator al Casei Judeţene de Pensii Braşov prin Ordinul nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale fiind încheiat în acest sens un contract de management, ordin emis în temeiul dispoziţiilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Or, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257/2009, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă.
În condiţiile declarării neconstituţionalităţii şi eliminării din ordinea juridică a prevederilor legale în baza cărora a fost înfiinţat postul de director coordonator şi a fost numit reclamantul în funcţie, măsura repunerii intimatului-reclamant în situaţia anterioară Ordinului nr. 940 din 13 octombrie 2009, respectiv cea dobândită ca efect al Ordinului nr. 1176 din 25 mai 2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, este, la rândul său, lipsită de temei legal.
Această concluzie este susţinută şi de considerentele deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, funcţia de director coordonator nu mai există, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate fiind cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, sancţiune pe care Curtea Constituţională o consideră „diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ”.
Sub acest aspect, recursul declarat este fondat.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat în cauză şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul înlăturării dispoziţiilor privind repunerea reclamantului în situaţia anterioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinţei civile nr. 113/F din data de 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că înlătură dispoziţiile privind repunerea reclamantului în situaţia anterioară.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 279/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 280/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
